Treceți la conținutul principal

frustrarea saraciei

Ce poti sa faci daca esti sarac lipit pamantului? Te duci la tara si te apuci de agricultura? Suna frumos asta dar tind sa cred ca nu iti poti permite sa cumperi teren+casa la tara. Si ca sa faci agricultura serioasa ai nevoie de multicel pamant.

Hai totusi sa insistam pe asta cu mersul la tara. Viata acolo e mai ieftina. Te angajezi ca ziler. Nici asa nu ai facut mare branza. Nu cred ca un ziler la tara castiga mai mult de 50 lei pe zi. Si acolo este munca serioasa nu gluma.

Asa ca ce iti ramane? Pai simplu ... te faci cersetor. In Capitala. Imi aduc aminte de experimentul celor de la Catavencu (link) cand o domnisoara reporter s-a deghizat in cersetoare si intr-o ora a strans 25lei. Adica cam 4 000 lei pe luna ~ 1100 euro la vremea respectiva. Eu nu castig 1100 euro pe luna ... tu castigi?

Concluzia este una cat se poate de logica. Fa-te cersetor. Sigur se vor gasi oameni care sa iti dea bani.

Asta imi aduce aminte de cersetorul din tramvaiul cu care ma duceam la facultate. In fiecare zi il vedeam si de fiecare data primea bani. Intr-o zi l-am vazut vorbint la telefon si freza data cu gel. Si ce daca? Oamenii tot ii dadeau bani pentru ca el cerea. Good Game.

Comentarii

  1. Eu m-as duce la tara si cu banii care i-as lua pe garsoniera, mi-as face o gospodarie. Si as aduce legume, fructe, oua proaspete, lapte, branza in Bucuresti prin distributie controlata: adica la prieteni, cunoscuti. Asta e viitorul daca vrei sa scapi de corporatisme si sa fii linistit.

    RăspundețiȘtergere
  2. Ahhh! Sambata, dupa ce s-au tot tinut 2 cu cersitu' dupa mine, am rabufnit. Ca mai degraba as avea eu nevoie sa imi dea bani ca sunt pe zero. "N-arati ca si cum n-ai avea..." Aham. N-arat. Doar pentru ca ma spal si sunt ingrijita si n-as umbla cu mana intinsa sa cer. Insa chiar nu aveam nici un ban.

    RăspundețiȘtergere
  3. Eu daca mi-as lua si hainele cu care fac la betoane cred ca as scoate dublu! :D

    RăspundețiȘtergere
  4. Delice , +1.

    Da rintre ”mi-as face” si ”fac” e cale lunga.

    Cersetorii fac bani din prostia rromanului milovstivit si vizitator de biserici.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

StarCraft Remastered se lansează la vara

Pe vremea mea, drama băieților de școala generală era că fetele din clasă nu prea se uitau la noi. Băieții de liceu erau pe radarul lor, iar noi practic nici nu existam. Lucrul ăsta s-a schimbat prin clasa a 8-a când toți ne-am înălțat și practic au început să se uite mai cu jind la noi, dar deja era prea târziu.

În '98 când se întâmpla asta, apăruse StarCraft și primele net cafe-uri de prin București, iar toată atenția noastră era captată de acest joc. În fiecare clipă din zi doar asta vorbeam: terrani, protoși și zergi.

StarCraft a fost pentru mine primul joc pe care l-am jucat vreodată în multiplayer. Nici nu aveam calculator acasă pe vremea aia, dar after school-ul îl petreceam în net cafe-uri - fie jucând, fie uitându-mă la alții cum se jucau.

Nu eram deloc bun la joc, îmi luam bătaie cu o precizie elvețiană. Poate și din cauză că singura strategie pe care o aplicam era să îmi fac turrele - câmpuri întregi de turrele, iar mârlanii mei de adversari veneau cu carriere invizibi…

Ieri le-am arătat Bucureștiul celor 5 noi beri aduse în România de URBB

De două zile timeline-ul meu s-a umplut de bloggeri care primiseră pachetul din imagine. Poze din toate unghiurile, selfie-uri, nebunie. Eu cred că am primit ultimul lădița care avea frumos atașat următorul mesaj: "Descoperă Europa cu berea care ți se potrivește! #beertrip", așa că presiunea a fost maximă.

Eu ce fel de poză pot să pun ce deja n-a fost făcută de ceilalți? Pe drumul spre casă, ajutat și de constituția specifică de blogger ce trebuia să care 6 kilograme, mi-am zis să fiu o gazdă primitoare și să le arăt celor 5 beri noi o fărâmă de București.

Și pentru că tot zic de ele, dar nu le-am numit, acestea sunt: Grimbergen Ambreé, Kronenbourg 1664 Blanc, Angelo Poretti 4 Luppoli Original, Angelo Poretti 5 Luppoli Bock Chiara și Angelo Poretti 6 Luppoli Bock Rossa.

Alături de ele au fost două mutat aici de ceva vreme: Guinness și Weihenstephaner Hefe Weissbier.

Rezultatul este mai jos.














Era un bar mișto, dar problema era că mai venea și patronul...

Știți barul ăla făcut de patron în momentul în care a ajuns la 40 de ani și i-a dat cu virgulă bucket listul? Nu? Hai să vă zic cum stă treaba. Toată viața a visat să își deschidă un bar, dar n-a avut timp/bani/motivare. Asta până de curând când s-a dus ca berbecul.

L-a deschis. E mic, simpatic, are un specific bine delimitat, a mers chiar bine la început, dar acum începe să scârțâie. Și ăsta nu înțelege de ce. De ce în fiecare lună vin din ce în ce mai puțini clienți și încasează tot mai pe negativ.

Păi problema majoră e că patronul și-a dorit bar, dar nu și clienți. Am fost în vreo câteva locuri din astea unde noi îl deranjam pe patron. Omul era cu paharul de vin în față, cu gașca de prieteni și cu muzica la maxim. Erau pe distracție și trebuia să o mai pună pe pauză să ne aducă meniurile, să dea muzica mai încet, să ne aducă băutura și la final să ne ia banii.

Omul nu avea chef de noi, chiar dacă eram singurii plătitori de consumație din bar. N-ai cum să ceri prietenilor bani pe c…