Treceți la conținutul principal

un 1 mai muncitoresc va doresc si voua

Ieri pe stomacul gol am ales sa ies in afara Bucurestiului la un restaurant pe ponton sa mananc niste peste. Din nefericire la locul stiut nu era loc asa ca am inceput un veritabil quest pentru a gasi ceva de mancare. La Valea Iazurilor in Belciugatele am asteptat 20-25 de minute si doua rugaminti insistente chelneritei sa vina sa debaraseze masa de ospatul fostilor meseni. Nu s-a intamplat asta. Am plecat. Ce puteam sa facem?

La urmatorul restaurant - Casa de Piatra - in drum spre Bucuresti ne-am facut comozi pe bancute pentru un sfert de ora fara sa fim bagati in seama. Cand am abordat iar metoda trasului de maneca mai ca ni s-a spus sa mergem in pm-ul masii ca el e doar un singur chelner.  Oarecum te asteptai la asta de la o pensiune cu hotel, restaurant 40+ mese si piscina. Cine Dumnezeu o sa ajunga acolo sa manance? Doar un chelner este necesar.


La al 3-lea popas am fost informati din start ca o sa dureze mult mancarea. Se fac greu micii pentru cele 6 mese avute. Am zis ca nu am avut noroc si am plecat cu coada intre picioare in capitala. Gluma gluma dar 3 ore sa pierzi fara sa vezi un meniu e cam mult pentru oricine.

Totusi mi-am adus aminte cu ocazia asta de nonsalanta, sictirul si miserupia chelnerului roman. Chelnerul roman pe care trebuie sa il gadili putin ca altfel te si plesneste - tu un amarat de clinet. Chelnerul roman care de obicei iti lasa un gust amar in gura. Chelnerul romana care este superior oricarui client si nici nu se sfieste sa ti-o arate. Chelnerul roman care dupa un serviciu de cacat te atentioneaza ca nu ai lasat spaga - no shit sherlock: intelegem si noi aluzia?

Sunt si exceptii de la aceasta regula (baiatul de la the deck, roscata din ohara sau oana de pe baricade sunt cativa care imi vin in minte) dar parca gustul amar din gura nu dispare asa usor. Nu reusesc sa inteleg de unde aceasta atitudine generala a oamenilor prestatori de servicii. Este atat de greu sa zambesti si sa iti lasi frustrarile si problemele acasa? Atunci asta nu este un job pentru tine.

ps. hai sa nu mai lasam spaga din oficiu ci doar cand e meritata...

Comentarii

  1. Eu nu sunt de acord deloc cu bacsisu` la ospatar. Ca oricum isi iau prea mult pentru serviciile pe care le presteaza. Mai sunt si nesimtiti pe deasupra..

    RăspundețiȘtergere
  2. Normal ca spaga se lasa doar daca este meritata. Poti sa le urezi si ceva "dulce" la plecare.

    RăspundețiȘtergere
  3. Observ ca din ce in ce mai des spaga este pusa pentru ca trebuie sa fie..

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți și nici unul n-a învățat vreodată să gătească

Am o chestie care mă bâzâie recent: oamenii care nu știu să gătească și se laudă cu asta. Sunt mândri și înfumurați de această realizare. Parcă sunt mai buni decât noi ăștia fraierii care ne mai băgam ocazional mâinile prin ulei și grăsimi de animal. Și mă uit la ei și mai că îmi vine să le zic că sunt niște idioți.

Este imposibil să zici că nu știi să gătești. Aaah. Majoritatea tentativelor s-au terminat cu ceva ce nu putea să fie mâncat? Se întâmplă și data viitoare o să iasă mai bine că ai tras niște învățăminte. Dar de aici până la a te alinta și lăuda că nu tu nu știi să faci nimic - e drum lung.

Pui niște ulei în tigaie, arunci o mână de cartofi în uleiul încins, îi învârți până sunt galbeni-maronii - ai cartofi prăjiți. Spargi două ouă deasupra și le amesteci preț de câteva secunde până au aceeași culoare cu cartofii - bum! cartofi prăjiți cu omletă. Hai dă-o dracu că nu e greu.

Dacă ai mâncat vreodată mâncare gătită, șansele sunt de vreo 75% să o poți reproduce doar amestecân…

Povești adevărate: cum am m-am transformat din impostor în expert... de multifuncționale

Povestea este destul de amuzantă și cumva pleacă de la zicala corporatistă "Spune-mi câți oameni se pot uita în ecranul tău de la muncă ca să îți spun cât de nou ești în firmă". Ghinionul de neșansă a făcut ca vreo 2 ani să fiu poziționat fix în punctul cel mai traficat din open space: lângă multifuncționala ce deservea 60+ oameni.

Vrând, nevrând, toată lumea ajungea cel puțin odată pe săptămână la monstruozitatea mecanică de un metru jumătate înălțime ce ocazional mai dădea și gherle. Se uitau lung la ea, apăsau niște butoane cu vizibilă disperare și apoi se întorceau spre mine să mă întrebe dacă știu ce are de nu merge.

Acum ca să înțelegeți puțin nivelul meu expertiză în multifuncționale, trebuie să spun că până să ajung la jobul ăsta aveam o medie de o foaie printată pe an, iar asta nu este exagerare. De scanat nici nu are rost să zic ceva pentru că nu cred că am avut ocazia să fac asta înainte. Practic am putea spune că aveam atât de multă experiență în subiectul acest…

Carrier has arrived: Starcraft Remastered

Când prin martie anunțam că cei de la Blizzard vor scoate în vară Starcraft Remastered, același joc ca acum 19 cu o grafică mai buna, trebuie să recunosc că m-am bucurat ca o școlăriță. Primul meu joc pe care l-am jucat vreodată în multiplayer urma să primească o a doua șansă.

Ier s-a lansat pentru cei cu precomandă, nu îmi dau seama exact ce înseamnă asta, dar cert e că azi de dimineață am băgat un meci. Și cum mai bine să testez dacă Remastered-ul ăsta mă poartă pe rush-ul nostalgiei dacă nu cu un free for all vs 7 calculatoare pe Big Game Hunter?

A fost o nebunie, mă jur! Este fix același lucru ca acum aproape 20 de ani. A durat o eternitate să scot toate cele 7 calculatoare, 45 de minute la vârsta asta se simt altfel ca la 12-13 ani, dar a meritat! M-am simțit ca în '98 în acel net cafe mucegăit de pe lângă generală unde aveai experții în spatele tău care își dădeau cu părerea ce ar trebui și ce n-ar trebui să faci. #dăsătetreceu

Strategia aplicată a fost cea clasică care mie…