Treceți la conținutul principal

nitel /r/historyporn

Imi place sa ma uit la fotografii vechi ce au reusit sa capteze o bucatica de istorie din care fiecare intelege ce vrea. Sunt multe exemple care ma impresioneaza sau starnesc un amalgam de sentimente in pieptul asta de robot. Cu toate acestea nici o fotografie nu m-a impresionat atat de mult ca cea de mai de jos.

A candid Joseph Goebbels at the moment he realized his photographer, Alfred Eisenstaedt, was a Jew, 1933 [860x1280]

V-J Day in Times Square
Si acum putin background story ca sa intelegi exact de ce poza asta este pur si simplu geniala. Goebbels a fost Ministrul Propagandei Publice in timpul regimului nazist din anul 1933 pana în 1945. A fost unul dintre cei mai fanatici si mai apropiati colaboratori ai lui Hitler. 

Tipul care i-a facut fotografia e unul dintre cei mai faimosi fotografi ai secolului XX. Alfred Eisenstaedt este de asemena raspunzator pentru una dintre fotografiile iconice din la Al Doilea Razboi Mondial: V-J Day in Times Square (imaginea din stanga)

Uita-te cateva secunde in ochii lui Goebbels si spune-mi ca nu iti cauzeaza fiori reci pe sira spinarii ...  Asa te priveste cineva care iti doreste moartea.

Comentarii

  1. A mai trait dupa ce-a developat poza ?

    RăspundețiȘtergere
  2. Da evident.Poza mare e facuta inainte sa inceapa razboiul iar cea mica cand s-a terminat.

    RăspundețiȘtergere
  3. Iti dai seama cat curaj i-a trebuit fotografului respectiv sa ramana acolo si sa-i faca poze nebunului ?

    RăspundețiȘtergere
  4. “He looked at me with hateful eyes and waited for me to wither. But I didn’t wither. If I have a camera in my hand, I don’t know fear.” - Alfred Eisenstaedt

    RăspundețiȘtergere
  5. Fiori reci iti dau si moartea lui Joseph Goebbles, sau mai bine zis moartea familiei lui.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Quick Fashion Question: ce te-ar deranja mai mult între un burger storcit și un tânăr bătut?

Mă uitam la reclama asa și mă gândeam cât de ușor au punctat fix unde trebuie natura umană. Cât de ușor e să ignori o agresiune atunci când nu e te privește direct. Bystander Efect în toată frumusețea lui.

Am stat să mă gândesc puțin dacă pe vremea mea se întâmpla ceva de genul și nu țin minte să fi fost vreodată în căruța celor agresați. Mă gândesc că la cât de ușor vede Internetul lucrurile în alb și negru, probabil am fost în cealaltă tabără - a celor care agresau. Acum dacă ar trebui să mă apar aș spune că e o diferența între glumițe adolescentine și violență/răutate. De astea din urmă n-am dat dovadă așa că pot să dorm liniștit noaptea.

Revenind la reclamă, e fix ce trebuie. Un insight perfect adevărat oriunde în lumea asta, un concept destul de simplu cât să fie înțeles de toată lumea și o execuție fără prea mult tam tam. Îmi place și mi-ar plăcea să văd ceva asemănător și pe la ONG-urile noastre care o dau într-o lacrimogenă care nu prea prinde decât pe la oamenii din publicit…

Heineken Blade - un fel de R2D2 al dozatoarelor de bere

Vineri când toată lumea rupea ușa pentru a fugi la mare, eu eram la Galateca să aflu mai multe despre cum Heineken vrea aducă berea draught în cât mai multe locuri ce în mod tradițional nu o serveau din considerente de volum/spațiu.

Ca să fiu sincer mi-a luat ceva să îmi dau seama care sunt locurile astea de care vorbeau ei. În afară de ceainării și coffee shop-uri, nu mi-am amintit pe moment de niciun loc în care am fost și nu servea bere la draught. Apoi m-a pălit - o mulțime de restaurante, locații nonconformiste și cinematografe stau destul de prost la capitolul ăsta.



Roboțelul cu care s-au gândit să cucerească această lume fără bere la halbă este celdin imagine și se numește Heineken Blade.Arată mai mult a espressor decât aduce a dozator de bere, iar din acest motiv este și destul de portabil încât să meargă pus cam pe unde e nevoie.

Are aproape 26 de kilograme cu tot cu "butoiul" de 8 litri și poate să răcească 30-32 de draught-uri de 0.25 la 2 grade. Odată înțepat bu…

Dis de dimineață vezi o variantă mai bună de oameni

De vreo două săptămâni de când am început să ies cu bestia p-afară am tot remarcat lucrul ăsta. Oamenii sunt mai buni de dimineață. Mult mai buni. Indiferent de statut social sau ce au de făcut, sunt mult mai prietenoși, dau binețe și chiar intră în mici conversații cu tine ca necunoscut.

Nu zic că nu ajută și cățelul pentru a sparge gheața, dar am văzut mai multe zâmbete diminețile astea decât am văzut în doi ani jumătate de mers cu metroul pe linia Pipera. E ceva în aer când nici nu s-a crăpat de ziuă de relaxează lumea.

N-am văzut pe nimeni să se grăbească sau să pară împovărat de gânduri, iar asta cred că se datorează în mod special lipsei de aglomerație. Bulevardele sunt larg deschise, pe străduțe se circulă fără probleme și chiar mijloacele de transport sunt primitoare și aerisite. Chiar e ceva în aer ce se simte și care parcă spune tuturor: e un nou început.

Studii despre efectul aglomerației și agitația unei metropole probabil că s-au făcut, dar n-am nevoie de ele să îmi întă…