Treceți la conținutul principal

Haideti la o inseminare artificiala

Dan Dumitrescu are o idee de concurs destul de inedita si eco (deh dan este eco) ... guerrilla gardening (wiki).Ce inseamna asta? un loc mult prea mic pentru a fi bagat in seama de autoritati este aranjat intr-o gradina. Nu stiu in ce masura este sau nu legal sa faci asta dar cred ca atat timp cat nu plantezi "iarba" .... este oke.

Eu zic sa aruncati un ochi asupra regulilor acestui concurs simbolic ca saracu dan parca se lupta cu morile de vant cand vine vorba de ecologie si perceptia acesteia in romania. Plus ca daca esti urban si nitel preocupat de soarta planetei este musai sa faci asta ... the new cool shit pentru urbani - minimalisti si emo .. trust me :))
Conditii de participare:
1. Sa iti pese.
2. Sa faci rost de o grebla sau macar de o furculita.
3. Sa localizezi acel petic de pamant de langa casa pe langa care treci zilnic in drum spre viata ta cotidiana.
4. Sa faci rost de un pumn de seminte de iarba de la magazinele de specialitate sau chiar de la unele florarii.
5. Sa-ti rupi jumatate de ora din timpul tau pretios si sa te asezi in genunchi pe caldaram spre stupefactia vecinilor si sa pregatesti pamantul de insamantat.
6. Sa pui semintele in pamant si sa le uzi (pentru moment pot sa folosesti orice sticla goala gasita pe caldaram).
7. Sa uzi peticul de pamant in fiecare zi cand pleci de acasa.
8. Sa ma chemi peste zile cand iarba are 3 cm sa-ti dau premiul: o stropitoare.
9. Sa faci 2 poze (before & after).
10. Sa convingi un prieten sa faca la fel.
11. Sticla pe care ai gasit-o pe strada sa o arunci la cos dupa ce ai folosit-o.

Eu voi incepe un proiect personal de fotografie al acestor spatii si aranjamente. Tot duceam lipsa de proiecte legate de foto :))

Comentarii

  1. Mi se pare o idee foarte misto. Ma lamentam si eu mai demult legat de soarta trista a partatelelor pentru copaci din asfalt. Care de multe ori sunt niste patratele de pamant goale. Spre rusinea mea n-am gasit unul suficient de aproape de casa si n-am facut nimic. :(
    Daca tot vrei sa faci poze, iti dau eu prima tema: in spatele bisericii Matasari (langa ProTV) eu un astfel de patratel. Il ingrijesye de multa vreme o baba care locuieste in zona. E verde, cu iarba proaspat udata. You can't miss it.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Trigger words la Poșta Română

Pentru că tot m-am întors de 10 minute de la un oficiu poștal unde în teorie trebuia să ridic niște tricouri venite de pe threadless.com, lucru care nu s-a întâmplat dintr-un motiv care îmi e străin, am zis să fac un scurt ghid despre ce cuvinte ar trebui evitate atunci când vorbești la ghișeu.

Primul a fost curier. E posibil ca toată lumea să râdă de mine că nu știam acest trigger word de bază, dar în simplitatea mea, numesc curieri toți cei care vor să îmi livreze ceva. Eu o țineam pe a mea că m-a sunat curierul Poștei Române să îmi livreze ceva vineri, ea tot îmi spunea că Poșta Română nu are curieri și poate altcineva a încercat să îmi livreze ceva.

Ba că e agentul poștal, ba că e nu mai știu ce poștal, dar cu siguranță nu e curier. Bine. Fie ca voi. Am continuat să îi zic reprezentantul Poștei, dar nici așa n-am avut succes. Dacă nu știu titulatura lui exactă, n-au cum să își dea seama cine și ce a vrut să îmi livreze. Mai că îmi venea să zic ca Despot Tricouri în...

Al doilea c…

Condimental de Calif vis a vis de Camera de Comerț

Când sfânta treime a rotisorului din Centrul Vechi s-a destrămat, atunci când Calif și Divan și-au luat tălpășița că erau în clădiri cu risc seismic, am trăit o adevărată dramă. Unde îmi voi rezolva eu poftele nocturne? Mai ales că și Dristorul de la Budapesta a făcut ceva pași spre Tineretului.

Cumva parcă toți s-au vorbit și m-au părăsit. Am mai încercat eu din când în când să îi mai vizitez pe la Iancului, Romană și Tineretului, dar de multe ori era peste mână. Trebuia să mă duc special pentru ei în zona aia, lucru care cam știrbea din pofta ad hoc a kebabului.

 Soarele a venit și pe strada mea. Acum vreo săptămână am văzut un Condimental de Calif la 2-3 minute de mine și n-am știut de unde să îl apuc că era închis și nu părea să fie operațional încă. Norocul mi-a surâs ca aseară să îl găsesc deschis și i-am trecut pragul cu emoția unul prichindel în prima zi de școală.


Am luat un Dill Kebab de vită, un Kebun și o limonadă. Un ce? Un Kebun - chestia din poza de mai sus: pui, humus…

Era un om simplu, nu știa să îți desființeze achiziția Vector Watch în 5 minute....

Îmi imaginez că asta o să fie scris pe piatra mea de mormânt și n-am cum să schimb acest fapt. Am ajuns la concluzia asta în weekend în timp ce mă îndopam cu fasole bătută mânjită cu niște ardei copt și ceapă. Ăla a fost momentul când am realizat că orice aș face, nu voi face parte din elita țării ăsteia - vecina de la masa alăturată m-a convins de acest lucru.

Eu, om simplu, am venit la terasă să bag bere ieftină la halbă și ceva în ghiozdan că era fomiță, ea a venit la date-ul ei să vorbească despre cât de nepregătiți sunt pe LinkedIn oamenii de HR ce o abordează, achiziția Vector Watch de către Fitbit pe bani puțini pentru că se știa că n-are viitor, atacurile cibernetice recente și, desigur, o analiză a posibilităților de extindere a campusurilor universitare Oxford și Cambridge. Toate astea în decurs de nicio oră și doar din gura ei.

Îmi este și rușine să zic despre ce vorbeam noi la masa noastră în acea zi toridă de duminică la o bere pe terasă.  N-ai cu cine. Și m-am simțit at…