Treceți la conținutul principal

cand publicitatea mincinoasa este premiata

Preludiul incepe cam asa. Avem o scoala oarecare de advertaizing din asta ... sa ii zicem adc*ro .... care incearca sa invete tinerii cu ambitii corporatiste si ceva creativitate wannabe cum se face advertaizing pe bune. Un scurt rand de aplauze si hai sa continuam.

La aceasta minunatie de scoala tinerii invatacei primesc briefuri. Gen tema pentru acasa. Ultimul brief de la editia de anul acesta a fost legat de conceperea unei campanii de autopromovare. Un tanar creativ care e probabil consumator de scandaluri otevistice intre vedete de carton a venit cu o idee geniala.

Hai sa reeditam scandalul sexy braileanca vs roxy manelista. Cu alte cuvinte hai sa avem doi oameni din advertaizing care se cearta pe posibilitatea de angajare a unui tanar elev al scolii adcro. Pe cine sa punem in rolul principal? De ce nu tocmai pe acest zdrobitor de inimi corporatiste care a venit cu ideea? Si cine sa fie "fetele" care se cearta pe potenta lui creativa? Pai simplu ... doi oameni din doua agentii diferite ...... sa le zicem Pila si Serban.

Nu-i asa numele au ceva potential de telenovela? Avand scenariul si cei 3 protagonisti s-a inceput campania. Intre timp s-a si terminat cu marea iesire din dulap (in engleza parca suna mai bine) care denota nitica mandrie corporatista.

Foarte tare frate ... desi eu ma cam intreb daca chestia asta nu nitel venerica pentru imaginea participantilor. Oare o astfel de minciuna (eu tot zic ca e minciuna indiferent de cum vrei sa o dai) ar trebui sa imi dea fluturasi in stomac sau o senzatie de murdarie persistenta in urma violului de incredere la care am fost supus?

Intr-un mod ironic povestea s-a desfasurat (cel putin din punctul meu de vedere) pe meca advertaizarilor din .ro  - un site care cu asta se ocupa. Dar unde vine ironia ... pai siteul acesta ce se vrea serios intr-un interval de 12 zile a trecut de la
Superscandal.. Şerban Alexandrescu s-a supărat pe bunul său coleg de breaslă, Pilă, şi intenţionează să se retragă din Şcoala ADC*RO
 (am accentuat eu superscandal ca sa se prinda si cititorii mei cu 8 clase) ... la

... au pus la cale ştirea bombă. Ea reprezintă, de fapt, rezolvarea neconvenţională a ultimului brief din cadrul Şcolii ADC*RO
 Pai acum ma intreb si eu .... voi ca site de informare din aceasta industrie exotica .. nu v-ati facut de ras ca dati stiri din astea? Ce incredere sa mai am in voi daca un tanar publicitar wannabe va manipuleaza pentru buna sa nota 10?

Sa nu fim rautaciosi si sa insistam pe vina site-ului respectiv. Problema mai mare este legata de acest low senzational in care elitismul advertaizingului se scalda fara nici o jena. Acest plusvaloare adus unei industrii si asa schiopatande de idei bune.

Cu adevarat amuzant mi se pare problema de etica si moralitate pe care o ridica acest viol in grup. Parca doar in dragoste si in razboi totul este permis. Sa fie advertaizingul noul copil din flori al celor doi?

Eu totusi parca as vrea ca oamenii care imi fac campania de whatever suma de bani munciti de mine sa fie nitel mai creativi decat otv-ul. Nu stiu de ce. Nu vreau sa disciminez. Asa sunt eu. Poate nitel arogant ... poate elitist wannabe. Dar ce stiu eu? Poate chiar asa vinzi. Poate asta este asocierea de brand. Poate asa trebuie sa fii sa poti face reclame pentru semintari si bautorii de bere la pet.

Cateodata imi vine sa ma angajez in advertising...ca nu pare chiar asa de greu. Eu la campania asta as fi pus si niste sext tape-uri si poze incomode pentru personajele campanie.

