Treceți la conținutul principal

radioguerrilla.ro + mail.rdslink.ro ... fail!

A incercat cineva sa se logheze pe site-ul celor de la Radio Guerrilla? Sau pe webmailul celor de la RDS? Eu incontinuare nu reusesc sa fac aceste mici operatii ... de ceva vreme. Sa enumar care sunt problemele. Vroiam sa ma inscriu la nu stiu ce concurs obosit. Trebuia sa fiu logat.

Daca apesi pe site mi-am uitat parola ... trebuie sa completezi obligatoriu campurile cu username-ul si cu adresa de email. Aici intervine partea funny. Poti sa nu completezi username si poti sa bagi orice adresa de email ca ei oricum trimit la adresa aia un email sa iti resetezi parola (chiar daca adresa  de email nu apartine vreunui cont si nici nu a fost folosita pe site-ul lor vreodata ). FAIL

Adica imi trimit email .. chiar daca nu exista cont facut cu adresa aia de email? Da ... spam FAIL


Pana la urma am descoperit ca am al 14-lea cont facut pe forum ... din 17000 si e vorba de adresa de pe rdslink. Intru pe mail.rdslink.ro ... bag username si password si tzop ma arunca in pagina rdslink.ro Bine bine .. .dar unde sunt email-urile? FAIL

Dau back bag gresit username si parola si primesc mesaj de eroare. Deci nu face asa daca gresesc datele de contact. Mai bag odata username si parola si iar ma arunca in index fara niciun email. Caut sa imi iau email-urile cu gmail-ul din rdslink .. nu se poate. Este o problema de comunicare intre serverele de la gmail si rdslink. FAIL.

Zic sa le vars in outlook. Bine .. caut ca disperatul outlook pe calculator ... gasesc si fac setarile prezente pe siteul rdslink. FAIL! Nu merge nici asa. 

Asa ca s-a nascut urmatoarea situatie ... am userul .. am adresa de email .. dar nu am acces la adresa de email ca rdslinkul e fail total. Ma poate ajuta si pe mine cineva de la Guerrilla cu o schimbare de email? Sau eventual cu remedierea problemei prezentate mai devreme.

Ah ... ce duminica draguta sub semnul fail-ului

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

StarCraft Remastered se lansează la vara

Pe vremea mea, drama băieților de școala generală era că fetele din clasă nu prea se uitau la noi. Băieții de liceu erau pe radarul lor, iar noi practic nici nu existam. Lucrul ăsta s-a schimbat prin clasa a 8-a când toți ne-am înălțat și practic au început să se uite mai cu jind la noi, dar deja era prea târziu.

În '98 când se întâmpla asta, apăruse StarCraft și primele net cafe-uri de prin București, iar toată atenția noastră era captată de acest joc. În fiecare clipă din zi doar asta vorbeam: terrani, protoși și zergi.

StarCraft a fost pentru mine primul joc pe care l-am jucat vreodată în multiplayer. Nici nu aveam calculator acasă pe vremea aia, dar after school-ul îl petreceam în net cafe-uri - fie jucând, fie uitându-mă la alții cum se jucau.

Nu eram deloc bun la joc, îmi luam bătaie cu o precizie elvețiană. Poate și din cauză că singura strategie pe care o aplicam era să îmi fac turrele - câmpuri întregi de turrele, iar mârlanii mei de adversari veneau cu carriere invizibi…

Ieri le-am arătat Bucureștiul celor 5 noi beri aduse în România de URBB

De două zile timeline-ul meu s-a umplut de bloggeri care primiseră pachetul din imagine. Poze din toate unghiurile, selfie-uri, nebunie. Eu cred că am primit ultimul lădița care avea frumos atașat următorul mesaj: "Descoperă Europa cu berea care ți se potrivește! #beertrip", așa că presiunea a fost maximă.

Eu ce fel de poză pot să pun ce deja n-a fost făcută de ceilalți? Pe drumul spre casă, ajutat și de constituția specifică de blogger ce trebuia să care 6 kilograme, mi-am zis să fiu o gazdă primitoare și să le arăt celor 5 beri noi o fărâmă de București.

Și pentru că tot zic de ele, dar nu le-am numit, acestea sunt: Grimbergen Ambreé, Kronenbourg 1664 Blanc, Angelo Poretti 4 Luppoli Original, Angelo Poretti 5 Luppoli Bock Chiara și Angelo Poretti 6 Luppoli Bock Rossa.

Alături de ele au fost două mutat aici de ceva vreme: Guinness și Weihenstephaner Hefe Weissbier.

Rezultatul este mai jos.














Problema unui food truck făcut din pasiune e că nu se ia niciodată în serios

Sâmbătă am fost la aniversarea celor de la Ground Zero la Verde Stop - un loc ce a văzut de-a lungul timpului câteva street food festivals. Am ajuns regulamentar la 2, mi-am luat o bere și m-am tolănit regulamentar pe iarbă. Deja de la a 2-a bere au început șoriceii să danseze prin stomac așa că am făcut un tur al food truck-urilor prezente.

La BurgerVan timpul de așteptare era de peste 45 de minute, la Pește Pâine nici nu deschiseseră la aproape 3 ore de când începuse evenimentul, iar la Dianei 4 norocul a făcut să aibă gulașul făcut dinainte așa că puteai să mănânci pe loc. Nu zic că m-am resemnat, că au un gulaș bun, dar speram să bag niște cartofi prăjiți de la Pește Pâine.

Au deschis și ei jumătate de oră mai târziu și imediat s-a făcut o coadă care s-a împrăștiat repede. N-am înțeles de ce, dar mi-am zis că ăsta e momentul să merg să iau niște cartofi. Țeapă. Urmau să îi facă în 30 de minute după spusele lor. Mmda. Bine.


Am mai zăbovit ceva timp la niște vorbe și bere, dar am z…