Treceți la conținutul principal

apoi eu pe vremea voastra radeam altfel

Stiti ce e trist cu internetul asta? Ajungi sa ai la indemana buricelor degetelor atat de multe informatii si posibilitati de comunicare cu aproape oricine de pe pamant ... dar te poti intelege doar cu text. Lipseste libajul nonverbal. Ai nevoie de ajutor si din cauza asta au aparut emoticoanele & internet slang care sa descrie cat mai bine reactia ta in fata cealalta a monitorului.

O sa bolduiesc "sa descrie cat mai bine reactia ta" pentru ca am observat o chestie deranjanta in real life la unele persoane: in loc sa rada zic lol si nu schiteaza niciun zambet. Atat de terminati v-a facut chatul ala pe irc/messenger? sunteti niste fapturi cu o vointa frageda daca doar cativa ani de internet au fost necesari sa va schimbe tendinta naturala de nonverbal.

Cat de trist poti sa fii sa folosesti lol/rofl/:))) sau =)) fara a te pravali de ras in fata calculatorului? Lasa-ma sa iti zic eu ... foarte trist.

In concluzie se poate spune ca sunt pro emoticoane si internet slag cand deservesc ceva ce se intampla in realitate. Nu sunt incantat de abuzul lor pe internet si cu atat mai mult in viata de zi cu zi ... desi ma fac cateodata vinovat.

Ah da ... referitor la asta tind sa folosesc destul de des in viata de zi cu zi FAIL.

Anyway ... pe subiectul asta .. mai jos avem o incercare de fail lol ..


Comentarii

  1. Cum percep eu cel p[utin, sa zici "lol" inseamna altceva decat sa razi; "lol" folosit in limba vorbita inseamna mai degraba ceva sarcastic gen" de tampenia asta nici sa razi nu-ti vine" sau in limbaj mai cocalaresc "da, frate, macatzash, foartte tare, gadila-ma sa rad" Zisul de "lol" oricum n-ar avea cum sa substituie rasul natural.

    RăspundețiȘtergere
  2. [...] Alex, Nihasa, uite ce tragedie ati provocat [...]

    RăspundețiȘtergere
  3. :))))) foarte tare filmuletzul! si chiar am ras! ma bucur sa aflu ca nu e jenant sa razi de unul singur cand dai de ceva amuzant pe net, nu de alta, dar vecinii ar putea intra la banuieli cand aud pe cineva izbucnind in hohote de ras dupa o liniste deplina... foarte tare si blogul! keep it up! acum l-am descoperit, desi vad ca ai ceva vechime in blogosfera...

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

În ultimul an am mers pe jos cam 2480 de km

Zilele astea s-a împlinit un an de când am început să port o brățară de fitness. E vorba de un Garmin Vivofit 2 pe care nu l-am dat niciodată jos în ultimele 365 de zile - doar de curiozitate de a vedea cât merg pe jos într-un an. Răspunsul a fost puțin dezamăgitor:

Cam 2480 de kilometri parcurși pe jos într-un an.

Zic dezamăgitor pentru că speram să trec de 2500 până când scriu însemnarea asta.

Aplicația a contorizat doar vreo 2430 pentru că vreo 5-6 zile extrem de active au reprezentat erori de sincronizare și tot ce am făcut în zilele respective s-a pierdut în neant. Estimez eu că e vorba de vreo 50 de kilometri maxim.

În rest, cam așa arată treaba ca în imaginea de mai jos. Trei milioane și ceva de pași, o medie de 6.8 kilometri parcurși zilnic pe jos și un record de aproape 18 km într-o zi călduroasă de mai.


Problema este că deși valorile par mari, cu siguranță peste media bucureșteană, realitatea e că denotă sedentarismul modern. Citeam acum ceva vreme un studiu similar făcut p…

Deschidere: Shoteria Stația Fantastică

Generația nouă de petrecăreți din Centrul Vechi a dat naștere unui concept interesant: fast bar-ul. Locul unde ajungi să bei ceva cu niște prieteni înainte de poposi într-un club. Așa de încălzit puțin și de intrat în spiritul de petrecere. E locul unde n-ai scaune să te parchezi la povești sau să zăbovești cu orele. Totul e pe repede înainte.

E suficient să ajungi o seară în Shoteria 1 - Stația de primă alcoolizare - să simți pe pielea ta cât de bine a prins. Grupuri și grupuri de oameni care vin să dea un shot - două înainte de a se duce regulamentar la 23:00 în club. Ajută și faptul că au varietate de shot-uri pentru toate gusturile, așa că nu mare e mirarea să vezi grupuri de fete cot la cot shot la shot cu grupuri de băieți.

Lucrurile au mers atât de bine în ăștia 2 ani de Shoteria 1 încât vineri au mai deschis un loc. De data asta s-au concentrat pe long drinks sau shotail-uri cum le zic ei. Un loc puțin mai măricel ca primul, dar sub același concept-umbrelă. Un loc unde să pet…

S-a întâmplat nefăcuta: Chefi la cuțite e mai digerabil ca MasterChef

Nu credeam că o să zic asta vreodată, dar Chefii la cuțite s-au transformat încet, încet într-un fel de Top Gear culinar. Prietenia dintre ei a început să își spună cuvântul și întreg show-ul a devenit mult mai ușor de digerat chit că nu este produs la nivelul calitativ MC.

Între timp au renunțat și la jignirile gratuite, doar de dragul de a fi, așa că întreaga experiență este una care binedispune. Știu că elitismul culinar își face cruce în acest moment, dar nici Chefii și nici MasterChefii n-au emisiuni care să aibă legătură cu gătitul.

M-am uitat la 4 episoade și nici snopit în bătaie moldovenească n-aș putea să îmi aduc aminte de vreun preparat care m-a impresionat sau o tehnică pe care am deprins-o.

Emisiunile sunt pe zona pur de entertainment, iar Chefii fac asta mai bine printr-o carismă tip grup de prieteni. Chit că e pe glume de cartier, recunosc că m-am uitat și am râs de multe ori la emisiunea lor. E posibil ca ăsta să fie un prin semn de stockholm syndrome.

Cu toate asta …