Treceți la conținutul principal

Raliul Sibiului in cateva vorbe si poze

In weekend am fost la Raliul Sibiului (mai mult in interes de serviciu)  sa vad si eu cu ce se mananca un raliu. Am vazut un Sibiu plin de curiosi si pasionati ai sporturilor cu motor. Un oras ce clocotea sub zgomotul gingas al motoarelor turate. Plin de oameni si piloti. O simbioza ciudata pe care o vedeai la orice terasa intre oamenii din echipe si oameni normali.

Vineri seara am fost pe o speciala (Santa) de noapte ce a strans mii de oameni si mult praf. Atat de mult praf incat ecartul de placare intre masini a fost marit la 4 si respectiv 3 minute. Atat de mult praf incat am ajuns grizonat la hotel.



Atat de mult praf incat jumatate dintre piloti spuneau ca si-au oprit proiectoarele pentru ca nu vedeau nimic de praful ridicat de cei dinainte. Atat de mult praf ca nu avea cum sa nu ti se schiteze un zambet cand auzeai din padure motorul masinii ce urma sa vina.

Si era o zona atat de linistita inainte de etapa :)
Au fost mii de oameni sa vada super speciala 7. Masinile parcate se intindeau pe 2-3 km iar valurile de oameni care plecau la 12-1 nu se mai opreau. Impresionant pentru o zona destul de greu accesibila.

Toate masinile dupa super speciala cu praf ajungeau la o spalatorie amplasata pe drum asa ca la o ora doua dupa etapa straluceau incet in intuneric in parcul auto.

masina lui Bogdan Marisca sambata pe la 3 dimineata
Sambata la cortul Ursus Fara Alcool am ras alaturi de mecanicii si pilotii ce venisera sa se joace pe PS3 Grand Turismo 3 (in cockpit-ul cu volan). Am asistat si la o competitie ad hoc in care un mecanic a provocat un pilot la o cursa cu toate assisturile off si damage real. 5 minute 20 de secunde pilotul termina cele 2 ture presarate de mistouri la greu din partea mecanicilor. Gluma gluma dar cand a venit randul mecanicilor ei abia au scos 6 minute si ceva la prima tura. E destul de clar de ce unii piloteaza masini si altii le pregatesc :)

Profit de ocazie si vreau sa va zis ca am aflat ca Dirt 3 este simulatorul care se apropie cel mai mult de experienta de raliu (asa zicea un pilot) iar Grand Turismo 3 mai mult de cea de circuit.

Alta chestie de lauda referitoare la Raliul Sibiului e ca este pentru prima oara cand un raliu romanesc este etapa in Intercontinental Rally Challenge (fratele mai mic al WRC-ului). Raliul a fost atat de dur incat e pentru prima oara in istoria IRC cand diferenta intre castigator si locul de este de 5 minute 30 de secunde. Lucru care nu poate decat sa ma bucure.
Castigatorul a fost Andreas Mikkelsen campionul en titre al IRC.
Sambata seara a urmat petrecerea ce a marcat sfarsitul raliului. A tinut pana dimineata si lumea s-a simtit bine. S-au urcat pe masini. Au cantat si au dansat. Nebunie va zic. Eu am rezistat abia pana pe la 6??? cand foamea si oboseala si-au spus cuvantul si a trebuit sa ma duc ca un titirez la singura saormerie non stop din Sibiu.

cred ca Old City s-a numit clubul ... extrem de cald pentru cati oameni eram
Acum regret ca la 6 dimineata nu am avut inspiratia sa fotografiez copia rapciugoasa a lui Lil John ce ameninta fetele la saormerie ca le va scoate de pe google (oh snap o saormerie necunoscuta mai putin pe google). Atunci am preferat doar sa rad de el :))

Duminica m-am intors pe noua autostrada (A3) care surprinzator m-a facut sa ma simt de parca am parasit tara semn ca se pot face si la noi lucruri misto. Mai au mult de lucru la ea (benzinarii, iesiri, spatii de servicii, telefoane etc) dar momentan arata bine. Mi-am dat seama exact ce e atat de special la ea de te face sa te simti ca in afara: garduletul de pe stanga. Celalalte autostrazi de la noi parca nu il au.

