Treceți la conținutul principal

Tutorial: Cum sa-ti faci singur operatie pe cord deschis

Aseara la discutia legata de social media de la colocvio s-a discutat destul de mult de cazul campaniei esuate de vaccinare impotriva cancerului de col uterin a fetitelor de 10 ani.Trecand peste acest exemplu de esec de pr si informare ... mi-am adus aminte de comentariile de la ask nihasa.

Dintr-un oarecare motiv (care mie personal imi scapa in acest moment) o gramada de romani se informeaza despre boli de pe internet si mai rau .. se trateaza bazandu-se doar pe ce gasesc pe internet. Este saracie? inconstienta? rusine? Poate toate trei.

Ironia sortii face ca skillurile lor legate de google sa fie modeste in cel mai bun caz ... asa ca in general informatia la care are acces este pur si simplu gresita.

Google e destul de tare ... dar nu este medic. La fel cum nici terchea berchea ala de blogger sau forumistul nu stiu care. Hai sa excludem 1% ala cand chiar sunt doctori pentru ca oricum radiografia se face pe xeroxul de la birou. Nu mai incercati singuri tot felul de cacaturi naturiste sau new age shit (ex: terapie cu cristale) ca va agravati situatia  si pierdeti si timp/bani inutil.

Iar pentru vracii din google ... bai nu cred ca medicina e al 4lea subiect la care toata lumea se pricepe (femei,politica si fotbal) ... ca deh altfel nu mai acumula 6 ani facultate+ 3-7 ani rezidentiat.

Si pentru ca titlul sa nu fie inselator ... quick how to: se taie cu un cutit vreo 6-7 cm. desparti coastele cu 2 furculite si apoi cu niste cilit bang si servetele parfumate cureti sangele si tesutul in exces.Acum ai ajuns la inima. Da-mi un email sau lasa-mi un comentariu cu ce te doare .... iar eu apoi o sa te ghidez cu restul procedurilor.

Ah da ... cu un sigur lucru din insemnarea asta m-am inselat .... si Jerry Seinfeld imi confirma asta in filmuletul de mai jos.  (la 00:28:30)


Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

În ultimul an am mers pe jos cam 2480 de km

Zilele astea s-a împlinit un an de când am început să port o brățară de fitness. E vorba de un Garmin Vivofit 2 pe care nu l-am dat niciodată jos în ultimele 365 de zile - doar de curiozitate de a vedea cât merg pe jos într-un an. Răspunsul a fost puțin dezamăgitor:

Cam 2480 de kilometri parcurși pe jos într-un an.

Zic dezamăgitor pentru că speram să trec de 2500 până când scriu însemnarea asta.

Aplicația a contorizat doar vreo 2430 pentru că vreo 5-6 zile extrem de active au reprezentat erori de sincronizare și tot ce am făcut în zilele respective s-a pierdut în neant. Estimez eu că e vorba de vreo 50 de kilometri maxim.

În rest, cam așa arată treaba ca în imaginea de mai jos. Trei milioane și ceva de pași, o medie de 6.8 kilometri parcurși zilnic pe jos și un record de aproape 18 km într-o zi călduroasă de mai.


Problema este că deși valorile par mari, cu siguranță peste media bucureșteană, realitatea e că denotă sedentarismul modern. Citeam acum ceva vreme un studiu similar făcut p…

Deschidere: Shoteria Stația Fantastică

Generația nouă de petrecăreți din Centrul Vechi a dat naștere unui concept interesant: fast bar-ul. Locul unde ajungi să bei ceva cu niște prieteni înainte de poposi într-un club. Așa de încălzit puțin și de intrat în spiritul de petrecere. E locul unde n-ai scaune să te parchezi la povești sau să zăbovești cu orele. Totul e pe repede înainte.

E suficient să ajungi o seară în Shoteria 1 - Stația de primă alcoolizare - să simți pe pielea ta cât de bine a prins. Grupuri și grupuri de oameni care vin să dea un shot - două înainte de a se duce regulamentar la 23:00 în club. Ajută și faptul că au varietate de shot-uri pentru toate gusturile, așa că nu mare e mirarea să vezi grupuri de fete cot la cot shot la shot cu grupuri de băieți.

Lucrurile au mers atât de bine în ăștia 2 ani de Shoteria 1 încât vineri au mai deschis un loc. De data asta s-au concentrat pe long drinks sau shotail-uri cum le zic ei. Un loc puțin mai măricel ca primul, dar sub același concept-umbrelă. Un loc unde să pet…

S-a întâmplat nefăcuta: Chefi la cuțite e mai digerabil ca MasterChef

Nu credeam că o să zic asta vreodată, dar Chefii la cuțite s-au transformat încet, încet într-un fel de Top Gear culinar. Prietenia dintre ei a început să își spună cuvântul și întreg show-ul a devenit mult mai ușor de digerat chit că nu este produs la nivelul calitativ MC.

Între timp au renunțat și la jignirile gratuite, doar de dragul de a fi, așa că întreaga experiență este una care binedispune. Știu că elitismul culinar își face cruce în acest moment, dar nici Chefii și nici MasterChefii n-au emisiuni care să aibă legătură cu gătitul.

M-am uitat la 4 episoade și nici snopit în bătaie moldovenească n-aș putea să îmi aduc aminte de vreun preparat care m-a impresionat sau o tehnică pe care am deprins-o.

Emisiunile sunt pe zona pur de entertainment, iar Chefii fac asta mai bine printr-o carismă tip grup de prieteni. Chit că e pe glume de cartier, recunosc că m-am uitat și am râs de multe ori la emisiunea lor. E posibil ca ăsta să fie un prin semn de stockholm syndrome.

Cu toate asta …