Treceți la conținutul principal

Cand mori ce se intampla cu viata ta online?

Te-ai gandit la asta? Ce se intampla cu blogul, facebookul, twitterul sau gmailul tau atunci cand o sa mori? Ai depus destul de mult efort sa iti creezi o identitate pe internet si chiar nu te-ai intrebat niciodata ce se intampla cu ea dupa ce mori? Eu da si am facut un mic research.

Yahoo! de exemplu daca primeste o copie dupa certificatul tau de deces o sa stearga toate datele si toate conturile (flickr included) pe care le-ai avut. Nimeni care nu stie username-ul si parola nu poate sa iti vada mailurile sau chestiile private. Nu exista posibilitatea de a le capata ca mostenire.


Google chiar permite mostenitorului sa primeasca google accountul decedatului. Mostenire de gmail, docs, plus, reader, youtube & blogger. Grija mare la ce lasi pe mail, docs sau blogger pentru ca in caz ca mori ... parintii, nevasta, rudele sau copiii or sa aiba acces la TOT ce ai scris.  Mai multe informatii despre ce trebuie sa faci sa primesti contul gasesti aici. Si la Microsoft lucrurile stau la fel cand vine vorba de contul de live si de hartogaraie. Ce trebuie sa faci poti sa citesti aici.

Facebook te ingroapa ... efectiv. Cand au primit dovada mortii tale iti transforma profilul in unul memorial. Profilul nu mai apare in cautari si este vizibil doar pentru prietenii confirmati deja pe facebook. Si nimeni nu se mai poate loga pe el ... vreodata. Sucks daca aveai de gand sa folosesti potiunea aia de resurection. Formularul pentru pagina memoriala il gasesti aici.

Twitter - la cererea familiei fie iti poate sterge contul fie il poate arhiva (nu stiu exact ce inseamna asta). Info aici.

iTunes - Nimic nu este transferabil. Muzica, filmele si serialele cumparate sunt doar pentru ochii decedatului si nu sunt transferabile dupa moarte. Dreptul de ascultare/ vizionare era doar pentru tine.
You may not rent, lease, lend, sell, transfer, redistribute, or sublicense the Licensed Application and, if you sell your Mac Computer or iOS Device to a third party, you must remove the Licensed Application from the Mac Computer or iOS Device before doing so.
Cam asa sta treaba cu prezenta ta pe internet dupa ce ai murit.

ps. Si de incheiere
Bogdan Epure has identified you as the Digital Executor for his/her Entrustet account. This means that in the event of Bogdan Epure's passing, you will be in charge of notifying Entrustet of his/her passing. You will be in charge of helping transferring and deleting their digital assets in accordance with their wishes.
What are Digital Assets and What is Entrustet? Bogdan uses Entrustet to create a list of his/her digital assets and decide what he/she wants done with them when they pass away.
There are two types of digital assets: 1) online accounts, and 2) computer files. Please visit the Entrustet website for a more in depth explanation.

Comentarii

  1. da , le iau cu mine :)))))))))))))))

    RăspundețiȘtergere
  2. Dar dacă precizezi în testament ceva legat de ele? Să zicem că scrii "vreau ca după moarte X să primească acces la toate conturile mele de Yahoo, Gmail şi să moştenească hostul meu şi toate domeniile mele".

    RăspundețiȘtergere
  3. @chaika - Nu functioneaza asa. Daca le lasi in testament username-urile si parola ... da e ok. Daca nu atunci mingea e la respectivele site-uri.

    RăspundețiȘtergere
  4. Dupa ce mori ultima grija ar trebui sa fie ce se intampla cu contul de gmail...
    O chestie amuzanta ar fi sa scrii din mormant. Adica sa reusesti sa mai scrii niste articole pe care le programezi sa apara dupa o anumita data.
    Daca ti se intampla un acident si mori inca vei aparea activ...

    RăspundețiȘtergere
  5. Rox - depinde cum privesti moartea: cu frica sau cu resemnare.

