Treceți la conținutul principal

Restaurante de la munte ... de ce esuati?

Mi-am adus aminte weekendul asta ca vroiam sa zic de mai de mult ceva despre restaurantele rustice de pe Valea Prahovei care majoritatea sunt de o scarboasa lipsa de bun simt. In primul si in primul rand muzica este de petrecere si data tare ... indiferent daca au clienti sau nu. Nu am o problema asa de mare cu muzica de petrecere dar am o problema cu muzica data mult prea tare. Am venit sa mananc nu sa dantuiesc pe mese... va rog nu mai faceti sa tip cu mesenii mei.

A doua problema e cauzata de ospatarii care mai niciodata nu zambesc sau nu emana atitudine pozitiva. Doar sictir la adresa jobului pe care il au dar (si aici e problema cea mai mare) si la adresa clientilor. Inteleg ca par un mucos bun de nimic ce a venit sa manace in restaurantu lor mult prea scump dar totusi hai trecem peste frustrarile personale.

Dar aparent acasa am reusit sa lasam acasa cunoasterea meniului. Intrebi ceva despre mancare din meniu si raspunsul automat o sa fie: "Nu stiu" sau in cel mai bun caz "Nu stiu ma duc sa intreb la bucatarie". Nu imi imaginez ca este atat de greu sa cunosti ce comercializezi in conditiile in care intre noi fie vorba nici macar nu exista o oferta atat de bogata in alea 10 pagini ale meniului - cu tot cu bautura si intro.

Alta problema e de ce mancarea este atat de scumpa, proasta si portia e atat mica? Scumpa sa zicem ca e vorba de o zona turistica si isi permit sa fie magari. Dar de ce proasta? Hai frate ca nu ti-am cerut ceva super fancy! E vorba doar de mancare traditionala pe care o cunosti foarte bine. Nu poti sa faci o tochitura proasta pentru ca ii cunosti gustul de cand erai mic. Portia mica e pentru ca sunteti niste $#@$^ zgarciti ... presupun.

Sunt o mana de restaurante rustice in care te poti simti bine si sa nu iesi din starea de vacanta zapada fun si asta mie mi se pare ca e o problema destul de mare. Practic ce ma deranjeaza mai mult e ca de 7-8 ani de cand merg regulat pe Valea Prahovei vad cum aceste restaurante se inchid iar cele nasoale prospera in ciuda tuturor problemelor din lume pe care le au.

Comentarii

  1. Da nume, sa stiu de ce sa ma feresc.

    RăspundețiȘtergere
  2. Nu prea stiu nume ... ci doar unde sunt exact. In moieciu de exemplu poti sa te feresti de wiarusti.
    In busteni e unul fix la strada pe langa magazinul costila sau cum se numeste.
    In predeal e un jeg ce are si specific vanatoresc.
    Sinaia - e unul la drumul principal pe langa un stand de ziare si unul mai obscur putin pe la intrarea in sinaia cum ajungi de la bucuresti.
    Astea sunt asa doar cateva ce imi vin in minte. Si sunt cele mai jalnice.
    Mai era unul destul de mare prin bran ... dar la ala nu stiu nici macar sa mai ajung.

    RăspundețiȘtergere
  3. The same problem here.Parca mai e ceva acelasi personal cand vine vorba de ospatari/ospatarite la unele restaurante de pe Valea Prahovei.Mai schimbati fratilor si voi personalul sau daca nu macar spuneti-le sa mai invete bunele maniere.
    Salutari!

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți și nici unul n-a învățat vreodată să gătească

Am o chestie care mă bâzâie recent: oamenii care nu știu să gătească și se laudă cu asta. Sunt mândri și înfumurați de această realizare. Parcă sunt mai buni decât noi ăștia fraierii care ne mai băgam ocazional mâinile prin ulei și grăsimi de animal. Și mă uit la ei și mai că îmi vine să le zic că sunt niște idioți.

Este imposibil să zici că nu știi să gătești. Aaah. Majoritatea tentativelor s-au terminat cu ceva ce nu putea să fie mâncat? Se întâmplă și data viitoare o să iasă mai bine că ai tras niște învățăminte. Dar de aici până la a te alinta și lăuda că nu tu nu știi să faci nimic - e drum lung.

Pui niște ulei în tigaie, arunci o mână de cartofi în uleiul încins, îi învârți până sunt galbeni-maronii - ai cartofi prăjiți. Spargi două ouă deasupra și le amesteci preț de câteva secunde până au aceeași culoare cu cartofii - bum! cartofi prăjiți cu omletă. Hai dă-o dracu că nu e greu.

Dacă ai mâncat vreodată mâncare gătită, șansele sunt de vreo 75% să o poți reproduce doar amestecân…

Povești adevărate: cum am m-am transformat din impostor în expert... de multifuncționale

Povestea este destul de amuzantă și cumva pleacă de la zicala corporatistă "Spune-mi câți oameni se pot uita în ecranul tău de la muncă ca să îți spun cât de nou ești în firmă". Ghinionul de neșansă a făcut ca vreo 2 ani să fiu poziționat fix în punctul cel mai traficat din open space: lângă multifuncționala ce deservea 60+ oameni.

Vrând, nevrând, toată lumea ajungea cel puțin odată pe săptămână la monstruozitatea mecanică de un metru jumătate înălțime ce ocazional mai dădea și gherle. Se uitau lung la ea, apăsau niște butoane cu vizibilă disperare și apoi se întorceau spre mine să mă întrebe dacă știu ce are de nu merge.

Acum ca să înțelegeți puțin nivelul meu expertiză în multifuncționale, trebuie să spun că până să ajung la jobul ăsta aveam o medie de o foaie printată pe an, iar asta nu este exagerare. De scanat nici nu are rost să zic ceva pentru că nu cred că am avut ocazia să fac asta înainte. Practic am putea spune că aveam atât de multă experiență în subiectul acest…

Carrier has arrived: Starcraft Remastered

Când prin martie anunțam că cei de la Blizzard vor scoate în vară Starcraft Remastered, același joc ca acum 19 cu o grafică mai buna, trebuie să recunosc că m-am bucurat ca o școlăriță. Primul meu joc pe care l-am jucat vreodată în multiplayer urma să primească o a doua șansă.

Ier s-a lansat pentru cei cu precomandă, nu îmi dau seama exact ce înseamnă asta, dar cert e că azi de dimineață am băgat un meci. Și cum mai bine să testez dacă Remastered-ul ăsta mă poartă pe rush-ul nostalgiei dacă nu cu un free for all vs 7 calculatoare pe Big Game Hunter?

A fost o nebunie, mă jur! Este fix același lucru ca acum aproape 20 de ani. A durat o eternitate să scot toate cele 7 calculatoare, 45 de minute la vârsta asta se simt altfel ca la 12-13 ani, dar a meritat! M-am simțit ca în '98 în acel net cafe mucegăit de pe lângă generală unde aveai experții în spatele tău care își dădeau cu părerea ce ar trebui și ce n-ar trebui să faci. #dăsătetreceu

Strategia aplicată a fost cea clasică care mie…