Treceți la conținutul principal

to blog or not to blog

Observ ca imi e din ce in ce mai greu sa scriu ceva pe blog. In prima instanta am vrut sa dau vina pe lipsa de subiecte dar ulterior mi-am dat seama ca am ajuns sa pun blogul pe un loc secund (in cel mai bun caz).

Prefer sa nu scriu despre subiecte pe care le-am vazut abordate la alti blogger mai ales cand consider ca nu as avea nimic major de adaugat. Pierd subiecte pe twitter din comoditatea de a le da repede si most of the time mobile. Alte subiecte le vorbesc cu prietenii si apoi consider ca e o intruziune in viata personala daca scriu despre ele.

De ce am ajuns sa ma ascund de blog? E coltul meu de rai totusi. Cred ca a ajuns sa ma intereseze ce zic altii despre cum ar trebui sa fie blogul meu. Cred ca am ajuns sa ma gandesc la blogul meu in alt mod de cum o faceam acum aproape 6 ani cand am inceput. Fuck it. This is not ok. Blogul ar trebui sa fie o prioritate. Sa speram ca pot sa ma automotivez si sa ii acord mult mai multa importanta.

Comentarii

  1. Si eu am aceasi problemă. Găsesc orice motiv să amân publicarea unui articol. M-am lăsat de 3 ori de blogging până acum. Dacă găsesti rețeta succesului să o prezinți intr-un articol :))

    RăspundețiȘtergere
  2. Si te-ai gandit sa dedici un post intreg lamentarii ca nu ai timp sa scrii pe blog? :)) I love you anyway!

    RăspundețiȘtergere
  3. @Marius - i will share

    @maldita - se vede ca nu ma citesti ... e o intreaga serie de posturi :)

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Quick Fashion Question: ce te-ar deranja mai mult între un burger storcit și un tânăr bătut?

Mă uitam la reclama asa și mă gândeam cât de ușor au punctat fix unde trebuie natura umană. Cât de ușor e să ignori o agresiune atunci când nu e te privește direct. Bystander Efect în toată frumusețea lui.

Am stat să mă gândesc puțin dacă pe vremea mea se întâmpla ceva de genul și nu țin minte să fi fost vreodată în căruța celor agresați. Mă gândesc că la cât de ușor vede Internetul lucrurile în alb și negru, probabil am fost în cealaltă tabără - a celor care agresau. Acum dacă ar trebui să mă apar aș spune că e o diferența între glumițe adolescentine și violență/răutate. De astea din urmă n-am dat dovadă așa că pot să dorm liniștit noaptea.

Revenind la reclamă, e fix ce trebuie. Un insight perfect adevărat oriunde în lumea asta, un concept destul de simplu cât să fie înțeles de toată lumea și o execuție fără prea mult tam tam. Îmi place și mi-ar plăcea să văd ceva asemănător și pe la ONG-urile noastre care o dau într-o lacrimogenă care nu prea prinde decât pe la oamenii din publicit…

Heineken Blade - un fel de R2D2 al dozatoarelor de bere

Vineri când toată lumea rupea ușa pentru a fugi la mare, eu eram la Galateca să aflu mai multe despre cum Heineken vrea aducă berea draught în cât mai multe locuri ce în mod tradițional nu o serveau din considerente de volum/spațiu.

Ca să fiu sincer mi-a luat ceva să îmi dau seama care sunt locurile astea de care vorbeau ei. În afară de ceainării și coffee shop-uri, nu mi-am amintit pe moment de niciun loc în care am fost și nu servea bere la draught. Apoi m-a pălit - o mulțime de restaurante, locații nonconformiste și cinematografe stau destul de prost la capitolul ăsta.



Roboțelul cu care s-au gândit să cucerească această lume fără bere la halbă este celdin imagine și se numește Heineken Blade.Arată mai mult a espressor decât aduce a dozator de bere, iar din acest motiv este și destul de portabil încât să meargă pus cam pe unde e nevoie.

Are aproape 26 de kilograme cu tot cu "butoiul" de 8 litri și poate să răcească 30-32 de draught-uri de 0.25 la 2 grade. Odată înțepat bu…

Dis de dimineață vezi o variantă mai bună de oameni

De vreo două săptămâni de când am început să ies cu bestia p-afară am tot remarcat lucrul ăsta. Oamenii sunt mai buni de dimineață. Mult mai buni. Indiferent de statut social sau ce au de făcut, sunt mult mai prietenoși, dau binețe și chiar intră în mici conversații cu tine ca necunoscut.

Nu zic că nu ajută și cățelul pentru a sparge gheața, dar am văzut mai multe zâmbete diminețile astea decât am văzut în doi ani jumătate de mers cu metroul pe linia Pipera. E ceva în aer când nici nu s-a crăpat de ziuă de relaxează lumea.

N-am văzut pe nimeni să se grăbească sau să pară împovărat de gânduri, iar asta cred că se datorează în mod special lipsei de aglomerație. Bulevardele sunt larg deschise, pe străduțe se circulă fără probleme și chiar mijloacele de transport sunt primitoare și aerisite. Chiar e ceva în aer ce se simte și care parcă spune tuturor: e un nou început.

Studii despre efectul aglomerației și agitația unei metropole probabil că s-au făcut, dar n-am nevoie de ele să îmi întă…