Treceți la conținutul principal

violenta conjugala? doua portii va rog!

Ieri in tramvai se urca el si ea. El in pantofi si training adidas  chinezesc ... ea pantaloni mulati verzi si bluza colorata pe o silueta neatractiva sa zicem asa. Culoarea pielii e irelevanta sa nu ziceti ca am ceva cu o anumita minoritate ... gen. Incep o conversatie destul de tare pe care nu am putut sa o evit. Ea doua locuri de munca el nici unul.

Ea incepe sa ii zica ca este un ratat care bea toata ziua si ca daca s-ar duce la munca pe santier ar avea bani sa plateasca datoriile. Din tonul discutiei am avut senzatia ca nu sunt datorii la banca sau ceva de genul ... deci la camatari. El ii spune ca nu se duce sa ii sara capacele pentru 2-3 milioane. Ea ii zice ca este un ratat si ca maica-sa a avertizat-o sa nu il ia.

Betiv .. lenes .. distrus .. dobitoc ... toate cele. Se tot repetau si el parea deja sa stie placa pe din afara. Ce credeti ... o sa o znopeasca data viitoare cand ajunge acasa beat si ea ii pune aceasi placa? Ce se invata din asta? Cum iti asterni asa dormi ... vanata sau nu. Iar cel mai important ... diversivitatea apelativelor nasc un dialog si nu un monolog. Sa fim creativi cand mustram.

Comentarii

  1. Pai normal ca la un moment dat ti se ia de aceeasi placa. :)
    Macar pastrezi un as in maneca pentru "situatii speciale" si i-l arunci in fata atunci.

    RăspundețiȘtergere
  2. in mod sigur femeia aia si`o va lua peste ceafa pentru ca nimik nu e mai oribil si mai umilitor decat sa te certi si insulti in public. de ce mai sta cu el daca e asa un barbat lenes?

    RăspundețiȘtergere
  3. Trist. Asa nu se face camin bun :D
    Dar cine a spus ca toate sunt bune si frumoase pentru toata lumea?
    Viata-i greu ... gen.

    P.S. bun sfat de sfarsit, insa femeia obosita dupa 2 slujbe, cred ca greu mai poate fi creativa

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

În ultimul an am mers pe jos cam 2480 de km

Zilele astea s-a împlinit un an de când am început să port o brățară de fitness. E vorba de un Garmin Vivofit 2 pe care nu l-am dat niciodată jos în ultimele 365 de zile - doar de curiozitate de a vedea cât merg pe jos într-un an. Răspunsul a fost puțin dezamăgitor:

Cam 2480 de kilometri parcurși pe jos într-un an.

Zic dezamăgitor pentru că speram să trec de 2500 până când scriu însemnarea asta.

Aplicația a contorizat doar vreo 2430 pentru că vreo 5-6 zile extrem de active au reprezentat erori de sincronizare și tot ce am făcut în zilele respective s-a pierdut în neant. Estimez eu că e vorba de vreo 50 de kilometri maxim.

În rest, cam așa arată treaba ca în imaginea de mai jos. Trei milioane și ceva de pași, o medie de 6.8 kilometri parcurși zilnic pe jos și un record de aproape 18 km într-o zi călduroasă de mai.


Problema este că deși valorile par mari, cu siguranță peste media bucureșteană, realitatea e că denotă sedentarismul modern. Citeam acum ceva vreme un studiu similar făcut p…

Deschidere: Shoteria Stația Fantastică

Generația nouă de petrecăreți din Centrul Vechi a dat naștere unui concept interesant: fast bar-ul. Locul unde ajungi să bei ceva cu niște prieteni înainte de poposi într-un club. Așa de încălzit puțin și de intrat în spiritul de petrecere. E locul unde n-ai scaune să te parchezi la povești sau să zăbovești cu orele. Totul e pe repede înainte.

E suficient să ajungi o seară în Shoteria 1 - Stația de primă alcoolizare - să simți pe pielea ta cât de bine a prins. Grupuri și grupuri de oameni care vin să dea un shot - două înainte de a se duce regulamentar la 23:00 în club. Ajută și faptul că au varietate de shot-uri pentru toate gusturile, așa că nu mare e mirarea să vezi grupuri de fete cot la cot shot la shot cu grupuri de băieți.

Lucrurile au mers atât de bine în ăștia 2 ani de Shoteria 1 încât vineri au mai deschis un loc. De data asta s-au concentrat pe long drinks sau shotail-uri cum le zic ei. Un loc puțin mai măricel ca primul, dar sub același concept-umbrelă. Un loc unde să pet…

S-a întâmplat nefăcuta: Chefi la cuțite e mai digerabil ca MasterChef

Nu credeam că o să zic asta vreodată, dar Chefii la cuțite s-au transformat încet, încet într-un fel de Top Gear culinar. Prietenia dintre ei a început să își spună cuvântul și întreg show-ul a devenit mult mai ușor de digerat chit că nu este produs la nivelul calitativ MC.

Între timp au renunțat și la jignirile gratuite, doar de dragul de a fi, așa că întreaga experiență este una care binedispune. Știu că elitismul culinar își face cruce în acest moment, dar nici Chefii și nici MasterChefii n-au emisiuni care să aibă legătură cu gătitul.

M-am uitat la 4 episoade și nici snopit în bătaie moldovenească n-aș putea să îmi aduc aminte de vreun preparat care m-a impresionat sau o tehnică pe care am deprins-o.

Emisiunile sunt pe zona pur de entertainment, iar Chefii fac asta mai bine printr-o carismă tip grup de prieteni. Chit că e pe glume de cartier, recunosc că m-am uitat și am râs de multe ori la emisiunea lor. E posibil ca ăsta să fie un prin semn de stockholm syndrome.

Cu toate asta …