Treceți la conținutul principal

Raliul Sibiului in cateva vorbe si poze

In weekend am fost la Raliul Sibiului (mai mult in interes de serviciu)  sa vad si eu cu ce se mananca un raliu. Am vazut un Sibiu plin de curiosi si pasionati ai sporturilor cu motor. Un oras ce clocotea sub zgomotul gingas al motoarelor turate. Plin de oameni si piloti. O simbioza ciudata pe care o vedeai la orice terasa intre oamenii din echipe si oameni normali.

Vineri seara am fost pe o speciala (Santa) de noapte ce a strans mii de oameni si mult praf. Atat de mult praf incat ecartul de placare intre masini a fost marit la 4 si respectiv 3 minute. Atat de mult praf incat am ajuns grizonat la hotel.



Atat de mult praf incat jumatate dintre piloti spuneau ca si-au oprit proiectoarele pentru ca nu vedeau nimic de praful ridicat de cei dinainte. Atat de mult praf ca nu avea cum sa nu ti se schiteze un zambet cand auzeai din padure motorul masinii ce urma sa vina.

Si era o zona atat de linistita inainte de etapa :)
Au fost mii de oameni sa vada super speciala 7. Masinile parcate se intindeau pe 2-3 km iar valurile de oameni care plecau la 12-1 nu se mai opreau. Impresionant pentru o zona destul de greu accesibila.

Toate masinile dupa super speciala cu praf ajungeau la o spalatorie amplasata pe drum asa ca la o ora doua dupa etapa straluceau incet in intuneric in parcul auto.

masina lui Bogdan Marisca sambata pe la 3 dimineata
Sambata la cortul Ursus Fara Alcool am ras alaturi de mecanicii si pilotii ce venisera sa se joace pe PS3 Grand Turismo 3 (in cockpit-ul cu volan). Am asistat si la o competitie ad hoc in care un mecanic a provocat un pilot la o cursa cu toate assisturile off si damage real. 5 minute 20 de secunde pilotul termina cele 2 ture presarate de mistouri la greu din partea mecanicilor. Gluma gluma dar cand a venit randul mecanicilor ei abia au scos 6 minute si ceva la prima tura. E destul de clar de ce unii piloteaza masini si altii le pregatesc :)

Profit de ocazie si vreau sa va zis ca am aflat ca Dirt 3 este simulatorul care se apropie cel mai mult de experienta de raliu (asa zicea un pilot) iar Grand Turismo 3 mai mult de cea de circuit.

Alta chestie de lauda referitoare la Raliul Sibiului e ca este pentru prima oara cand un raliu romanesc este etapa in Intercontinental Rally Challenge (fratele mai mic al WRC-ului). Raliul a fost atat de dur incat e pentru prima oara in istoria IRC cand diferenta intre castigator si locul de este de 5 minute 30 de secunde. Lucru care nu poate decat sa ma bucure.
Castigatorul a fost Andreas Mikkelsen campionul en titre al IRC.
Sambata seara a urmat petrecerea ce a marcat sfarsitul raliului. A tinut pana dimineata si lumea s-a simtit bine. S-au urcat pe masini. Au cantat si au dansat. Nebunie va zic. Eu am rezistat abia pana pe la 6??? cand foamea si oboseala si-au spus cuvantul si a trebuit sa ma duc ca un titirez la singura saormerie non stop din Sibiu.

cred ca Old City s-a numit clubul ... extrem de cald pentru cati oameni eram
Acum regret ca la 6 dimineata nu am avut inspiratia sa fotografiez copia rapciugoasa a lui Lil John ce ameninta fetele la saormerie ca le va scoate de pe google (oh snap o saormerie necunoscuta mai putin pe google). Atunci am preferat doar sa rad de el :))

Duminica m-am intors pe noua autostrada (A3) care surprinzator m-a facut sa ma simt de parca am parasit tara semn ca se pot face si la noi lucruri misto. Mai au mult de lucru la ea (benzinarii, iesiri, spatii de servicii, telefoane etc) dar momentan arata bine. Mi-am dat seama exact ce e atat de special la ea de te face sa te simti ca in afara: garduletul de pe stanga. Celalalte autostrazi de la noi parca nu il au.

