de ce moare printul ...

Azi ma uitam pe Vanity Fair (don't ask why) si dupa 88 de pagini intoarse cu stoicism am ajuns la content. Primele 88 de pagini sunt doar cu reclame. Cuprinsul era labartat pe mai multe pagini care erau cam asa: pagina de curpins cu niste reclame - 3x pagini cu reclame - repeat de vreo 3-4 ori pana cand termini cuprinsul.

Facandu-mi toata colegerea de informatii online n-am mai avut ocazia sa citesc o revista de foarte mult timp. Asa ca pentru mine experienta asta a venit ca un soc. De ce dau 5$? Sa ma uit la reclame? Nici nu mai zic ca toate reclamele erau identice ca concept si nu aveau nimic atragator sau macar ceva ce sa se diferentieze de celalalte xx pagini identice dinaintea lor.


Al doilea soc a fost oferta de abonare: 12 numere 12$ sau 24 de numere cu 20$. E destul de evident ca te costa mai mult sa printezi revista (~250 pagini hartie foarte ok) decat i-ar costa pe cei ce se aboneaza. Drept urmare restul costurilor si eventualul profit cad in carca reclamelor prezente in revista. Dar totusi eu ca advertiser de unde am certitudinea ca omul nu sare direct primele 90 de pagini si nu imi vede reclama?

This is just so wrong. Rasfoirea revistei a fost o experienta atat de obositoare incat cred ca o sa raman la online-ul meu care inca nu e napadit de atat de multe reclame.

Niciun comentariu:

Un produs Blogger.