Treceți la conținutul principal

Restaurante de la munte ... de ce esuati?

Mi-am adus aminte weekendul asta ca vroiam sa zic de mai de mult ceva despre restaurantele rustice de pe Valea Prahovei care majoritatea sunt de o scarboasa lipsa de bun simt. In primul si in primul rand muzica este de petrecere si data tare ... indiferent daca au clienti sau nu. Nu am o problema asa de mare cu muzica de petrecere dar am o problema cu muzica data mult prea tare. Am venit sa mananc nu sa dantuiesc pe mese... va rog nu mai faceti sa tip cu mesenii mei.

A doua problema e cauzata de ospatarii care mai niciodata nu zambesc sau nu emana atitudine pozitiva. Doar sictir la adresa jobului pe care il au dar (si aici e problema cea mai mare) si la adresa clientilor. Inteleg ca par un mucos bun de nimic ce a venit sa manace in restaurantu lor mult prea scump dar totusi hai trecem peste frustrarile personale.

Dar aparent acasa am reusit sa lasam acasa cunoasterea meniului. Intrebi ceva despre mancare din meniu si raspunsul automat o sa fie: "Nu stiu" sau in cel mai bun caz "Nu stiu ma duc sa intreb la bucatarie". Nu imi imaginez ca este atat de greu sa cunosti ce comercializezi in conditiile in care intre noi fie vorba nici macar nu exista o oferta atat de bogata in alea 10 pagini ale meniului - cu tot cu bautura si intro.

Alta problema e de ce mancarea este atat de scumpa, proasta si portia e atat mica? Scumpa sa zicem ca e vorba de o zona turistica si isi permit sa fie magari. Dar de ce proasta? Hai frate ca nu ti-am cerut ceva super fancy! E vorba doar de mancare traditionala pe care o cunosti foarte bine. Nu poti sa faci o tochitura proasta pentru ca ii cunosti gustul de cand erai mic. Portia mica e pentru ca sunteti niste $#@$^ zgarciti ... presupun.

Sunt o mana de restaurante rustice in care te poti simti bine si sa nu iesi din starea de vacanta zapada fun si asta mie mi se pare ca e o problema destul de mare. Practic ce ma deranjeaza mai mult e ca de 7-8 ani de cand merg regulat pe Valea Prahovei vad cum aceste restaurante se inchid iar cele nasoale prospera in ciuda tuturor problemelor din lume pe care le au.

Comentarii

  1. Da nume, sa stiu de ce sa ma feresc.

    RăspundețiȘtergere
  2. Nu prea stiu nume ... ci doar unde sunt exact. In moieciu de exemplu poti sa te feresti de wiarusti.
    In busteni e unul fix la strada pe langa magazinul costila sau cum se numeste.
    In predeal e un jeg ce are si specific vanatoresc.
    Sinaia - e unul la drumul principal pe langa un stand de ziare si unul mai obscur putin pe la intrarea in sinaia cum ajungi de la bucuresti.
    Astea sunt asa doar cateva ce imi vin in minte. Si sunt cele mai jalnice.
    Mai era unul destul de mare prin bran ... dar la ala nu stiu nici macar sa mai ajung.

    RăspundețiȘtergere
  3. The same problem here.Parca mai e ceva acelasi personal cand vine vorba de ospatari/ospatarite la unele restaurante de pe Valea Prahovei.Mai schimbati fratilor si voi personalul sau daca nu macar spuneti-le sa mai invete bunele maniere.
    Salutari!

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

StarCraft Remastered se lansează la vara

Pe vremea mea, drama băieților de școala generală era că fetele din clasă nu prea se uitau la noi. Băieții de liceu erau pe radarul lor, iar noi practic nici nu existam. Lucrul ăsta s-a schimbat prin clasa a 8-a când toți ne-am înălțat și practic au început să se uite mai cu jind la noi, dar deja era prea târziu.

În '98 când se întâmpla asta, apăruse StarCraft și primele net cafe-uri de prin București, iar toată atenția noastră era captată de acest joc. În fiecare clipă din zi doar asta vorbeam: terrani, protoși și zergi.

StarCraft a fost pentru mine primul joc pe care l-am jucat vreodată în multiplayer. Nici nu aveam calculator acasă pe vremea aia, dar after school-ul îl petreceam în net cafe-uri - fie jucând, fie uitându-mă la alții cum se jucau.

Nu eram deloc bun la joc, îmi luam bătaie cu o precizie elvețiană. Poate și din cauză că singura strategie pe care o aplicam era să îmi fac turrele - câmpuri întregi de turrele, iar mârlanii mei de adversari veneau cu carriere invizibi…

Ieri le-am arătat Bucureștiul celor 5 noi beri aduse în România de URBB

De două zile timeline-ul meu s-a umplut de bloggeri care primiseră pachetul din imagine. Poze din toate unghiurile, selfie-uri, nebunie. Eu cred că am primit ultimul lădița care avea frumos atașat următorul mesaj: "Descoperă Europa cu berea care ți se potrivește! #beertrip", așa că presiunea a fost maximă.

Eu ce fel de poză pot să pun ce deja n-a fost făcută de ceilalți? Pe drumul spre casă, ajutat și de constituția specifică de blogger ce trebuia să care 6 kilograme, mi-am zis să fiu o gazdă primitoare și să le arăt celor 5 beri noi o fărâmă de București.

Și pentru că tot zic de ele, dar nu le-am numit, acestea sunt: Grimbergen Ambreé, Kronenbourg 1664 Blanc, Angelo Poretti 4 Luppoli Original, Angelo Poretti 5 Luppoli Bock Chiara și Angelo Poretti 6 Luppoli Bock Rossa.

Alături de ele au fost două mutat aici de ceva vreme: Guinness și Weihenstephaner Hefe Weissbier.

Rezultatul este mai jos.














Problema unui food truck făcut din pasiune e că nu se ia niciodată în serios

Sâmbătă am fost la aniversarea celor de la Ground Zero la Verde Stop - un loc ce a văzut de-a lungul timpului câteva street food festivals. Am ajuns regulamentar la 2, mi-am luat o bere și m-am tolănit regulamentar pe iarbă. Deja de la a 2-a bere au început șoriceii să danseze prin stomac așa că am făcut un tur al food truck-urilor prezente.

La BurgerVan timpul de așteptare era de peste 45 de minute, la Pește Pâine nici nu deschiseseră la aproape 3 ore de când începuse evenimentul, iar la Dianei 4 norocul a făcut să aibă gulașul făcut dinainte așa că puteai să mănânci pe loc. Nu zic că m-am resemnat, că au un gulaș bun, dar speram să bag niște cartofi prăjiți de la Pește Pâine.

Au deschis și ei jumătate de oră mai târziu și imediat s-a făcut o coadă care s-a împrăștiat repede. N-am înțeles de ce, dar mi-am zis că ăsta e momentul să merg să iau niște cartofi. Țeapă. Urmau să îi facă în 30 de minute după spusele lor. Mmda. Bine.


Am mai zăbovit ceva timp la niște vorbe și bere, dar am z…