Treceți la conținutul principal

cand si tatele goale dau fail

Sa zicem ca ieri a aparut un viral pentru o emisiune oarecare cu bloggeri intr-un trust oarecare. Viral ce incepea cu " acesta nu e un viral si in acest viral nu o sa vezi doua blonde dezbracate care se saruta " moment in care apareau cele doua blonde. Ta daaaa ... creativul ce a gandit viralul e in orgasm - a gasit metoda succesului : tzatze goale si psihologie inversa.

Eh acum vine partea frumoasa.

Nu va intrebati de ce povestesc viralul in loc sa il am embeduit? Pentru ca atunci cand iti bazezi toata campania de promovare pe un singur filmulet uploadat intr-un singur site .... nu mai ai timp fizic fie sa citesti fie sa intelegi TOS-ul (terms of service). Nu ai cum domne ... e prea mult.

Si se face ca printr-o minune ...  sa realizezi dupe ce youtube-ul iti sterge toate filmuletele ... ca de fapt viralele de pe youtube nu se faceau cu tate goale. Ooops.

Dulcea ironie face ca tot ce spuneau in filmuletul respecti ... sa se intample.
  • "Nu e un viral" - atat de amuzant si viral a fost ca intr-o zi a ajuns pe 11 bloguri (majoritatea ale trustului sau ale prietenilor)
  • "si nu e de pus pe bloguri"  - varianta originala a cam disparut de pe youtube
  • "nu o sa vezi doua blonde dezbracate" - in varianta ce a ramas pe youtube e cu nitica cenzura la blondele bune cu tatele goale
  • "nu avem umor" - this is just true
  • "clipul asta nu promoveaza absolut nimic" - cuvinte adevarate din gura pacatosului ... aka epic fail.

Viral de viral frate ...

Comentarii

  1. ejti rau, mane. oricum tu nu ai treaba si nu stii ce e aia internet sau viral.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

În ultimul an am mers pe jos cam 2480 de km

Zilele astea s-a împlinit un an de când am început să port o brățară de fitness. E vorba de un Garmin Vivofit 2 pe care nu l-am dat niciodată jos în ultimele 365 de zile - doar de curiozitate de a vedea cât merg pe jos într-un an. Răspunsul a fost puțin dezamăgitor:

Cam 2480 de kilometri parcurși pe jos într-un an.

Zic dezamăgitor pentru că speram să trec de 2500 până când scriu însemnarea asta.

Aplicația a contorizat doar vreo 2430 pentru că vreo 5-6 zile extrem de active au reprezentat erori de sincronizare și tot ce am făcut în zilele respective s-a pierdut în neant. Estimez eu că e vorba de vreo 50 de kilometri maxim.

În rest, cam așa arată treaba ca în imaginea de mai jos. Trei milioane și ceva de pași, o medie de 6.8 kilometri parcurși zilnic pe jos și un record de aproape 18 km într-o zi călduroasă de mai.


Problema este că deși valorile par mari, cu siguranță peste media bucureșteană, realitatea e că denotă sedentarismul modern. Citeam acum ceva vreme un studiu similar făcut p…

S-a întâmplat nefăcuta: Chefi la cuțite e mai digerabil ca MasterChef

Nu credeam că o să zic asta vreodată, dar Chefii la cuțite s-au transformat încet, încet într-un fel de Top Gear culinar. Prietenia dintre ei a început să își spună cuvântul și întreg show-ul a devenit mult mai ușor de digerat chit că nu este produs la nivelul calitativ MC.

Între timp au renunțat și la jignirile gratuite, doar de dragul de a fi, așa că întreaga experiență este una care binedispune. Știu că elitismul culinar își face cruce în acest moment, dar nici Chefii și nici MasterChefii n-au emisiuni care să aibă legătură cu gătitul.

M-am uitat la 4 episoade și nici snopit în bătaie moldovenească n-aș putea să îmi aduc aminte de vreun preparat care m-a impresionat sau o tehnică pe care am deprins-o.

Emisiunile sunt pe zona pur de entertainment, iar Chefii fac asta mai bine printr-o carismă tip grup de prieteni. Chit că e pe glume de cartier, recunosc că m-am uitat și am râs de multe ori la emisiunea lor. E posibil ca ăsta să fie un prin semn de stockholm syndrome.

Cu toate asta …

Deschidere: Shoteria Stația Fantastică

Generația nouă de petrecăreți din Centrul Vechi a dat naștere unui concept interesant: fast bar-ul. Locul unde ajungi să bei ceva cu niște prieteni înainte de poposi într-un club. Așa de încălzit puțin și de intrat în spiritul de petrecere. E locul unde n-ai scaune să te parchezi la povești sau să zăbovești cu orele. Totul e pe repede înainte.

E suficient să ajungi o seară în Shoteria 1 - Stația de primă alcoolizare - să simți pe pielea ta cât de bine a prins. Grupuri și grupuri de oameni care vin să dea un shot - două înainte de a se duce regulamentar la 23:00 în club. Ajută și faptul că au varietate de shot-uri pentru toate gusturile, așa că nu mare e mirarea să vezi grupuri de fete cot la cot shot la shot cu grupuri de băieți.

Lucrurile au mers atât de bine în ăștia 2 ani de Shoteria 1 încât vineri au mai deschis un loc. De data asta s-au concentrat pe long drinks sau shotail-uri cum le zic ei. Un loc puțin mai măricel ca primul, dar sub același concept-umbrelă. Un loc unde să pet…