Treceți la conținutul principal

in 2009 probabil unul din doi romani a zburat

Si mi-as sustine titlul daca as reusi sa gasesc niste date statistice din 2009 (ins si eurostat fail). Totusi am gasit niste informatii destul de interesante despre situatia companiilor romanesti de zbor pentru anul trecut. Enjoy.
In 1999, numarul pasagerilor era de doar doua milioane, in timp ce numarul de miscari ale aeronavelor (aterizari si decolari) a fost de 48.240. In 2008, numarul pasagerilor era cu 350% mai mare (in total 9 .076.566 pasageri) , in timp ce numarul de miscari ale aeronavelor crescuse cu 211%, ajungand la 150.120.
Aeroportul International Henri Coanda Bucuresti (AIHCB) a inregistrat in anul 2009 un total de 4.483.661 pasageri, cu 11% mai putin fata de anul 2008, cand pe acest aeroport au fost procesati 5.064.230 pasageri (incluzand si traficul transferat temporar de pe Aeroportul Baneasa in perioada 29 septembrie - 12 octombrie 2008).
Pentru anul 2009, la Aeroportul Baneasa cifrele arata peste 2.005.000 pasageri, fata de 1.760.000 pasageri in 2008 , inregistrand astfel o crestere de 13,92 % .
În contextul recesiunii economice globale, Compania TAROM a transportat (date înregistrate pentru lunile ianuarie – noiembrie şi estimări pentru luna decembrie) în anul 2009, 1.722.430 de pasageri, realizând astfel un grad de încărcare mediu (load factor) de 55,56% pe cursele regulate externe şi 58,88% pe cursele regulate interne.
In timpul anului trecut, Blue Air a inregistrat o crestere de 55% a numarului de pasageri, atingand pragul de 1.710.685 de persoane. Grad mediu de ocupare a aeronavelor de 75%.
Compania aeriana Lufhansa, cea mai mare companie aeriana de linie din Europa, a transportat anul trecut circa 600.000 de pasageri pe cursele din si catre Romania, in crestere cu 6% fata de anul precedent.
Wizz Air a transportat 1,65 milioane pasageri in relatia cu Romania, in 2009, si 7,8 milioane pasageri la nivel de grup.
Carpatair a transportat anul trecut 502.000 pasageri, in scadere cu 16% fata de 2008, iar gradul mediu de ocupare al aeronavelor a scazut de la 68% in 2008, la 60% anul trecut.
În 2009, şansele ca un zbor comercial să sfârşească tragic au fost mai puţin de unu la un milion, conform datelor ICAO. Mai exact, 0,71 avioane pierdute la un milion de zboruri în toată lumea, adică 685 de victime dintr-un total de 2,3 miliarde de pasageri. În 1945, primul an de statistici, fuseseră 247 de victime la doar nouă milioane de pasageri. De atunci, aviaţia a învăţat din fiecare dintre miile de greşeli.

Comentarii

  1. Statistic se poate spuna ca 1 din 2 a zburat, dar realist cred ca procentul este mult mai mic. Sunt aceiasi oameni care zboara de multe ori pe an, in delegatii, turism, afaceri sau pur si simplu capsunari veniti si plecati cu low-cost.

    Acum ceva vreme zicea la stiri de o negresa din Timisoara care se prostitua in Bucuresti, calatorea saptamanal cu avionul pe ruta asta. Se dau peste cap statisticile.

    RăspundețiȘtergere
  2. @nwradu - tocmai de asta am zis si probabil :)

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

În ultimul an am mers pe jos cam 2480 de km

Zilele astea s-a împlinit un an de când am început să port o brățară de fitness. E vorba de un Garmin Vivofit 2 pe care nu l-am dat niciodată jos în ultimele 365 de zile - doar de curiozitate de a vedea cât merg pe jos într-un an. Răspunsul a fost puțin dezamăgitor:

Cam 2480 de kilometri parcurși pe jos într-un an.

Zic dezamăgitor pentru că speram să trec de 2500 până când scriu însemnarea asta.

Aplicația a contorizat doar vreo 2430 pentru că vreo 5-6 zile extrem de active au reprezentat erori de sincronizare și tot ce am făcut în zilele respective s-a pierdut în neant. Estimez eu că e vorba de vreo 50 de kilometri maxim.

În rest, cam așa arată treaba ca în imaginea de mai jos. Trei milioane și ceva de pași, o medie de 6.8 kilometri parcurși zilnic pe jos și un record de aproape 18 km într-o zi călduroasă de mai.


Problema este că deși valorile par mari, cu siguranță peste media bucureșteană, realitatea e că denotă sedentarismul modern. Citeam acum ceva vreme un studiu similar făcut p…

Deschidere: Shoteria Stația Fantastică

Generația nouă de petrecăreți din Centrul Vechi a dat naștere unui concept interesant: fast bar-ul. Locul unde ajungi să bei ceva cu niște prieteni înainte de poposi într-un club. Așa de încălzit puțin și de intrat în spiritul de petrecere. E locul unde n-ai scaune să te parchezi la povești sau să zăbovești cu orele. Totul e pe repede înainte.

E suficient să ajungi o seară în Shoteria 1 - Stația de primă alcoolizare - să simți pe pielea ta cât de bine a prins. Grupuri și grupuri de oameni care vin să dea un shot - două înainte de a se duce regulamentar la 23:00 în club. Ajută și faptul că au varietate de shot-uri pentru toate gusturile, așa că nu mare e mirarea să vezi grupuri de fete cot la cot shot la shot cu grupuri de băieți.

Lucrurile au mers atât de bine în ăștia 2 ani de Shoteria 1 încât vineri au mai deschis un loc. De data asta s-au concentrat pe long drinks sau shotail-uri cum le zic ei. Un loc puțin mai măricel ca primul, dar sub același concept-umbrelă. Un loc unde să pet…

S-a întâmplat nefăcuta: Chefi la cuțite e mai digerabil ca MasterChef

Nu credeam că o să zic asta vreodată, dar Chefii la cuțite s-au transformat încet, încet într-un fel de Top Gear culinar. Prietenia dintre ei a început să își spună cuvântul și întreg show-ul a devenit mult mai ușor de digerat chit că nu este produs la nivelul calitativ MC.

Între timp au renunțat și la jignirile gratuite, doar de dragul de a fi, așa că întreaga experiență este una care binedispune. Știu că elitismul culinar își face cruce în acest moment, dar nici Chefii și nici MasterChefii n-au emisiuni care să aibă legătură cu gătitul.

M-am uitat la 4 episoade și nici snopit în bătaie moldovenească n-aș putea să îmi aduc aminte de vreun preparat care m-a impresionat sau o tehnică pe care am deprins-o.

Emisiunile sunt pe zona pur de entertainment, iar Chefii fac asta mai bine printr-o carismă tip grup de prieteni. Chit că e pe glume de cartier, recunosc că m-am uitat și am râs de multe ori la emisiunea lor. E posibil ca ăsta să fie un prin semn de stockholm syndrome.

Cu toate asta …