Treceți la conținutul principal

frustrarea saraciei

Ce poti sa faci daca esti sarac lipit pamantului? Te duci la tara si te apuci de agricultura? Suna frumos asta dar tind sa cred ca nu iti poti permite sa cumperi teren+casa la tara. Si ca sa faci agricultura serioasa ai nevoie de multicel pamant.

Hai totusi sa insistam pe asta cu mersul la tara. Viata acolo e mai ieftina. Te angajezi ca ziler. Nici asa nu ai facut mare branza. Nu cred ca un ziler la tara castiga mai mult de 50 lei pe zi. Si acolo este munca serioasa nu gluma.

Asa ca ce iti ramane? Pai simplu ... te faci cersetor. In Capitala. Imi aduc aminte de experimentul celor de la Catavencu (link) cand o domnisoara reporter s-a deghizat in cersetoare si intr-o ora a strans 25lei. Adica cam 4 000 lei pe luna ~ 1100 euro la vremea respectiva. Eu nu castig 1100 euro pe luna ... tu castigi?

Concluzia este una cat se poate de logica. Fa-te cersetor. Sigur se vor gasi oameni care sa iti dea bani.

Asta imi aduce aminte de cersetorul din tramvaiul cu care ma duceam la facultate. In fiecare zi il vedeam si de fiecare data primea bani. Intr-o zi l-am vazut vorbint la telefon si freza data cu gel. Si ce daca? Oamenii tot ii dadeau bani pentru ca el cerea. Good Game.

Comentarii

  1. Eu m-as duce la tara si cu banii care i-as lua pe garsoniera, mi-as face o gospodarie. Si as aduce legume, fructe, oua proaspete, lapte, branza in Bucuresti prin distributie controlata: adica la prieteni, cunoscuti. Asta e viitorul daca vrei sa scapi de corporatisme si sa fii linistit.

    RăspundețiȘtergere
  2. Ahhh! Sambata, dupa ce s-au tot tinut 2 cu cersitu' dupa mine, am rabufnit. Ca mai degraba as avea eu nevoie sa imi dea bani ca sunt pe zero. "N-arati ca si cum n-ai avea..." Aham. N-arat. Doar pentru ca ma spal si sunt ingrijita si n-as umbla cu mana intinsa sa cer. Insa chiar nu aveam nici un ban.

    RăspundețiȘtergere
  3. Eu daca mi-as lua si hainele cu care fac la betoane cred ca as scoate dublu! :D

    RăspundețiȘtergere
  4. Delice , +1.

    Da rintre ”mi-as face” si ”fac” e cale lunga.

    Cersetorii fac bani din prostia rromanului milovstivit si vizitator de biserici.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

În ultimul an am mers pe jos cam 2480 de km

Zilele astea s-a împlinit un an de când am început să port o brățară de fitness. E vorba de un Garmin Vivofit 2 pe care nu l-am dat niciodată jos în ultimele 365 de zile - doar de curiozitate de a vedea cât merg pe jos într-un an. Răspunsul a fost puțin dezamăgitor:

Cam 2480 de kilometri parcurși pe jos într-un an.

Zic dezamăgitor pentru că speram să trec de 2500 până când scriu însemnarea asta.

Aplicația a contorizat doar vreo 2430 pentru că vreo 5-6 zile extrem de active au reprezentat erori de sincronizare și tot ce am făcut în zilele respective s-a pierdut în neant. Estimez eu că e vorba de vreo 50 de kilometri maxim.

În rest, cam așa arată treaba ca în imaginea de mai jos. Trei milioane și ceva de pași, o medie de 6.8 kilometri parcurși zilnic pe jos și un record de aproape 18 km într-o zi călduroasă de mai.


Problema este că deși valorile par mari, cu siguranță peste media bucureșteană, realitatea e că denotă sedentarismul modern. Citeam acum ceva vreme un studiu similar făcut p…

Deschidere: Shoteria Stația Fantastică

Generația nouă de petrecăreți din Centrul Vechi a dat naștere unui concept interesant: fast bar-ul. Locul unde ajungi să bei ceva cu niște prieteni înainte de poposi într-un club. Așa de încălzit puțin și de intrat în spiritul de petrecere. E locul unde n-ai scaune să te parchezi la povești sau să zăbovești cu orele. Totul e pe repede înainte.

E suficient să ajungi o seară în Shoteria 1 - Stația de primă alcoolizare - să simți pe pielea ta cât de bine a prins. Grupuri și grupuri de oameni care vin să dea un shot - două înainte de a se duce regulamentar la 23:00 în club. Ajută și faptul că au varietate de shot-uri pentru toate gusturile, așa că nu mare e mirarea să vezi grupuri de fete cot la cot shot la shot cu grupuri de băieți.

Lucrurile au mers atât de bine în ăștia 2 ani de Shoteria 1 încât vineri au mai deschis un loc. De data asta s-au concentrat pe long drinks sau shotail-uri cum le zic ei. Un loc puțin mai măricel ca primul, dar sub același concept-umbrelă. Un loc unde să pet…

S-a întâmplat nefăcuta: Chefi la cuțite e mai digerabil ca MasterChef

Nu credeam că o să zic asta vreodată, dar Chefii la cuțite s-au transformat încet, încet într-un fel de Top Gear culinar. Prietenia dintre ei a început să își spună cuvântul și întreg show-ul a devenit mult mai ușor de digerat chit că nu este produs la nivelul calitativ MC.

Între timp au renunțat și la jignirile gratuite, doar de dragul de a fi, așa că întreaga experiență este una care binedispune. Știu că elitismul culinar își face cruce în acest moment, dar nici Chefii și nici MasterChefii n-au emisiuni care să aibă legătură cu gătitul.

M-am uitat la 4 episoade și nici snopit în bătaie moldovenească n-aș putea să îmi aduc aminte de vreun preparat care m-a impresionat sau o tehnică pe care am deprins-o.

Emisiunile sunt pe zona pur de entertainment, iar Chefii fac asta mai bine printr-o carismă tip grup de prieteni. Chit că e pe glume de cartier, recunosc că m-am uitat și am râs de multe ori la emisiunea lor. E posibil ca ăsta să fie un prin semn de stockholm syndrome.

Cu toate asta …