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Era un bar mișto, dar problema era că mai venea și patronul...

Știți barul ăla făcut de patron în momentul în care a ajuns la 40 de ani și i-a dat cu virgulă bucket listul? Nu? Hai să vă zic cum stă treaba. Toată viața a visat să își deschidă un bar, dar n-a avut timp/bani/motivare. Asta până de curând când s-a dus ca berbecul.

L-a deschis. E mic, simpatic, are un specific bine delimitat, a mers chiar bine la început, dar acum începe să scârțâie. Și ăsta nu înțelege de ce. De ce în fiecare lună vin din ce în ce mai puțini clienți și încasează tot mai pe negativ.

Păi problema majoră e că patronul și-a dorit bar, dar nu și clienți. Am fost în vreo câteva locuri din astea unde noi îl deranjam pe patron. Omul era cu paharul de vin în față, cu gașca de prieteni și cu muzica la maxim. Erau pe distracție și trebuia să o mai pună pe pauză să ne aducă meniurile, să dea muzica mai încet, să ne aducă băutura și la final să ne ia banii.

Omul nu avea chef de noi, chiar dacă eram singurii plătitori de consumație din bar. N-ai cum să ceri prietenilor bani pe c…

Ieri le-am arătat Bucureștiul celor 5 noi beri aduse în România de URBB

De două zile timeline-ul meu s-a umplut de bloggeri care primiseră pachetul din imagine. Poze din toate unghiurile, selfie-uri, nebunie. Eu cred că am primit ultimul lădița care avea frumos atașat următorul mesaj: "Descoperă Europa cu berea care ți se potrivește! #beertrip", așa că presiunea a fost maximă.

Eu ce fel de poză pot să pun ce deja n-a fost făcută de ceilalți? Pe drumul spre casă, ajutat și de constituția specifică de blogger ce trebuia să care 6 kilograme, mi-am zis să fiu o gazdă primitoare și să le arăt celor 5 beri noi o fărâmă de București.

Și pentru că tot zic de ele, dar nu le-am numit, acestea sunt: Grimbergen Ambreé, Kronenbourg 1664 Blanc, Angelo Poretti 4 Luppoli Original, Angelo Poretti 5 Luppoli Bock Chiara și Angelo Poretti 6 Luppoli Bock Rossa.

Alături de ele au fost două mutat aici de ceva vreme: Guinness și Weihenstephaner Hefe Weissbier.

Rezultatul este mai jos.














Problema unui food truck făcut din pasiune e că nu se ia niciodată în serios

Sâmbătă am fost la aniversarea celor de la Ground Zero la Verde Stop - un loc ce a văzut de-a lungul timpului câteva street food festivals. Am ajuns regulamentar la 2, mi-am luat o bere și m-am tolănit regulamentar pe iarbă. Deja de la a 2-a bere au început șoriceii să danseze prin stomac așa că am făcut un tur al food truck-urilor prezente.

La BurgerVan timpul de așteptare era de peste 45 de minute, la Pește Pâine nici nu deschiseseră la aproape 3 ore de când începuse evenimentul, iar la Dianei 4 norocul a făcut să aibă gulașul făcut dinainte așa că puteai să mănânci pe loc. Nu zic că m-am resemnat, că au un gulaș bun, dar speram să bag niște cartofi prăjiți de la Pește Pâine.

Au deschis și ei jumătate de oră mai târziu și imediat s-a făcut o coadă care s-a împrăștiat repede. N-am înțeles de ce, dar mi-am zis că ăsta e momentul să merg să iau niște cartofi. Țeapă. Urmau să îi facă în 30 de minute după spusele lor. Mmda. Bine.


Am mai zăbovit ceva timp la niște vorbe și bere, dar am z…