Treceți la conținutul principal

Cat de sigur e sa mergi cu bicicleta in Bucuresti?

Dupa o indelungata pauza in care nu am mai pedalat de cateva zile incoace am reinceput "sportul" asta. Ce s-a schimbat de acum 3 ani cand scriam despre mersul pe bicicleta prin Bucuresti? Au aparut mai multe piste de biciclete si numarul de ciclisti pare-mi-se ca s-a marit.

Azi dupa 23 de km parcursi pe bulevarde si stradute va pot spune ca Bucurestiul chiar e sigur pentru mersul cu bicicleta. Nu au existat incidente si de multe ori am primit si prioritatea acordata de semne. Totusi vreau sa dau 3 sfaturi.

  1. Evitati bulevardele aglomerate! Pe stradute aerul e mai curat, oamenii mai relaxati si semafoare mai putine. O sa ajungeti mai repede si mai odihniti ca e mai usor sa va pastrati ritmul de pedalat. 
  2. Nu va plangeti ca transpirati pe bicicleta si de asta nu puteti sa mergeti cu ea la munca. Fals. In functie de ritmul ales o sa poti sa iti controlezi confortul termic. In cel mai rau caz cu un tricou de schimb si 2 servetele umede esti ca nou la job. 
  3. O bicicleta de oras este foarte ieftina. Overkill pentru o bicicleta de downhill pe care o folosesti doar in oras e o grija in plus ca poate ti-o fura. Bonus exista posibilitatea de a inchiria biciclete.


Dupa cum se vede si in statisticile oferite de my tracks (android) viteza mea medie a crescut pe stradute (a doua poza) fata de drumul la dus ales pe bulevarde (prima). Timpul de stat pe loc s-a injumatatit pe o distanta aproape comparativa. Viteza maxima a scazut pentru ca mi-am gasit ritmul si pur si simplu nu era nevoie sa accelerez prea mult.

Intre noi fie vorba am si transpirat mai putin desi al doilea drum a fost la ora 12-13 fata de 10-11 cand a fost primul. Temperatura externa a crescut dar eu m-am simtit mai bine cu ritmul ales. Insist foarte mult pe ritm pentru ca el este cel ce te va obosi sau te va duce relativ fresh la destinatie.

Cam atat momentan :)

Comentarii

  1. Si eu practic sportul asta. Iti face foarte bine la picioare si inima, plamani - in special.

    Merita. Cu toate astea, uneori e periculos. Eu am patit-o de vreo 3 ori: ma oprisem chiar la 2-3 cm de masina.

    Aveti grija!

    RăspundețiȘtergere
  2. Ai incercat sa mergi cu bicileta intre orase? Mie inca mi se pare riscant. Sunt multi soferi care te considera parte din decor si trec foarte aproape de tine.

    RăspundețiȘtergere
  3. Nu am incercat de mult timp asta. Dar intre orase deja vorbim de alte viteze si alt ritm pe care trebuie sa il depui cu bicicleta.

    RăspundețiȘtergere
  4. @Razvan nici cu unii biciclisti nu-mi e rusine. Ma refer tot la traseele intre orase.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

StarCraft Remastered se lansează la vara

Pe vremea mea, drama băieților de școala generală era că fetele din clasă nu prea se uitau la noi. Băieții de liceu erau pe radarul lor, iar noi practic nici nu existam. Lucrul ăsta s-a schimbat prin clasa a 8-a când toți ne-am înălțat și practic au început să se uite mai cu jind la noi, dar deja era prea târziu.

În '98 când se întâmpla asta, apăruse StarCraft și primele net cafe-uri de prin București, iar toată atenția noastră era captată de acest joc. În fiecare clipă din zi doar asta vorbeam: terrani, protoși și zergi.

StarCraft a fost pentru mine primul joc pe care l-am jucat vreodată în multiplayer. Nici nu aveam calculator acasă pe vremea aia, dar after school-ul îl petreceam în net cafe-uri - fie jucând, fie uitându-mă la alții cum se jucau.

Nu eram deloc bun la joc, îmi luam bătaie cu o precizie elvețiană. Poate și din cauză că singura strategie pe care o aplicam era să îmi fac turrele - câmpuri întregi de turrele, iar mârlanii mei de adversari veneau cu carriere invizibi…

Ieri le-am arătat Bucureștiul celor 5 noi beri aduse în România de URBB

De două zile timeline-ul meu s-a umplut de bloggeri care primiseră pachetul din imagine. Poze din toate unghiurile, selfie-uri, nebunie. Eu cred că am primit ultimul lădița care avea frumos atașat următorul mesaj: "Descoperă Europa cu berea care ți se potrivește! #beertrip", așa că presiunea a fost maximă.

Eu ce fel de poză pot să pun ce deja n-a fost făcută de ceilalți? Pe drumul spre casă, ajutat și de constituția specifică de blogger ce trebuia să care 6 kilograme, mi-am zis să fiu o gazdă primitoare și să le arăt celor 5 beri noi o fărâmă de București.

Și pentru că tot zic de ele, dar nu le-am numit, acestea sunt: Grimbergen Ambreé, Kronenbourg 1664 Blanc, Angelo Poretti 4 Luppoli Original, Angelo Poretti 5 Luppoli Bock Chiara și Angelo Poretti 6 Luppoli Bock Rossa.

Alături de ele au fost două mutat aici de ceva vreme: Guinness și Weihenstephaner Hefe Weissbier.

Rezultatul este mai jos.














Problema unui food truck făcut din pasiune e că nu se ia niciodată în serios

Sâmbătă am fost la aniversarea celor de la Ground Zero la Verde Stop - un loc ce a văzut de-a lungul timpului câteva street food festivals. Am ajuns regulamentar la 2, mi-am luat o bere și m-am tolănit regulamentar pe iarbă. Deja de la a 2-a bere au început șoriceii să danseze prin stomac așa că am făcut un tur al food truck-urilor prezente.

La BurgerVan timpul de așteptare era de peste 45 de minute, la Pește Pâine nici nu deschiseseră la aproape 3 ore de când începuse evenimentul, iar la Dianei 4 norocul a făcut să aibă gulașul făcut dinainte așa că puteai să mănânci pe loc. Nu zic că m-am resemnat, că au un gulaș bun, dar speram să bag niște cartofi prăjiți de la Pește Pâine.

Au deschis și ei jumătate de oră mai târziu și imediat s-a făcut o coadă care s-a împrăștiat repede. N-am înțeles de ce, dar mi-am zis că ăsta e momentul să merg să iau niște cartofi. Țeapă. Urmau să îi facă în 30 de minute după spusele lor. Mmda. Bine.


Am mai zăbovit ceva timp la niște vorbe și bere, dar am z…