Comentarii

  1. demonstreaza ca esti mai bun, incearca scoala adc, vezi ce-ti iese.
    fara demo acest post parte o simpla oftica si atat.

    RăspundețiȘtergere
  2. @anonim - din pacate ... tind sa cred ca nu ai inteles nimic din aceasta insemnare.

    pacat

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

În ultimul an am mers pe jos cam 2480 de km

Zilele astea s-a împlinit un an de când am început să port o brățară de fitness. E vorba de un Garmin Vivofit 2 pe care nu l-am dat niciodată jos în ultimele 365 de zile - doar de curiozitate de a vedea cât merg pe jos într-un an. Răspunsul a fost puțin dezamăgitor:

Cam 2480 de kilometri parcurși pe jos într-un an.

Zic dezamăgitor pentru că speram să trec de 2500 până când scriu însemnarea asta.

Aplicația a contorizat doar vreo 2430 pentru că vreo 5-6 zile extrem de active au reprezentat erori de sincronizare și tot ce am făcut în zilele respective s-a pierdut în neant. Estimez eu că e vorba de vreo 50 de kilometri maxim.

În rest, cam așa arată treaba ca în imaginea de mai jos. Trei milioane și ceva de pași, o medie de 6.8 kilometri parcurși zilnic pe jos și un record de aproape 18 km într-o zi călduroasă de mai.


Problema este că deși valorile par mari, cu siguranță peste media bucureșteană, realitatea e că denotă sedentarismul modern. Citeam acum ceva vreme un studiu similar făcut p…

Deschidere: Shoteria Stația Fantastică

Generația nouă de petrecăreți din Centrul Vechi a dat naștere unui concept interesant: fast bar-ul. Locul unde ajungi să bei ceva cu niște prieteni înainte de poposi într-un club. Așa de încălzit puțin și de intrat în spiritul de petrecere. E locul unde n-ai scaune să te parchezi la povești sau să zăbovești cu orele. Totul e pe repede înainte.

E suficient să ajungi o seară în Shoteria 1 - Stația de primă alcoolizare - să simți pe pielea ta cât de bine a prins. Grupuri și grupuri de oameni care vin să dea un shot - două înainte de a se duce regulamentar la 23:00 în club. Ajută și faptul că au varietate de shot-uri pentru toate gusturile, așa că nu mare e mirarea să vezi grupuri de fete cot la cot shot la shot cu grupuri de băieți.

Lucrurile au mers atât de bine în ăștia 2 ani de Shoteria 1 încât vineri au mai deschis un loc. De data asta s-au concentrat pe long drinks sau shotail-uri cum le zic ei. Un loc puțin mai măricel ca primul, dar sub același concept-umbrelă. Un loc unde să pet…

S-a întâmplat nefăcuta: Chefi la cuțite e mai digerabil ca MasterChef

Nu credeam că o să zic asta vreodată, dar Chefii la cuțite s-au transformat încet, încet într-un fel de Top Gear culinar. Prietenia dintre ei a început să își spună cuvântul și întreg show-ul a devenit mult mai ușor de digerat chit că nu este produs la nivelul calitativ MC.

Între timp au renunțat și la jignirile gratuite, doar de dragul de a fi, așa că întreaga experiență este una care binedispune. Știu că elitismul culinar își face cruce în acest moment, dar nici Chefii și nici MasterChefii n-au emisiuni care să aibă legătură cu gătitul.

M-am uitat la 4 episoade și nici snopit în bătaie moldovenească n-aș putea să îmi aduc aminte de vreun preparat care m-a impresionat sau o tehnică pe care am deprins-o.

Emisiunile sunt pe zona pur de entertainment, iar Chefii fac asta mai bine printr-o carismă tip grup de prieteni. Chit că e pe glume de cartier, recunosc că m-am uitat și am râs de multe ori la emisiunea lor. E posibil ca ăsta să fie un prin semn de stockholm syndrome.

Cu toate asta …