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

În ultimul an am mers pe jos cam 2480 de km

Zilele astea s-a împlinit un an de când am început să port o brățară de fitness. E vorba de un Garmin Vivofit 2 pe care nu l-am dat niciodată jos în ultimele 365 de zile - doar de curiozitate de a vedea cât merg pe jos într-un an. Răspunsul a fost puțin dezamăgitor:

Cam 2480 de kilometri parcurși pe jos într-un an.

Zic dezamăgitor pentru că speram să trec de 2500 până când scriu însemnarea asta.

Aplicația a contorizat doar vreo 2430 pentru că vreo 5-6 zile extrem de active au reprezentat erori de sincronizare și tot ce am făcut în zilele respective s-a pierdut în neant. Estimez eu că e vorba de vreo 50 de kilometri maxim.

În rest, cam așa arată treaba ca în imaginea de mai jos. Trei milioane și ceva de pași, o medie de 6.8 kilometri parcurși zilnic pe jos și un record de aproape 18 km într-o zi călduroasă de mai.


Problema este că deși valorile par mari, cu siguranță peste media bucureșteană, realitatea e că denotă sedentarismul modern. Citeam acum ceva vreme un studiu similar făcut p…

Deschidere: Shoteria Stația Fantastică

Generația nouă de petrecăreți din Centrul Vechi a dat naștere unui concept interesant: fast bar-ul. Locul unde ajungi să bei ceva cu niște prieteni înainte de poposi într-un club. Așa de încălzit puțin și de intrat în spiritul de petrecere. E locul unde n-ai scaune să te parchezi la povești sau să zăbovești cu orele. Totul e pe repede înainte.

E suficient să ajungi o seară în Shoteria 1 - Stația de primă alcoolizare - să simți pe pielea ta cât de bine a prins. Grupuri și grupuri de oameni care vin să dea un shot - două înainte de a se duce regulamentar la 23:00 în club. Ajută și faptul că au varietate de shot-uri pentru toate gusturile, așa că nu mare e mirarea să vezi grupuri de fete cot la cot shot la shot cu grupuri de băieți.

Lucrurile au mers atât de bine în ăștia 2 ani de Shoteria 1 încât vineri au mai deschis un loc. De data asta s-au concentrat pe long drinks sau shotail-uri cum le zic ei. Un loc puțin mai măricel ca primul, dar sub același concept-umbrelă. Un loc unde să pet…

S-a întâmplat nefăcuta: Chefi la cuțite e mai digerabil ca MasterChef

Nu credeam că o să zic asta vreodată, dar Chefii la cuțite s-au transformat încet, încet într-un fel de Top Gear culinar. Prietenia dintre ei a început să își spună cuvântul și întreg show-ul a devenit mult mai ușor de digerat chit că nu este produs la nivelul calitativ MC.

Între timp au renunțat și la jignirile gratuite, doar de dragul de a fi, așa că întreaga experiență este una care binedispune. Știu că elitismul culinar își face cruce în acest moment, dar nici Chefii și nici MasterChefii n-au emisiuni care să aibă legătură cu gătitul.

M-am uitat la 4 episoade și nici snopit în bătaie moldovenească n-aș putea să îmi aduc aminte de vreun preparat care m-a impresionat sau o tehnică pe care am deprins-o.

Emisiunile sunt pe zona pur de entertainment, iar Chefii fac asta mai bine printr-o carismă tip grup de prieteni. Chit că e pe glume de cartier, recunosc că m-am uitat și am râs de multe ori la emisiunea lor. E posibil ca ăsta să fie un prin semn de stockholm syndrome.

Cu toate asta …