Treceți la conținutul principal

Razbunarea regelui hipsterilor

Aseara am fost pe Arthur Verona la Street Delivery. Am fost cu bicicleta asa ca mi-am lasat-o agatata de un gard si am purces spre socializare. Din doua surse ce nu se cunosc am aflat ca exista Regele Hipsterilor - un baiat fotomodel cu dread-uri. El cica nu stie ca este Regele Hipsterilor.

Apoi mai in gluma mai in serios - pe tabla celor de la Grolsch care te intrebau "De cine ti-e cel mai mult frica?" am raspuns ca de Regele Hipsterilor. Au mai trecut cateva ore si a vrut sa plec spre O'Hara la o noua bere. Surpriza. Bicicleta avea roata din spate complet dezumflata. Initial mi-am zis ca am facut pana cand am venit si in disperarea mea am umflat roata doar doar o tine pana cand ajung acasa.


A tinut cu succes pana acasa si pana in acest moment cand am luat-o la o tura. Drept urmare nu e sparta. A fost dezumflata. Cine putea sa faca marsavenia asta? Pe cine am suparat eu in ultimul timp? Pe Regele Hipsterilor. Dap. El trebuie sa fi fost cel care mi-a dezumflat roata ... sa ma invete minte sa ii mai iau numele in desert. Am invatat lectia. Nu o sa mai fac.

E mai credibila povestea asta decat cea in care cei de la nu stiu ce magazin/chestie ce are legatura cu ciclismul mi-au dezumflat roata ca am cutezat sa imi parchez bicicleta langa ale lor. Nu?

Later edit: supapa era de vina :)))  Dar las articolul asa pentru amuzament.

Comentarii

  1. Regele Hipsterilor stie acum si unde scrii, teme-te!

    RăspundețiȘtergere
  2. Poate a dezumflat mai multe roti aseara ... :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Poate l-ai suparat pe cel caruia i-ai raspuns si ti-a sabotat supapa.

    RăspundețiȘtergere
  4. Pasta cu el nu stie nu o crede, nu prea traim noi in lumea in care chiar totul e intamplator...

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Trigger words la Poșta Română

Pentru că tot m-am întors de 10 minute de la un oficiu poștal unde în teorie trebuia să ridic niște tricouri venite de pe threadless.com, lucru care nu s-a întâmplat dintr-un motiv care îmi e străin, am zis să fac un scurt ghid despre ce cuvinte ar trebui evitate atunci când vorbești la ghișeu.

Primul a fost curier. E posibil ca toată lumea să râdă de mine că nu știam acest trigger word de bază, dar în simplitatea mea, numesc curieri toți cei care vor să îmi livreze ceva. Eu o țineam pe a mea că m-a sunat curierul Poștei Române să îmi livreze ceva vineri, ea tot îmi spunea că Poșta Română nu are curieri și poate altcineva a încercat să îmi livreze ceva.

Ba că e agentul poștal, ba că e nu mai știu ce poștal, dar cu siguranță nu e curier. Bine. Fie ca voi. Am continuat să îi zic reprezentantul Poștei, dar nici așa n-am avut succes. Dacă nu știu titulatura lui exactă, n-au cum să își dea seama cine și ce a vrut să îmi livreze. Mai că îmi venea să zic ca Despot Tricouri în...

Al doilea c…

Condimental de Calif vis a vis de Camera de Comerț

Când sfânta treime a rotisorului din Centrul Vechi s-a destrămat, atunci când Calif și Divan și-au luat tălpășița că erau în clădiri cu risc seismic, am trăit o adevărată dramă. Unde îmi voi rezolva eu poftele nocturne? Mai ales că și Dristorul de la Budapesta a făcut ceva pași spre Tineretului.

Cumva parcă toți s-au vorbit și m-au părăsit. Am mai încercat eu din când în când să îi mai vizitez pe la Iancului, Romană și Tineretului, dar de multe ori era peste mână. Trebuia să mă duc special pentru ei în zona aia, lucru care cam știrbea din pofta ad hoc a kebabului.

 Soarele a venit și pe strada mea. Acum vreo săptămână am văzut un Condimental de Calif la 2-3 minute de mine și n-am știut de unde să îl apuc că era închis și nu părea să fie operațional încă. Norocul mi-a surâs ca aseară să îl găsesc deschis și i-am trecut pragul cu emoția unul prichindel în prima zi de școală.


Am luat un Dill Kebab de vită, un Kebun și o limonadă. Un ce? Un Kebun - chestia din poza de mai sus: pui, humus…

Era un om simplu, nu știa să îți desființeze achiziția Vector Watch în 5 minute....

Îmi imaginez că asta o să fie scris pe piatra mea de mormânt și n-am cum să schimb acest fapt. Am ajuns la concluzia asta în weekend în timp ce mă îndopam cu fasole bătută mânjită cu niște ardei copt și ceapă. Ăla a fost momentul când am realizat că orice aș face, nu voi face parte din elita țării ăsteia - vecina de la masa alăturată m-a convins de acest lucru.

Eu, om simplu, am venit la terasă să bag bere ieftină la halbă și ceva în ghiozdan că era fomiță, ea a venit la date-ul ei să vorbească despre cât de nepregătiți sunt pe LinkedIn oamenii de HR ce o abordează, achiziția Vector Watch de către Fitbit pe bani puțini pentru că se știa că n-are viitor, atacurile cibernetice recente și, desigur, o analiză a posibilităților de extindere a campusurilor universitare Oxford și Cambridge. Toate astea în decurs de nicio oră și doar din gura ei.

Îmi este și rușine să zic despre ce vorbeam noi la masa noastră în acea zi toridă de duminică la o bere pe terasă.  N-ai cu cine. Și m-am simțit at…