    RăspundețiȘtergere
  6. Ce tare, chiar ma gandeam ce naiba se intampla cu viata online atunci cand mori. E totusi misto, n-as vrea sa mor si sa-mi lase lumea comentarii pe facebook sau pe blog si sa nu pot sa le raspund :))

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Era un bar mișto, dar problema era că mai venea și patronul...

Știți barul ăla făcut de patron în momentul în care a ajuns la 40 de ani și i-a dat cu virgulă bucket listul? Nu? Hai să vă zic cum stă treaba. Toată viața a visat să își deschidă un bar, dar n-a avut timp/bani/motivare. Asta până de curând când s-a dus ca berbecul.

L-a deschis. E mic, simpatic, are un specific bine delimitat, a mers chiar bine la început, dar acum începe să scârțâie. Și ăsta nu înțelege de ce. De ce în fiecare lună vin din ce în ce mai puțini clienți și încasează tot mai pe negativ.

Păi problema majoră e că patronul și-a dorit bar, dar nu și clienți. Am fost în vreo câteva locuri din astea unde noi îl deranjam pe patron. Omul era cu paharul de vin în față, cu gașca de prieteni și cu muzica la maxim. Erau pe distracție și trebuia să o mai pună pe pauză să ne aducă meniurile, să dea muzica mai încet, să ne aducă băutura și la final să ne ia banii.

Omul nu avea chef de noi, chiar dacă eram singurii plătitori de consumație din bar. N-ai cum să ceri prietenilor bani pe c…

Ieri le-am arătat Bucureștiul celor 5 noi beri aduse în România de URBB

De două zile timeline-ul meu s-a umplut de bloggeri care primiseră pachetul din imagine. Poze din toate unghiurile, selfie-uri, nebunie. Eu cred că am primit ultimul lădița care avea frumos atașat următorul mesaj: "Descoperă Europa cu berea care ți se potrivește! #beertrip", așa că presiunea a fost maximă.

Eu ce fel de poză pot să pun ce deja n-a fost făcută de ceilalți? Pe drumul spre casă, ajutat și de constituția specifică de blogger ce trebuia să care 6 kilograme, mi-am zis să fiu o gazdă primitoare și să le arăt celor 5 beri noi o fărâmă de București.

Și pentru că tot zic de ele, dar nu le-am numit, acestea sunt: Grimbergen Ambreé, Kronenbourg 1664 Blanc, Angelo Poretti 4 Luppoli Original, Angelo Poretti 5 Luppoli Bock Chiara și Angelo Poretti 6 Luppoli Bock Rossa.

Alături de ele au fost două mutat aici de ceva vreme: Guinness și Weihenstephaner Hefe Weissbier.

Rezultatul este mai jos.














Problema unui food truck făcut din pasiune e că nu se ia niciodată în serios

Sâmbătă am fost la aniversarea celor de la Ground Zero la Verde Stop - un loc ce a văzut de-a lungul timpului câteva street food festivals. Am ajuns regulamentar la 2, mi-am luat o bere și m-am tolănit regulamentar pe iarbă. Deja de la a 2-a bere au început șoriceii să danseze prin stomac așa că am făcut un tur al food truck-urilor prezente.

La BurgerVan timpul de așteptare era de peste 45 de minute, la Pește Pâine nici nu deschiseseră la aproape 3 ore de când începuse evenimentul, iar la Dianei 4 norocul a făcut să aibă gulașul făcut dinainte așa că puteai să mănânci pe loc. Nu zic că m-am resemnat, că au un gulaș bun, dar speram să bag niște cartofi prăjiți de la Pește Pâine.

Au deschis și ei jumătate de oră mai târziu și imediat s-a făcut o coadă care s-a împrăștiat repede. N-am înțeles de ce, dar mi-am zis că ăsta e momentul să merg să iau niște cartofi. Țeapă. Urmau să îi facă în 30 de minute după spusele lor. Mmda. Bine.


Am mai zăbovit ceva timp la niște vorbe și bere, dar am z…