Treceți la conținutul principal

digital copy vs hard copy

In ultimul timp m-am lovit de o problema: de ce copiile digitale costa la fel de mult ca cele fizice? Fie ca e vorba de jocuri, filme, carti sau muzica pretul e cam acelasi. Acum cateva zile citeam un articol de ce Guild Wars 2 (un joc ce urmeaza sa apara) costa 60 de euro si cati euro de fapt ajung la dezvoltator - well cam 23 de euro estimau ei. Restul se duceau pe taxe, retail shops, importatori si publisheri.

Totusi problema nu e legata de cat ramane din pretul unui exemplar dezvoltatorului ci de ce pretul copiei digitale este acelasi cu pretul variantei fizice. In teorie scapi de distributie si productia dvd-urilor respective si ce se mai gaseste in cutia jocului. O copie digitala ar trebui sa fie mai ieftina.


Ieri de exemplu doream sa imi cumpar o carte pentru Kindle de pe Amazon - pretul hard coverului era de 10.39$ iar cel al versiunii pentru Kindle de 13.65$. Mai scump pentru o chestie ce in esenta era mai practica pentru user (fara cost de transport si timp de livrare - desi daca comandai 2 carti atunci transportul era gratuit) dar cred ca mai scumpa pentru producator.

In acelasi timp daca e sa mergem pe varianta eco - o copie digitala e mai ok pentru planeta. Atunci de ce sa nu incercam sa promovam copiile digitale cu niste preturi mai bune? Sunt sigur ca pe undeva imi scapa mie motivul pentru care nu exista diferente de pret dar din perspectiva end user-ului pot spune ca asta nu ma multumeste de loc.

Sunt si avantaje si dezavantaje pentru mine cand vine vorba de o copie digitala - o primesc mai repede dar in acelasi timp imi lipseste sentimentul de a tine ceva in mana. E mai dificil de revandut si nici nu ai certitudinea ca peste 10-15 ani o sa mai ai acces la ea. In conditiile astea de ce e ami scumpa? Fuga dupa profit nu mi se pare o scuza suficient de buna.

Alta buba deranjanta e conversia universal acceptata de toti producatorii ca 1 dolar american este egal cu un euro ... ce aduce diferente considerabila la niste cumparaturi mai scumpe. Dar de asta nu mai zic nimic.

Comentarii

  1. Aceeasi situatie la Diablo 3, unde direct de la blizzard e 60 de euro editia digitala iar la amazon.co.uk este 33 de lire sterline (adica 39 de euro) editia hard-copy.

    RăspundețiȘtergere
  2. Diablo 3: A se cumpara editia hardcopy si a se inregistra apoi pe Battle.net pentru a o primi si pe cea digitala?:)

    RăspundețiȘtergere
  3. Daca ar fi sa se promoveze copiile digitale cu preturi mai bune atunci retailerii ar avea de pierdut si incet incet ar iesi din piata, producatorii de jocuri (de ex) ar trebui sa isi asume toata activitatea retailerilor (nu prea vad de ce ar vrea sa se lege cu asa ceva la cap). Cartile de Kindle de pe Amazon costa cat costa pentru pentru ca banuiesc ca vor sa-si pastreze intacta marja de profit per carte vanduta indiferent de format. Ca sugestie in caz ca nu folosesti deja incearca bookdepository.com pentru carti si zavvi.com pentru jocuri/filme/muzica.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

StarCraft Remastered se lansează la vara

Pe vremea mea, drama băieților de școala generală era că fetele din clasă nu prea se uitau la noi. Băieții de liceu erau pe radarul lor, iar noi practic nici nu existam. Lucrul ăsta s-a schimbat prin clasa a 8-a când toți ne-am înălțat și practic au început să se uite mai cu jind la noi, dar deja era prea târziu.

În '98 când se întâmpla asta, apăruse StarCraft și primele net cafe-uri de prin București, iar toată atenția noastră era captată de acest joc. În fiecare clipă din zi doar asta vorbeam: terrani, protoși și zergi.

StarCraft a fost pentru mine primul joc pe care l-am jucat vreodată în multiplayer. Nici nu aveam calculator acasă pe vremea aia, dar after school-ul îl petreceam în net cafe-uri - fie jucând, fie uitându-mă la alții cum se jucau.

Nu eram deloc bun la joc, îmi luam bătaie cu o precizie elvețiană. Poate și din cauză că singura strategie pe care o aplicam era să îmi fac turrele - câmpuri întregi de turrele, iar mârlanii mei de adversari veneau cu carriere invizibi…

Ieri le-am arătat Bucureștiul celor 5 noi beri aduse în România de URBB

De două zile timeline-ul meu s-a umplut de bloggeri care primiseră pachetul din imagine. Poze din toate unghiurile, selfie-uri, nebunie. Eu cred că am primit ultimul lădița care avea frumos atașat următorul mesaj: "Descoperă Europa cu berea care ți se potrivește! #beertrip", așa că presiunea a fost maximă.

Eu ce fel de poză pot să pun ce deja n-a fost făcută de ceilalți? Pe drumul spre casă, ajutat și de constituția specifică de blogger ce trebuia să care 6 kilograme, mi-am zis să fiu o gazdă primitoare și să le arăt celor 5 beri noi o fărâmă de București.

Și pentru că tot zic de ele, dar nu le-am numit, acestea sunt: Grimbergen Ambreé, Kronenbourg 1664 Blanc, Angelo Poretti 4 Luppoli Original, Angelo Poretti 5 Luppoli Bock Chiara și Angelo Poretti 6 Luppoli Bock Rossa.

Alături de ele au fost două mutat aici de ceva vreme: Guinness și Weihenstephaner Hefe Weissbier.

Rezultatul este mai jos.














Era un bar mișto, dar problema era că mai venea și patronul...

Știți barul ăla făcut de patron în momentul în care a ajuns la 40 de ani și i-a dat cu virgulă bucket listul? Nu? Hai să vă zic cum stă treaba. Toată viața a visat să își deschidă un bar, dar n-a avut timp/bani/motivare. Asta până de curând când s-a dus ca berbecul.

L-a deschis. E mic, simpatic, are un specific bine delimitat, a mers chiar bine la început, dar acum începe să scârțâie. Și ăsta nu înțelege de ce. De ce în fiecare lună vin din ce în ce mai puțini clienți și încasează tot mai pe negativ.

Păi problema majoră e că patronul și-a dorit bar, dar nu și clienți. Am fost în vreo câteva locuri din astea unde noi îl deranjam pe patron. Omul era cu paharul de vin în față, cu gașca de prieteni și cu muzica la maxim. Erau pe distracție și trebuia să o mai pună pe pauză să ne aducă meniurile, să dea muzica mai încet, să ne aducă băutura și la final să ne ia banii.

Omul nu avea chef de noi, chiar dacă eram singurii plătitori de consumație din bar. N-ai cum să ceri prietenilor bani pe c…