Treceți la conținutul principal

dupa 20 de ani

prima zi de scoala - cel cu geaca
galbena cu gri din spate stanga :)
Mi s-a intamplat ceva inedit acum 2 saptamani. Am fost la o reuniune de clasa intai dupa 20 de ani de cand am inceput-o. Zic inedit pentru ca amintirile mele din perioada respectiva sunt cel putin fuzzy. Totusi Facebook a fost liantul acestei revederi.

Acum aha vreme pe FB am primit o invitatie la reuniunea generatiei 1991-1999 a scolii 152 - Uruguay. Initial am crezut ca este o greseala. Nu tineam minte sa fi facut vreo scoala numita Uruguay. Totusi 152 imi parea cunoscut desi in capul meu era 150. Am cautat pe google maps si mi-am dat seama ca era vorba chiar de scoala unde am facut clasa intai.

Intrigat fiind de o reuniune cu niste oamenii pe care nu ii mai tineam minte am purces intr-o zi de toamna la Hanul lui Manuc (pe care va recomand sa il evitati pentru ca servirea este o sfidare si pentru un melc). Drag mi-a fost sa cunosc niste oameni simpatici care m-au acceptat si primit cu bucuria revederii unui fost coleg.


Asa am aflat ca cel putin 2 fete de la masa ma urau cand eram mic pentru ca uneia i-au sutit sefia clasei iar alteia onoarea de a purta Cartea de Citire la sarbatoarea Abecedarului. Este fun sa auzi de rivalitati de acum 20 de ani si am ras impreuna mult pe tema asta.

M-am simtit bine. Oamenii au fost distractivi. Cu alte cuvinte din perspectiva mea de outsider a fost o reuniune excelenta mai ales ca mi-am clarificat in cap niste amintiri despre copilaria mea :))

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

În ultimul an am mers pe jos cam 2480 de km

Zilele astea s-a împlinit un an de când am început să port o brățară de fitness. E vorba de un Garmin Vivofit 2 pe care nu l-am dat niciodată jos în ultimele 365 de zile - doar de curiozitate de a vedea cât merg pe jos într-un an. Răspunsul a fost puțin dezamăgitor:

Cam 2480 de kilometri parcurși pe jos într-un an.

Zic dezamăgitor pentru că speram să trec de 2500 până când scriu însemnarea asta.

Aplicația a contorizat doar vreo 2430 pentru că vreo 5-6 zile extrem de active au reprezentat erori de sincronizare și tot ce am făcut în zilele respective s-a pierdut în neant. Estimez eu că e vorba de vreo 50 de kilometri maxim.

În rest, cam așa arată treaba ca în imaginea de mai jos. Trei milioane și ceva de pași, o medie de 6.8 kilometri parcurși zilnic pe jos și un record de aproape 18 km într-o zi călduroasă de mai.


Problema este că deși valorile par mari, cu siguranță peste media bucureșteană, realitatea e că denotă sedentarismul modern. Citeam acum ceva vreme un studiu similar făcut p…

S-a întâmplat nefăcuta: Chefi la cuțite e mai digerabil ca MasterChef

Nu credeam că o să zic asta vreodată, dar Chefii la cuțite s-au transformat încet, încet într-un fel de Top Gear culinar. Prietenia dintre ei a început să își spună cuvântul și întreg show-ul a devenit mult mai ușor de digerat chit că nu este produs la nivelul calitativ MC.

Între timp au renunțat și la jignirile gratuite, doar de dragul de a fi, așa că întreaga experiență este una care binedispune. Știu că elitismul culinar își face cruce în acest moment, dar nici Chefii și nici MasterChefii n-au emisiuni care să aibă legătură cu gătitul.

M-am uitat la 4 episoade și nici snopit în bătaie moldovenească n-aș putea să îmi aduc aminte de vreun preparat care m-a impresionat sau o tehnică pe care am deprins-o.

Emisiunile sunt pe zona pur de entertainment, iar Chefii fac asta mai bine printr-o carismă tip grup de prieteni. Chit că e pe glume de cartier, recunosc că m-am uitat și am râs de multe ori la emisiunea lor. E posibil ca ăsta să fie un prin semn de stockholm syndrome.

Cu toate asta …

Deschidere: Shoteria Stația Fantastică

Generația nouă de petrecăreți din Centrul Vechi a dat naștere unui concept interesant: fast bar-ul. Locul unde ajungi să bei ceva cu niște prieteni înainte de poposi într-un club. Așa de încălzit puțin și de intrat în spiritul de petrecere. E locul unde n-ai scaune să te parchezi la povești sau să zăbovești cu orele. Totul e pe repede înainte.

E suficient să ajungi o seară în Shoteria 1 - Stația de primă alcoolizare - să simți pe pielea ta cât de bine a prins. Grupuri și grupuri de oameni care vin să dea un shot - două înainte de a se duce regulamentar la 23:00 în club. Ajută și faptul că au varietate de shot-uri pentru toate gusturile, așa că nu mare e mirarea să vezi grupuri de fete cot la cot shot la shot cu grupuri de băieți.

Lucrurile au mers atât de bine în ăștia 2 ani de Shoteria 1 încât vineri au mai deschis un loc. De data asta s-au concentrat pe long drinks sau shotail-uri cum le zic ei. Un loc puțin mai măricel ca primul, dar sub același concept-umbrelă. Un loc unde să pet…