Treceți la conținutul principal

digital copy vs hard copy

In ultimul timp m-am lovit de o problema: de ce copiile digitale costa la fel de mult ca cele fizice? Fie ca e vorba de jocuri, filme, carti sau muzica pretul e cam acelasi. Acum cateva zile citeam un articol de ce Guild Wars 2 (un joc ce urmeaza sa apara) costa 60 de euro si cati euro de fapt ajung la dezvoltator - well cam 23 de euro estimau ei. Restul se duceau pe taxe, retail shops, importatori si publisheri.

Totusi problema nu e legata de cat ramane din pretul unui exemplar dezvoltatorului ci de ce pretul copiei digitale este acelasi cu pretul variantei fizice. In teorie scapi de distributie si productia dvd-urilor respective si ce se mai gaseste in cutia jocului. O copie digitala ar trebui sa fie mai ieftina.


Ieri de exemplu doream sa imi cumpar o carte pentru Kindle de pe Amazon - pretul hard coverului era de 10.39$ iar cel al versiunii pentru Kindle de 13.65$. Mai scump pentru o chestie ce in esenta era mai practica pentru user (fara cost de transport si timp de livrare - desi daca comandai 2 carti atunci transportul era gratuit) dar cred ca mai scumpa pentru producator.

In acelasi timp daca e sa mergem pe varianta eco - o copie digitala e mai ok pentru planeta. Atunci de ce sa nu incercam sa promovam copiile digitale cu niste preturi mai bune? Sunt sigur ca pe undeva imi scapa mie motivul pentru care nu exista diferente de pret dar din perspectiva end user-ului pot spune ca asta nu ma multumeste de loc.

Sunt si avantaje si dezavantaje pentru mine cand vine vorba de o copie digitala - o primesc mai repede dar in acelasi timp imi lipseste sentimentul de a tine ceva in mana. E mai dificil de revandut si nici nu ai certitudinea ca peste 10-15 ani o sa mai ai acces la ea. In conditiile astea de ce e ami scumpa? Fuga dupa profit nu mi se pare o scuza suficient de buna.

Alta buba deranjanta e conversia universal acceptata de toti producatorii ca 1 dolar american este egal cu un euro ... ce aduce diferente considerabila la niste cumparaturi mai scumpe. Dar de asta nu mai zic nimic.

Comentarii

  1. Aceeasi situatie la Diablo 3, unde direct de la blizzard e 60 de euro editia digitala iar la amazon.co.uk este 33 de lire sterline (adica 39 de euro) editia hard-copy.

    RăspundețiȘtergere
  2. Diablo 3: A se cumpara editia hardcopy si a se inregistra apoi pe Battle.net pentru a o primi si pe cea digitala?:)

    RăspundețiȘtergere
  3. Daca ar fi sa se promoveze copiile digitale cu preturi mai bune atunci retailerii ar avea de pierdut si incet incet ar iesi din piata, producatorii de jocuri (de ex) ar trebui sa isi asume toata activitatea retailerilor (nu prea vad de ce ar vrea sa se lege cu asa ceva la cap). Cartile de Kindle de pe Amazon costa cat costa pentru pentru ca banuiesc ca vor sa-si pastreze intacta marja de profit per carte vanduta indiferent de format. Ca sugestie in caz ca nu folosesti deja incearca bookdepository.com pentru carti si zavvi.com pentru jocuri/filme/muzica.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

În ultimul an am mers pe jos cam 2480 de km

Zilele astea s-a împlinit un an de când am început să port o brățară de fitness. E vorba de un Garmin Vivofit 2 pe care nu l-am dat niciodată jos în ultimele 365 de zile - doar de curiozitate de a vedea cât merg pe jos într-un an. Răspunsul a fost puțin dezamăgitor:

Cam 2480 de kilometri parcurși pe jos într-un an.

Zic dezamăgitor pentru că speram să trec de 2500 până când scriu însemnarea asta.

Aplicația a contorizat doar vreo 2430 pentru că vreo 5-6 zile extrem de active au reprezentat erori de sincronizare și tot ce am făcut în zilele respective s-a pierdut în neant. Estimez eu că e vorba de vreo 50 de kilometri maxim.

În rest, cam așa arată treaba ca în imaginea de mai jos. Trei milioane și ceva de pași, o medie de 6.8 kilometri parcurși zilnic pe jos și un record de aproape 18 km într-o zi călduroasă de mai.


Problema este că deși valorile par mari, cu siguranță peste media bucureșteană, realitatea e că denotă sedentarismul modern. Citeam acum ceva vreme un studiu similar făcut p…

Deschidere: Shoteria Stația Fantastică

Generația nouă de petrecăreți din Centrul Vechi a dat naștere unui concept interesant: fast bar-ul. Locul unde ajungi să bei ceva cu niște prieteni înainte de poposi într-un club. Așa de încălzit puțin și de intrat în spiritul de petrecere. E locul unde n-ai scaune să te parchezi la povești sau să zăbovești cu orele. Totul e pe repede înainte.

E suficient să ajungi o seară în Shoteria 1 - Stația de primă alcoolizare - să simți pe pielea ta cât de bine a prins. Grupuri și grupuri de oameni care vin să dea un shot - două înainte de a se duce regulamentar la 23:00 în club. Ajută și faptul că au varietate de shot-uri pentru toate gusturile, așa că nu mare e mirarea să vezi grupuri de fete cot la cot shot la shot cu grupuri de băieți.

Lucrurile au mers atât de bine în ăștia 2 ani de Shoteria 1 încât vineri au mai deschis un loc. De data asta s-au concentrat pe long drinks sau shotail-uri cum le zic ei. Un loc puțin mai măricel ca primul, dar sub același concept-umbrelă. Un loc unde să pet…

S-a întâmplat nefăcuta: Chefi la cuțite e mai digerabil ca MasterChef

Nu credeam că o să zic asta vreodată, dar Chefii la cuțite s-au transformat încet, încet într-un fel de Top Gear culinar. Prietenia dintre ei a început să își spună cuvântul și întreg show-ul a devenit mult mai ușor de digerat chit că nu este produs la nivelul calitativ MC.

Între timp au renunțat și la jignirile gratuite, doar de dragul de a fi, așa că întreaga experiență este una care binedispune. Știu că elitismul culinar își face cruce în acest moment, dar nici Chefii și nici MasterChefii n-au emisiuni care să aibă legătură cu gătitul.

M-am uitat la 4 episoade și nici snopit în bătaie moldovenească n-aș putea să îmi aduc aminte de vreun preparat care m-a impresionat sau o tehnică pe care am deprins-o.

Emisiunile sunt pe zona pur de entertainment, iar Chefii fac asta mai bine printr-o carismă tip grup de prieteni. Chit că e pe glume de cartier, recunosc că m-am uitat și am râs de multe ori la emisiunea lor. E posibil ca ăsta să fie un prin semn de stockholm syndrome.

Cu toate asta …