Treceți la conținutul principal

cand publicitatea mincinoasa este premiata

Preludiul incepe cam asa. Avem o scoala oarecare de advertaizing din asta ... sa ii zicem adc*ro .... care incearca sa invete tinerii cu ambitii corporatiste si ceva creativitate wannabe cum se face advertaizing pe bune. Un scurt rand de aplauze si hai sa continuam.

La aceasta minunatie de scoala tinerii invatacei primesc briefuri. Gen tema pentru acasa. Ultimul brief de la editia de anul acesta a fost legat de conceperea unei campanii de autopromovare. Un tanar creativ care e probabil consumator de scandaluri otevistice intre vedete de carton a venit cu o idee geniala.

Hai sa reeditam scandalul sexy braileanca vs roxy manelista. Cu alte cuvinte hai sa avem doi oameni din advertaizing care se cearta pe posibilitatea de angajare a unui tanar elev al scolii adcro. Pe cine sa punem in rolul principal? De ce nu tocmai pe acest zdrobitor de inimi corporatiste care a venit cu ideea? Si cine sa fie "fetele" care se cearta pe potenta lui creativa? Pai simplu ... doi oameni din doua agentii diferite ...... sa le zicem Pila si Serban.

Nu-i asa numele au ceva potential de telenovela? Avand scenariul si cei 3 protagonisti s-a inceput campania. Intre timp s-a si terminat cu marea iesire din dulap (in engleza parca suna mai bine) care denota nitica mandrie corporatista.

Foarte tare frate ... desi eu ma cam intreb daca chestia asta nu nitel venerica pentru imaginea participantilor. Oare o astfel de minciuna (eu tot zic ca e minciuna indiferent de cum vrei sa o dai) ar trebui sa imi dea fluturasi in stomac sau o senzatie de murdarie persistenta in urma violului de incredere la care am fost supus?

Intr-un mod ironic povestea s-a desfasurat (cel putin din punctul meu de vedere) pe meca advertaizarilor din .ro  - un site care cu asta se ocupa. Dar unde vine ironia ... pai siteul acesta ce se vrea serios intr-un interval de 12 zile a trecut de la
Superscandal.. Şerban Alexandrescu s-a supărat pe bunul său coleg de breaslă, Pilă, şi intenţionează să se retragă din Şcoala ADC*RO
 (am accentuat eu superscandal ca sa se prinda si cititorii mei cu 8 clase) ... la

... au pus la cale ştirea bombă. Ea reprezintă, de fapt, rezolvarea neconvenţională a ultimului brief din cadrul Şcolii ADC*RO
 Pai acum ma intreb si eu .... voi ca site de informare din aceasta industrie exotica .. nu v-ati facut de ras ca dati stiri din astea? Ce incredere sa mai am in voi daca un tanar publicitar wannabe va manipuleaza pentru buna sa nota 10?

Sa nu fim rautaciosi si sa insistam pe vina site-ului respectiv. Problema mai mare este legata de acest low senzational in care elitismul advertaizingului se scalda fara nici o jena. Acest plusvaloare adus unei industrii si asa schiopatande de idei bune.

Cu adevarat amuzant mi se pare problema de etica si moralitate pe care o ridica acest viol in grup. Parca doar in dragoste si in razboi totul este permis. Sa fie advertaizingul noul copil din flori al celor doi?

Eu totusi parca as vrea ca oamenii care imi fac campania de whatever suma de bani munciti de mine sa fie nitel mai creativi decat otv-ul. Nu stiu de ce. Nu vreau sa disciminez. Asa sunt eu. Poate nitel arogant ... poate elitist wannabe. Dar ce stiu eu? Poate chiar asa vinzi. Poate asta este asocierea de brand. Poate asa trebuie sa fii sa poti face reclame pentru semintari si bautorii de bere la pet.

Cateodata imi vine sa ma angajez in advertising...ca nu pare chiar asa de greu. Eu la campania asta as fi pus si niste sext tape-uri si poze incomode pentru personajele campanie.

