Treceți la conținutul principal

LG Cinema 3D Smart TV

Saptamana trecuta am fost sa vad in the flesh noile televizoare destepte de la LG si nu am fost dezamagit. Pe langa chestiile clasice cu care fiecare producator de televizoare se lauda (grosime rama, tehnologie ecran etc) am vazut doua lucruri care mi se par pur si simplu mind blowing. Ca sa fiu sincer doar una mi se pare wow si cealalta doar hmmm nice.

Sa incepem cu hmmm nice: Prin intermediul aplicatiilor de pe TV (e un fel de ios - android) poti sa urmaresti diferite hashtaguri sau sa iti updatezi statusul de Facebook&Twitter. Partea cu adevarat nice e urmaritul hashtag-urilor. Frecvent la diferite meciuri sau alte sporturi ma trezesc ca ma uit in telefon sa vad ce zic altii despre ce privesc eu. Sa am toata chestia asta direct pe ecran langa meci mi se pare a really nice thing to have. Sa nu mai zic ca poti sa ii atasezi televizorului o tastatura si un mouse pentru a face toata experienta asta mai usoara si mai placuta. Sincer mi-ar placea un astfel de televizor chiar si pentru ocazile rare cand ma uit la tv.


A doua chestie the wow one este Dual Play - cu ajutorul unor ochelari speciali clasicul split screen se transforma de fapt in full screen pentru ca fiecarui jucator ii este servita alta imagine pe care o vede cu ajutorul ochelarilor. Genial dar nu prea. Sa va explic de ce. Rezolva problema clasica ca "te-ai uitat la mine in monitor" si creeaza o experienta mai placuta jucatului la dublu dar in acelasi timp se pierd certurile alea copilaresti ca "te-ai uitat la mine in monitor". Oricum mie mi se pare putin SF toate chestia asta asa ca o sa ii dau votul meu de increde. La o adica daca vrei sa "te certi" poti oricand sa iti dai jos ochelarii :)

Mai multe detalii despre noile televizoare LG Cinema 3D Smart Tv gasiti aici in comunicatul de presa.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

În ultimul an am mers pe jos cam 2480 de km

Zilele astea s-a împlinit un an de când am început să port o brățară de fitness. E vorba de un Garmin Vivofit 2 pe care nu l-am dat niciodată jos în ultimele 365 de zile - doar de curiozitate de a vedea cât merg pe jos într-un an. Răspunsul a fost puțin dezamăgitor:

Cam 2480 de kilometri parcurși pe jos într-un an.

Zic dezamăgitor pentru că speram să trec de 2500 până când scriu însemnarea asta.

Aplicația a contorizat doar vreo 2430 pentru că vreo 5-6 zile extrem de active au reprezentat erori de sincronizare și tot ce am făcut în zilele respective s-a pierdut în neant. Estimez eu că e vorba de vreo 50 de kilometri maxim.

În rest, cam așa arată treaba ca în imaginea de mai jos. Trei milioane și ceva de pași, o medie de 6.8 kilometri parcurși zilnic pe jos și un record de aproape 18 km într-o zi călduroasă de mai.


Problema este că deși valorile par mari, cu siguranță peste media bucureșteană, realitatea e că denotă sedentarismul modern. Citeam acum ceva vreme un studiu similar făcut p…

S-a întâmplat nefăcuta: Chefi la cuțite e mai digerabil ca MasterChef

Nu credeam că o să zic asta vreodată, dar Chefii la cuțite s-au transformat încet, încet într-un fel de Top Gear culinar. Prietenia dintre ei a început să își spună cuvântul și întreg show-ul a devenit mult mai ușor de digerat chit că nu este produs la nivelul calitativ MC.

Între timp au renunțat și la jignirile gratuite, doar de dragul de a fi, așa că întreaga experiență este una care binedispune. Știu că elitismul culinar își face cruce în acest moment, dar nici Chefii și nici MasterChefii n-au emisiuni care să aibă legătură cu gătitul.

M-am uitat la 4 episoade și nici snopit în bătaie moldovenească n-aș putea să îmi aduc aminte de vreun preparat care m-a impresionat sau o tehnică pe care am deprins-o.

Emisiunile sunt pe zona pur de entertainment, iar Chefii fac asta mai bine printr-o carismă tip grup de prieteni. Chit că e pe glume de cartier, recunosc că m-am uitat și am râs de multe ori la emisiunea lor. E posibil ca ăsta să fie un prin semn de stockholm syndrome.

Cu toate asta …

Deschidere: Shoteria Stația Fantastică

Generația nouă de petrecăreți din Centrul Vechi a dat naștere unui concept interesant: fast bar-ul. Locul unde ajungi să bei ceva cu niște prieteni înainte de poposi într-un club. Așa de încălzit puțin și de intrat în spiritul de petrecere. E locul unde n-ai scaune să te parchezi la povești sau să zăbovești cu orele. Totul e pe repede înainte.

E suficient să ajungi o seară în Shoteria 1 - Stația de primă alcoolizare - să simți pe pielea ta cât de bine a prins. Grupuri și grupuri de oameni care vin să dea un shot - două înainte de a se duce regulamentar la 23:00 în club. Ajută și faptul că au varietate de shot-uri pentru toate gusturile, așa că nu mare e mirarea să vezi grupuri de fete cot la cot shot la shot cu grupuri de băieți.

Lucrurile au mers atât de bine în ăștia 2 ani de Shoteria 1 încât vineri au mai deschis un loc. De data asta s-au concentrat pe long drinks sau shotail-uri cum le zic ei. Un loc puțin mai măricel ca primul, dar sub același concept-umbrelă. Un loc unde să pet…