Treceți la conținutul principal

Razbunarea regelui hipsterilor

Aseara am fost pe Arthur Verona la Street Delivery. Am fost cu bicicleta asa ca mi-am lasat-o agatata de un gard si am purces spre socializare. Din doua surse ce nu se cunosc am aflat ca exista Regele Hipsterilor - un baiat fotomodel cu dread-uri. El cica nu stie ca este Regele Hipsterilor.

Apoi mai in gluma mai in serios - pe tabla celor de la Grolsch care te intrebau "De cine ti-e cel mai mult frica?" am raspuns ca de Regele Hipsterilor. Au mai trecut cateva ore si a vrut sa plec spre O'Hara la o noua bere. Surpriza. Bicicleta avea roata din spate complet dezumflata. Initial mi-am zis ca am facut pana cand am venit si in disperarea mea am umflat roata doar doar o tine pana cand ajung acasa.


A tinut cu succes pana acasa si pana in acest moment cand am luat-o la o tura. Drept urmare nu e sparta. A fost dezumflata. Cine putea sa faca marsavenia asta? Pe cine am suparat eu in ultimul timp? Pe Regele Hipsterilor. Dap. El trebuie sa fi fost cel care mi-a dezumflat roata ... sa ma invete minte sa ii mai iau numele in desert. Am invatat lectia. Nu o sa mai fac.

E mai credibila povestea asta decat cea in care cei de la nu stiu ce magazin/chestie ce are legatura cu ciclismul mi-au dezumflat roata ca am cutezat sa imi parchez bicicleta langa ale lor. Nu?

Later edit: supapa era de vina :)))  Dar las articolul asa pentru amuzament.

Comentarii

  1. Regele Hipsterilor stie acum si unde scrii, teme-te!

    RăspundețiȘtergere
  2. Poate a dezumflat mai multe roti aseara ... :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Poate l-ai suparat pe cel caruia i-ai raspuns si ti-a sabotat supapa.

    RăspundețiȘtergere
  4. Pasta cu el nu stie nu o crede, nu prea traim noi in lumea in care chiar totul e intamplator...

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Era un bar mișto, dar problema era că mai venea și patronul...

Știți barul ăla făcut de patron în momentul în care a ajuns la 40 de ani și i-a dat cu virgulă bucket listul? Nu? Hai să vă zic cum stă treaba. Toată viața a visat să își deschidă un bar, dar n-a avut timp/bani/motivare. Asta până de curând când s-a dus ca berbecul.

L-a deschis. E mic, simpatic, are un specific bine delimitat, a mers chiar bine la început, dar acum începe să scârțâie. Și ăsta nu înțelege de ce. De ce în fiecare lună vin din ce în ce mai puțini clienți și încasează tot mai pe negativ.

Păi problema majoră e că patronul și-a dorit bar, dar nu și clienți. Am fost în vreo câteva locuri din astea unde noi îl deranjam pe patron. Omul era cu paharul de vin în față, cu gașca de prieteni și cu muzica la maxim. Erau pe distracție și trebuia să o mai pună pe pauză să ne aducă meniurile, să dea muzica mai încet, să ne aducă băutura și la final să ne ia banii.

Omul nu avea chef de noi, chiar dacă eram singurii plătitori de consumație din bar. N-ai cum să ceri prietenilor bani pe c…

Ieri le-am arătat Bucureștiul celor 5 noi beri aduse în România de URBB

De două zile timeline-ul meu s-a umplut de bloggeri care primiseră pachetul din imagine. Poze din toate unghiurile, selfie-uri, nebunie. Eu cred că am primit ultimul lădița care avea frumos atașat următorul mesaj: "Descoperă Europa cu berea care ți se potrivește! #beertrip", așa că presiunea a fost maximă.

Eu ce fel de poză pot să pun ce deja n-a fost făcută de ceilalți? Pe drumul spre casă, ajutat și de constituția specifică de blogger ce trebuia să care 6 kilograme, mi-am zis să fiu o gazdă primitoare și să le arăt celor 5 beri noi o fărâmă de București.

Și pentru că tot zic de ele, dar nu le-am numit, acestea sunt: Grimbergen Ambreé, Kronenbourg 1664 Blanc, Angelo Poretti 4 Luppoli Original, Angelo Poretti 5 Luppoli Bock Chiara și Angelo Poretti 6 Luppoli Bock Rossa.

Alături de ele au fost două mutat aici de ceva vreme: Guinness și Weihenstephaner Hefe Weissbier.

Rezultatul este mai jos.














Problema unui food truck făcut din pasiune e că nu se ia niciodată în serios

Sâmbătă am fost la aniversarea celor de la Ground Zero la Verde Stop - un loc ce a văzut de-a lungul timpului câteva street food festivals. Am ajuns regulamentar la 2, mi-am luat o bere și m-am tolănit regulamentar pe iarbă. Deja de la a 2-a bere au început șoriceii să danseze prin stomac așa că am făcut un tur al food truck-urilor prezente.

La BurgerVan timpul de așteptare era de peste 45 de minute, la Pește Pâine nici nu deschiseseră la aproape 3 ore de când începuse evenimentul, iar la Dianei 4 norocul a făcut să aibă gulașul făcut dinainte așa că puteai să mănânci pe loc. Nu zic că m-am resemnat, că au un gulaș bun, dar speram să bag niște cartofi prăjiți de la Pește Pâine.

Au deschis și ei jumătate de oră mai târziu și imediat s-a făcut o coadă care s-a împrăștiat repede. N-am înțeles de ce, dar mi-am zis că ăsta e momentul să merg să iau niște cartofi. Țeapă. Urmau să îi facă în 30 de minute după spusele lor. Mmda. Bine.


Am mai zăbovit ceva timp la niște vorbe și bere, dar am z…