Comentarii

  1. demonstreaza ca esti mai bun, incearca scoala adc, vezi ce-ti iese.
    fara demo acest post parte o simpla oftica si atat.

    RăspundețiȘtergere
  2. @anonim - din pacate ... tind sa cred ca nu ai inteles nimic din aceasta insemnare.

    pacat

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Era un bar mișto, dar problema era că mai venea și patronul...

Știți barul ăla făcut de patron în momentul în care a ajuns la 40 de ani și i-a dat cu virgulă bucket listul? Nu? Hai să vă zic cum stă treaba. Toată viața a visat să își deschidă un bar, dar n-a avut timp/bani/motivare. Asta până de curând când s-a dus ca berbecul.

L-a deschis. E mic, simpatic, are un specific bine delimitat, a mers chiar bine la început, dar acum începe să scârțâie. Și ăsta nu înțelege de ce. De ce în fiecare lună vin din ce în ce mai puțini clienți și încasează tot mai pe negativ.

Păi problema majoră e că patronul și-a dorit bar, dar nu și clienți. Am fost în vreo câteva locuri din astea unde noi îl deranjam pe patron. Omul era cu paharul de vin în față, cu gașca de prieteni și cu muzica la maxim. Erau pe distracție și trebuia să o mai pună pe pauză să ne aducă meniurile, să dea muzica mai încet, să ne aducă băutura și la final să ne ia banii.

Omul nu avea chef de noi, chiar dacă eram singurii plătitori de consumație din bar. N-ai cum să ceri prietenilor bani pe c…

Ieri le-am arătat Bucureștiul celor 5 noi beri aduse în România de URBB

De două zile timeline-ul meu s-a umplut de bloggeri care primiseră pachetul din imagine. Poze din toate unghiurile, selfie-uri, nebunie. Eu cred că am primit ultimul lădița care avea frumos atașat următorul mesaj: "Descoperă Europa cu berea care ți se potrivește! #beertrip", așa că presiunea a fost maximă.

Eu ce fel de poză pot să pun ce deja n-a fost făcută de ceilalți? Pe drumul spre casă, ajutat și de constituția specifică de blogger ce trebuia să care 6 kilograme, mi-am zis să fiu o gazdă primitoare și să le arăt celor 5 beri noi o fărâmă de București.

Și pentru că tot zic de ele, dar nu le-am numit, acestea sunt: Grimbergen Ambreé, Kronenbourg 1664 Blanc, Angelo Poretti 4 Luppoli Original, Angelo Poretti 5 Luppoli Bock Chiara și Angelo Poretti 6 Luppoli Bock Rossa.

Alături de ele au fost două mutat aici de ceva vreme: Guinness și Weihenstephaner Hefe Weissbier.

Rezultatul este mai jos.














Problema unui food truck făcut din pasiune e că nu se ia niciodată în serios

Sâmbătă am fost la aniversarea celor de la Ground Zero la Verde Stop - un loc ce a văzut de-a lungul timpului câteva street food festivals. Am ajuns regulamentar la 2, mi-am luat o bere și m-am tolănit regulamentar pe iarbă. Deja de la a 2-a bere au început șoriceii să danseze prin stomac așa că am făcut un tur al food truck-urilor prezente.

La BurgerVan timpul de așteptare era de peste 45 de minute, la Pește Pâine nici nu deschiseseră la aproape 3 ore de când începuse evenimentul, iar la Dianei 4 norocul a făcut să aibă gulașul făcut dinainte așa că puteai să mănânci pe loc. Nu zic că m-am resemnat, că au un gulaș bun, dar speram să bag niște cartofi prăjiți de la Pește Pâine.

Au deschis și ei jumătate de oră mai târziu și imediat s-a făcut o coadă care s-a împrăștiat repede. N-am înțeles de ce, dar mi-am zis că ăsta e momentul să merg să iau niște cartofi. Țeapă. Urmau să îi facă în 30 de minute după spusele lor. Mmda. Bine.


Am mai zăbovit ceva timp la niște vorbe și bere, dar am z…