Treceți la conținutul principal

ronewmedia 3.0 - "drama" bloggerului fara trafic

Simt asa o greutate ce apasa pe umerii mei sa scriu despre "bloggeri vs jurnalisti" de ieri de la ronewmedia 3  .... si nu vreau sa fac asta. Nu e din cauza ca m-am trezit tarziu si nu am prins-o (totusi am vazut inregistrarea pe refresh.ro) ci tocmai din cauza enuntata in titlu. Aici, in ograda mea de blogger cu trafic facut de FFF-uri (friends family & fools ) nici nu e cazul sa impartasesc adevarul absolut pe care il detin.

Stiu care e adevarata diferenta intre bloggeri si jurnalisti. Stiu care e mai tare pe informatii corecte si care se perveteste pentru o gramajoara de bani. Stiu care sunt mai buni. Stiu care sunt adevarati mini-stalpi de moralitate si etica (eu sunt ACEL stalp gigantic ... ei sunt doar niste miniaturi). Stiu pe cei care fura si copiaza. Stiu pe cei care aduc valoare cuvintelor scrise.

Stiu tot! Dar nu o sa zic nimic. Jurnalistii oricum nu ma citesc ... iar bloggerii prefera sa nu imi urmeze cu sfintenie cuvantul scris - va reneg pentru ca nu imi urmati orbeste vorbele.

Pe voi, cititorii mei, nu va intereseaza astfel de trivialitati intre informatori si formatori de opinie ... asa ca o sa va zic despre cum a fost conferinta. Pe bule ca asa place blogului astuia.
  • am tresarit nitel cand am intrat in sala de conferinta - foarte, foarte multi oameni si echipament (se vede cand ai un trust media in spate)
  • destul de putini oameni afara la o barfa si o tigara (ne e dor de tine, alin)
  • nu stiu daca se numesc chelneri sau debarasatori ... dar ideea e ca m-au enervat teribil cu excesul lor de zel. Cum puneam paharul jos si il scapam cu privirile 2 secunde ... cum ma trezeam ca disparea. C'mon ca nu sunt un H2Oic! pe cuvant de onoare.
  • in sala m-am simtit si eu ca un star ... ca existau doua reflectoare indreptate catre public. Senzatia a trecut repede si a fost inlocuita cu una de disconfort si lipsa de concentrare
  • mancarea din pauza de masa cica a fost buna. Eu sunt un mofturos, asa ca in continuare evit sa mananc catering de la conferite.
  • nu m-am jucat pe microsoft surface ... tot timpul era o domnisoara la masuta si am zis sa nu deranjez. Surprinzator, e mult mai mica decat credeam eu. 
  • s-au spus adevaruri universal valabile. Foarte putine noutati pentru genul asta de conferinta  dar multe chestii bune pentru cineva care habar nu are. 
  • erau destui in public cei care pareau ca habar nu au. 
  • chiulangiii care stateau afara la o tigara erau cei care intotdeauna fac asta la astfel de evenimente. 

Comentarii

  1. Problema e ca odata cu CRIZA economica, unii au criza si de inspiratie si se cramponeaza in a crede doar ac sunt mai buni, fara a oferi si argumente! Asta una la mana!
    Si doi: Nu mai exista acel vechi sentiment de SHARE! ;)

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

StarCraft Remastered se lansează la vara

Pe vremea mea, drama băieților de școala generală era că fetele din clasă nu prea se uitau la noi. Băieții de liceu erau pe radarul lor, iar noi practic nici nu existam. Lucrul ăsta s-a schimbat prin clasa a 8-a când toți ne-am înălțat și practic au început să se uite mai cu jind la noi, dar deja era prea târziu.

În '98 când se întâmpla asta, apăruse StarCraft și primele net cafe-uri de prin București, iar toată atenția noastră era captată de acest joc. În fiecare clipă din zi doar asta vorbeam: terrani, protoși și zergi.

StarCraft a fost pentru mine primul joc pe care l-am jucat vreodată în multiplayer. Nici nu aveam calculator acasă pe vremea aia, dar after school-ul îl petreceam în net cafe-uri - fie jucând, fie uitându-mă la alții cum se jucau.

Nu eram deloc bun la joc, îmi luam bătaie cu o precizie elvețiană. Poate și din cauză că singura strategie pe care o aplicam era să îmi fac turrele - câmpuri întregi de turrele, iar mârlanii mei de adversari veneau cu carriere invizibi…

Ieri le-am arătat Bucureștiul celor 5 noi beri aduse în România de URBB

De două zile timeline-ul meu s-a umplut de bloggeri care primiseră pachetul din imagine. Poze din toate unghiurile, selfie-uri, nebunie. Eu cred că am primit ultimul lădița care avea frumos atașat următorul mesaj: "Descoperă Europa cu berea care ți se potrivește! #beertrip", așa că presiunea a fost maximă.

Eu ce fel de poză pot să pun ce deja n-a fost făcută de ceilalți? Pe drumul spre casă, ajutat și de constituția specifică de blogger ce trebuia să care 6 kilograme, mi-am zis să fiu o gazdă primitoare și să le arăt celor 5 beri noi o fărâmă de București.

Și pentru că tot zic de ele, dar nu le-am numit, acestea sunt: Grimbergen Ambreé, Kronenbourg 1664 Blanc, Angelo Poretti 4 Luppoli Original, Angelo Poretti 5 Luppoli Bock Chiara și Angelo Poretti 6 Luppoli Bock Rossa.

Alături de ele au fost două mutat aici de ceva vreme: Guinness și Weihenstephaner Hefe Weissbier.

Rezultatul este mai jos.














Problema unui food truck făcut din pasiune e că nu se ia niciodată în serios

Sâmbătă am fost la aniversarea celor de la Ground Zero la Verde Stop - un loc ce a văzut de-a lungul timpului câteva street food festivals. Am ajuns regulamentar la 2, mi-am luat o bere și m-am tolănit regulamentar pe iarbă. Deja de la a 2-a bere au început șoriceii să danseze prin stomac așa că am făcut un tur al food truck-urilor prezente.

La BurgerVan timpul de așteptare era de peste 45 de minute, la Pește Pâine nici nu deschiseseră la aproape 3 ore de când începuse evenimentul, iar la Dianei 4 norocul a făcut să aibă gulașul făcut dinainte așa că puteai să mănânci pe loc. Nu zic că m-am resemnat, că au un gulaș bun, dar speram să bag niște cartofi prăjiți de la Pește Pâine.

Au deschis și ei jumătate de oră mai târziu și imediat s-a făcut o coadă care s-a împrăștiat repede. N-am înțeles de ce, dar mi-am zis că ăsta e momentul să merg să iau niște cartofi. Țeapă. Urmau să îi facă în 30 de minute după spusele lor. Mmda. Bine.


Am mai zăbovit ceva timp la niște vorbe și bere, dar am z…