Treceți la conținutul principal

distractia paramilitara .. gen

Ce te poate atrage la o grupare paramilitara?

 
AP Photo/Ashraf Amra
  • in niciun caz imbracamintea - esti aproape de tropice si tu poti costum de camuflaj + cagula.
  • nu ai asigurare medicala in sensul clasic al cuvantului - daca faci bum cu bomba sau mori te asteapta ceva in viata de dupa.
  • nu exista posibilitatea de f$#e ceva domnisoare - nu sunt acceptate asa ca tot ce poti sa speri e sa nu fii prins in gaybangul de vineri seara
  • recompensa materiala e aproape inexistenta - ai cagula si costumul tau ... mai ai un ak47 si un colt de pestera si cam asta e tot
  • nu poti spune ca iti imbogatesti cunostintele pentru ca nu ai teambuildinguri.
  • nu te distrezi - eu nu am auzit terorist razand
  • imbatranesti repede - faci riduri de la incruntarea permanenta
  • nici macar nu calatoresti mult - s-a dus perioada de zbor cu avionul

Deci ce te poate atrage la o grupare paramilitara?

Comentarii

  1. poate gandul la fecioarele alea pe care o sa le primesti in Rai...merita sa te sacrifici cativa ani pt. o eternitate de desfatare, nu ? :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Ai scos nota d p facebook? Ce ziceam cand te intrebam "de unde vine expresia "to go commando"? nu era "ce inseamna", ca aia stiu si eu :P. Ma intrebam doar de ce se zice asa; adik aia la trupele seciale primesc chiloti de schimb atat de rar incat prefera sa umble fara?

    RăspundețiȘtergere
  3. Religia ii uneste in cuget si in bombe. Si in cazul musulmanilor, violurile sunt in top 10 distractii.

    RăspundețiȘtergere
  4. eu stiu ca in cazul gruparilor arabe, familia aluia care se detoneaza primeste bani. so, there is a reward. iar asigurarea medicala nu e o problmea: esti bolnav, lasa ca rapesc prietenii tai juma de spital :) cred ca cel mai mare avantaj intr-o astfle de grupare este ca ai un tzel in care crezi, ai niste oameni care-ti sunt mai aproape decat familia si recunostinta ca n-ai murit degeaba. Tinand cont ca multi muncim fara sa ni se recunoasca meritele, cred ca o grupare paramilitara e o varianta mai buna daca vrei asa ceva.

    RăspundețiȘtergere
  5. Nevoia de apartenenta si de recunoastere din partea grupului... :)

    RăspundețiȘtergere
  6. @raluca - in momentul in care ai o arma in mana si esti antrenat sa omori oameni .... cred ca nimeni nu are tupeu sa iti dea chiloti rar.

    RăspundețiȘtergere
  7. Eu cred ca primesti soseste. Tipul din stanga are niste sosete interesante. Si ghete cum avea Unq Sapro intr-un videoclip din tinerete.

    PS: Din tineretea lui, eu inca sunt tanar, el e ala care vinde muzica pe stickul clientului.

    RăspundețiȘtergere
  8. Eu cred că s-au uitat prea mult la filmele cu Rambo în copilărie.

    Și eu am „auzit” teroriști zâmbind. Malefic. :D

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

StarCraft Remastered se lansează la vara

Pe vremea mea, drama băieților de școala generală era că fetele din clasă nu prea se uitau la noi. Băieții de liceu erau pe radarul lor, iar noi practic nici nu existam. Lucrul ăsta s-a schimbat prin clasa a 8-a când toți ne-am înălțat și practic au început să se uite mai cu jind la noi, dar deja era prea târziu.

În '98 când se întâmpla asta, apăruse StarCraft și primele net cafe-uri de prin București, iar toată atenția noastră era captată de acest joc. În fiecare clipă din zi doar asta vorbeam: terrani, protoși și zergi.

StarCraft a fost pentru mine primul joc pe care l-am jucat vreodată în multiplayer. Nici nu aveam calculator acasă pe vremea aia, dar after school-ul îl petreceam în net cafe-uri - fie jucând, fie uitându-mă la alții cum se jucau.

Nu eram deloc bun la joc, îmi luam bătaie cu o precizie elvețiană. Poate și din cauză că singura strategie pe care o aplicam era să îmi fac turrele - câmpuri întregi de turrele, iar mârlanii mei de adversari veneau cu carriere invizibi…

Ieri le-am arătat Bucureștiul celor 5 noi beri aduse în România de URBB

De două zile timeline-ul meu s-a umplut de bloggeri care primiseră pachetul din imagine. Poze din toate unghiurile, selfie-uri, nebunie. Eu cred că am primit ultimul lădița care avea frumos atașat următorul mesaj: "Descoperă Europa cu berea care ți se potrivește! #beertrip", așa că presiunea a fost maximă.

Eu ce fel de poză pot să pun ce deja n-a fost făcută de ceilalți? Pe drumul spre casă, ajutat și de constituția specifică de blogger ce trebuia să care 6 kilograme, mi-am zis să fiu o gazdă primitoare și să le arăt celor 5 beri noi o fărâmă de București.

Și pentru că tot zic de ele, dar nu le-am numit, acestea sunt: Grimbergen Ambreé, Kronenbourg 1664 Blanc, Angelo Poretti 4 Luppoli Original, Angelo Poretti 5 Luppoli Bock Chiara și Angelo Poretti 6 Luppoli Bock Rossa.

Alături de ele au fost două mutat aici de ceva vreme: Guinness și Weihenstephaner Hefe Weissbier.

Rezultatul este mai jos.














Problema unui food truck făcut din pasiune e că nu se ia niciodată în serios

Sâmbătă am fost la aniversarea celor de la Ground Zero la Verde Stop - un loc ce a văzut de-a lungul timpului câteva street food festivals. Am ajuns regulamentar la 2, mi-am luat o bere și m-am tolănit regulamentar pe iarbă. Deja de la a 2-a bere au început șoriceii să danseze prin stomac așa că am făcut un tur al food truck-urilor prezente.

La BurgerVan timpul de așteptare era de peste 45 de minute, la Pește Pâine nici nu deschiseseră la aproape 3 ore de când începuse evenimentul, iar la Dianei 4 norocul a făcut să aibă gulașul făcut dinainte așa că puteai să mănânci pe loc. Nu zic că m-am resemnat, că au un gulaș bun, dar speram să bag niște cartofi prăjiți de la Pește Pâine.

Au deschis și ei jumătate de oră mai târziu și imediat s-a făcut o coadă care s-a împrăștiat repede. N-am înțeles de ce, dar mi-am zis că ăsta e momentul să merg să iau niște cartofi. Țeapă. Urmau să îi facă în 30 de minute după spusele lor. Mmda. Bine.


Am mai zăbovit ceva timp la niște vorbe și bere, dar am z…