Treceți la conținutul principal

restaurante - bun vs mult

Am avut zilele astea un dialog interesant cu Doru Panaitescu legata de conceptul romanesc de restaurant bun. Discutia a pornit de la topul facut de cititorii metropotamului cu cele mai bune locuri de iesit din bucuresti si concluzia a fost ca "romanii inca se inghesuie la unde e mult, bun si eiftin". Ceea ce e adevarat pentru ca nu exista metalitatea de a iesi la un restaurant sa mai schimbo o vorba doua  ... ci vii sa mananci.

Personal am fost nitel dezamagit - nu am nimerit niciun loc intai. Am prins vreo 2 locuri doi in schimb. Din experienta personala si auzite de la prieteni nu prea inteleg ce cauta unele locatii in respectivul top. La mama - locul doi la cel mai bun restaurant romanesc? Am fost de vreo doua ori si nu m-a impresionat mancarea. Nici atmosfera nu pot spune ca ma incanta ... asta sa fiu asa diplomat. Locul intai este al Carului cu Bere care desi merita un loc in top ... sunt sigur ca nu merita tocmai pe cel cu medalia de aur.

In general sunt pe doua mood-uri cand ies la un restaurant - imi este foarte foame si vreau sa mananc ceva urgent (cand conteaza portia ... banul si atmosfera)  sau cand am chef de mers intr-un loc special si intins la vorba si vin (locul si atmosfera determina castigatorul).

Overall anul trecut cred ca am mers pe la doua duzini de restaurante pe baza recomandarilor facute de prieteni ... si nu pot spune ca am fost dezamagit. La unele ajungeam chiar in fiecare saptamana.

Concluzia? Daca am de ales intre bun si mult .. ma duc la bun. Nu e chiar asa o diferenta mare la portii si in general atmosfera e cea care conteaza. Adica nu vacarmul de la Carul cu bere / City Grill / Mama etc.

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Era un bar mișto, dar problema era că mai venea și patronul...

Știți barul ăla făcut de patron în momentul în care a ajuns la 40 de ani și i-a dat cu virgulă bucket listul? Nu? Hai să vă zic cum stă treaba. Toată viața a visat să își deschidă un bar, dar n-a avut timp/bani/motivare. Asta până de curând când s-a dus ca berbecul.

L-a deschis. E mic, simpatic, are un specific bine delimitat, a mers chiar bine la început, dar acum începe să scârțâie. Și ăsta nu înțelege de ce. De ce în fiecare lună vin din ce în ce mai puțini clienți și încasează tot mai pe negativ.

Păi problema majoră e că patronul și-a dorit bar, dar nu și clienți. Am fost în vreo câteva locuri din astea unde noi îl deranjam pe patron. Omul era cu paharul de vin în față, cu gașca de prieteni și cu muzica la maxim. Erau pe distracție și trebuia să o mai pună pe pauză să ne aducă meniurile, să dea muzica mai încet, să ne aducă băutura și la final să ne ia banii.

Omul nu avea chef de noi, chiar dacă eram singurii plătitori de consumație din bar. N-ai cum să ceri prietenilor bani pe c…

Ieri le-am arătat Bucureștiul celor 5 noi beri aduse în România de URBB

De două zile timeline-ul meu s-a umplut de bloggeri care primiseră pachetul din imagine. Poze din toate unghiurile, selfie-uri, nebunie. Eu cred că am primit ultimul lădița care avea frumos atașat următorul mesaj: "Descoperă Europa cu berea care ți se potrivește! #beertrip", așa că presiunea a fost maximă.

Eu ce fel de poză pot să pun ce deja n-a fost făcută de ceilalți? Pe drumul spre casă, ajutat și de constituția specifică de blogger ce trebuia să care 6 kilograme, mi-am zis să fiu o gazdă primitoare și să le arăt celor 5 beri noi o fărâmă de București.

Și pentru că tot zic de ele, dar nu le-am numit, acestea sunt: Grimbergen Ambreé, Kronenbourg 1664 Blanc, Angelo Poretti 4 Luppoli Original, Angelo Poretti 5 Luppoli Bock Chiara și Angelo Poretti 6 Luppoli Bock Rossa.

Alături de ele au fost două mutat aici de ceva vreme: Guinness și Weihenstephaner Hefe Weissbier.

Rezultatul este mai jos.














Problema unui food truck făcut din pasiune e că nu se ia niciodată în serios

Sâmbătă am fost la aniversarea celor de la Ground Zero la Verde Stop - un loc ce a văzut de-a lungul timpului câteva street food festivals. Am ajuns regulamentar la 2, mi-am luat o bere și m-am tolănit regulamentar pe iarbă. Deja de la a 2-a bere au început șoriceii să danseze prin stomac așa că am făcut un tur al food truck-urilor prezente.

La BurgerVan timpul de așteptare era de peste 45 de minute, la Pește Pâine nici nu deschiseseră la aproape 3 ore de când începuse evenimentul, iar la Dianei 4 norocul a făcut să aibă gulașul făcut dinainte așa că puteai să mănânci pe loc. Nu zic că m-am resemnat, că au un gulaș bun, dar speram să bag niște cartofi prăjiți de la Pește Pâine.

Au deschis și ei jumătate de oră mai târziu și imediat s-a făcut o coadă care s-a împrăștiat repede. N-am înțeles de ce, dar mi-am zis că ăsta e momentul să merg să iau niște cartofi. Țeapă. Urmau să îi facă în 30 de minute după spusele lor. Mmda. Bine.


Am mai zăbovit ceva timp la niște vorbe și bere, dar am z…