Treceți la conținutul principal

Restaurante de la munte ... de ce esuati?

Mi-am adus aminte weekendul asta ca vroiam sa zic de mai de mult ceva despre restaurantele rustice de pe Valea Prahovei care majoritatea sunt de o scarboasa lipsa de bun simt. In primul si in primul rand muzica este de petrecere si data tare ... indiferent daca au clienti sau nu. Nu am o problema asa de mare cu muzica de petrecere dar am o problema cu muzica data mult prea tare. Am venit sa mananc nu sa dantuiesc pe mese... va rog nu mai faceti sa tip cu mesenii mei.

A doua problema e cauzata de ospatarii care mai niciodata nu zambesc sau nu emana atitudine pozitiva. Doar sictir la adresa jobului pe care il au dar (si aici e problema cea mai mare) si la adresa clientilor. Inteleg ca par un mucos bun de nimic ce a venit sa manace in restaurantu lor mult prea scump dar totusi hai trecem peste frustrarile personale.

Dar aparent acasa am reusit sa lasam acasa cunoasterea meniului. Intrebi ceva despre mancare din meniu si raspunsul automat o sa fie: "Nu stiu" sau in cel mai bun caz "Nu stiu ma duc sa intreb la bucatarie". Nu imi imaginez ca este atat de greu sa cunosti ce comercializezi in conditiile in care intre noi fie vorba nici macar nu exista o oferta atat de bogata in alea 10 pagini ale meniului - cu tot cu bautura si intro.

Alta problema e de ce mancarea este atat de scumpa, proasta si portia e atat mica? Scumpa sa zicem ca e vorba de o zona turistica si isi permit sa fie magari. Dar de ce proasta? Hai frate ca nu ti-am cerut ceva super fancy! E vorba doar de mancare traditionala pe care o cunosti foarte bine. Nu poti sa faci o tochitura proasta pentru ca ii cunosti gustul de cand erai mic. Portia mica e pentru ca sunteti niste $#@$^ zgarciti ... presupun.

Sunt o mana de restaurante rustice in care te poti simti bine si sa nu iesi din starea de vacanta zapada fun si asta mie mi se pare ca e o problema destul de mare. Practic ce ma deranjeaza mai mult e ca de 7-8 ani de cand merg regulat pe Valea Prahovei vad cum aceste restaurante se inchid iar cele nasoale prospera in ciuda tuturor problemelor din lume pe care le au.

Comentarii

  1. Da nume, sa stiu de ce sa ma feresc.

    RăspundețiȘtergere
  2. Nu prea stiu nume ... ci doar unde sunt exact. In moieciu de exemplu poti sa te feresti de wiarusti.
    In busteni e unul fix la strada pe langa magazinul costila sau cum se numeste.
    In predeal e un jeg ce are si specific vanatoresc.
    Sinaia - e unul la drumul principal pe langa un stand de ziare si unul mai obscur putin pe la intrarea in sinaia cum ajungi de la bucuresti.
    Astea sunt asa doar cateva ce imi vin in minte. Si sunt cele mai jalnice.
    Mai era unul destul de mare prin bran ... dar la ala nu stiu nici macar sa mai ajung.

    RăspundețiȘtergere
  3. The same problem here.Parca mai e ceva acelasi personal cand vine vorba de ospatari/ospatarite la unele restaurante de pe Valea Prahovei.Mai schimbati fratilor si voi personalul sau daca nu macar spuneti-le sa mai invete bunele maniere.
    Salutari!

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

În ultimul an am mers pe jos cam 2480 de km

Zilele astea s-a împlinit un an de când am început să port o brățară de fitness. E vorba de un Garmin Vivofit 2 pe care nu l-am dat niciodată jos în ultimele 365 de zile - doar de curiozitate de a vedea cât merg pe jos într-un an. Răspunsul a fost puțin dezamăgitor:

Cam 2480 de kilometri parcurși pe jos într-un an.

Zic dezamăgitor pentru că speram să trec de 2500 până când scriu însemnarea asta.

Aplicația a contorizat doar vreo 2430 pentru că vreo 5-6 zile extrem de active au reprezentat erori de sincronizare și tot ce am făcut în zilele respective s-a pierdut în neant. Estimez eu că e vorba de vreo 50 de kilometri maxim.

În rest, cam așa arată treaba ca în imaginea de mai jos. Trei milioane și ceva de pași, o medie de 6.8 kilometri parcurși zilnic pe jos și un record de aproape 18 km într-o zi călduroasă de mai.


Problema este că deși valorile par mari, cu siguranță peste media bucureșteană, realitatea e că denotă sedentarismul modern. Citeam acum ceva vreme un studiu similar făcut p…

S-a întâmplat nefăcuta: Chefi la cuțite e mai digerabil ca MasterChef

Nu credeam că o să zic asta vreodată, dar Chefii la cuțite s-au transformat încet, încet într-un fel de Top Gear culinar. Prietenia dintre ei a început să își spună cuvântul și întreg show-ul a devenit mult mai ușor de digerat chit că nu este produs la nivelul calitativ MC.

Între timp au renunțat și la jignirile gratuite, doar de dragul de a fi, așa că întreaga experiență este una care binedispune. Știu că elitismul culinar își face cruce în acest moment, dar nici Chefii și nici MasterChefii n-au emisiuni care să aibă legătură cu gătitul.

M-am uitat la 4 episoade și nici snopit în bătaie moldovenească n-aș putea să îmi aduc aminte de vreun preparat care m-a impresionat sau o tehnică pe care am deprins-o.

Emisiunile sunt pe zona pur de entertainment, iar Chefii fac asta mai bine printr-o carismă tip grup de prieteni. Chit că e pe glume de cartier, recunosc că m-am uitat și am râs de multe ori la emisiunea lor. E posibil ca ăsta să fie un prin semn de stockholm syndrome.

Cu toate asta …

Deschidere: Shoteria Stația Fantastică

Generația nouă de petrecăreți din Centrul Vechi a dat naștere unui concept interesant: fast bar-ul. Locul unde ajungi să bei ceva cu niște prieteni înainte de poposi într-un club. Așa de încălzit puțin și de intrat în spiritul de petrecere. E locul unde n-ai scaune să te parchezi la povești sau să zăbovești cu orele. Totul e pe repede înainte.

E suficient să ajungi o seară în Shoteria 1 - Stația de primă alcoolizare - să simți pe pielea ta cât de bine a prins. Grupuri și grupuri de oameni care vin să dea un shot - două înainte de a se duce regulamentar la 23:00 în club. Ajută și faptul că au varietate de shot-uri pentru toate gusturile, așa că nu mare e mirarea să vezi grupuri de fete cot la cot shot la shot cu grupuri de băieți.

Lucrurile au mers atât de bine în ăștia 2 ani de Shoteria 1 încât vineri au mai deschis un loc. De data asta s-au concentrat pe long drinks sau shotail-uri cum le zic ei. Un loc puțin mai măricel ca primul, dar sub același concept-umbrelă. Un loc unde să pet…