Treceți la conținutul principal

Raliul Sibiului in cateva vorbe si poze

In weekend am fost la Raliul Sibiului (mai mult in interes de serviciu)  sa vad si eu cu ce se mananca un raliu. Am vazut un Sibiu plin de curiosi si pasionati ai sporturilor cu motor. Un oras ce clocotea sub zgomotul gingas al motoarelor turate. Plin de oameni si piloti. O simbioza ciudata pe care o vedeai la orice terasa intre oamenii din echipe si oameni normali.

Vineri seara am fost pe o speciala (Santa) de noapte ce a strans mii de oameni si mult praf. Atat de mult praf incat ecartul de placare intre masini a fost marit la 4 si respectiv 3 minute. Atat de mult praf incat am ajuns grizonat la hotel.



Atat de mult praf incat jumatate dintre piloti spuneau ca si-au oprit proiectoarele pentru ca nu vedeau nimic de praful ridicat de cei dinainte. Atat de mult praf ca nu avea cum sa nu ti se schiteze un zambet cand auzeai din padure motorul masinii ce urma sa vina.

Si era o zona atat de linistita inainte de etapa :)
Au fost mii de oameni sa vada super speciala 7. Masinile parcate se intindeau pe 2-3 km iar valurile de oameni care plecau la 12-1 nu se mai opreau. Impresionant pentru o zona destul de greu accesibila.

Toate masinile dupa super speciala cu praf ajungeau la o spalatorie amplasata pe drum asa ca la o ora doua dupa etapa straluceau incet in intuneric in parcul auto.

masina lui Bogdan Marisca sambata pe la 3 dimineata
Sambata la cortul Ursus Fara Alcool am ras alaturi de mecanicii si pilotii ce venisera sa se joace pe PS3 Grand Turismo 3 (in cockpit-ul cu volan). Am asistat si la o competitie ad hoc in care un mecanic a provocat un pilot la o cursa cu toate assisturile off si damage real. 5 minute 20 de secunde pilotul termina cele 2 ture presarate de mistouri la greu din partea mecanicilor. Gluma gluma dar cand a venit randul mecanicilor ei abia au scos 6 minute si ceva la prima tura. E destul de clar de ce unii piloteaza masini si altii le pregatesc :)

Profit de ocazie si vreau sa va zis ca am aflat ca Dirt 3 este simulatorul care se apropie cel mai mult de experienta de raliu (asa zicea un pilot) iar Grand Turismo 3 mai mult de cea de circuit.

Alta chestie de lauda referitoare la Raliul Sibiului e ca este pentru prima oara cand un raliu romanesc este etapa in Intercontinental Rally Challenge (fratele mai mic al WRC-ului). Raliul a fost atat de dur incat e pentru prima oara in istoria IRC cand diferenta intre castigator si locul de este de 5 minute 30 de secunde. Lucru care nu poate decat sa ma bucure.
Castigatorul a fost Andreas Mikkelsen campionul en titre al IRC.
Sambata seara a urmat petrecerea ce a marcat sfarsitul raliului. A tinut pana dimineata si lumea s-a simtit bine. S-au urcat pe masini. Au cantat si au dansat. Nebunie va zic. Eu am rezistat abia pana pe la 6??? cand foamea si oboseala si-au spus cuvantul si a trebuit sa ma duc ca un titirez la singura saormerie non stop din Sibiu.

cred ca Old City s-a numit clubul ... extrem de cald pentru cati oameni eram
Acum regret ca la 6 dimineata nu am avut inspiratia sa fotografiez copia rapciugoasa a lui Lil John ce ameninta fetele la saormerie ca le va scoate de pe google (oh snap o saormerie necunoscuta mai putin pe google). Atunci am preferat doar sa rad de el :))

Duminica m-am intors pe noua autostrada (A3) care surprinzator m-a facut sa ma simt de parca am parasit tara semn ca se pot face si la noi lucruri misto. Mai au mult de lucru la ea (benzinarii, iesiri, spatii de servicii, telefoane etc) dar momentan arata bine. Mi-am dat seama exact ce e atat de special la ea de te face sa te simti ca in afara: garduletul de pe stanga. Celalalte autostrazi de la noi parca nu il au.

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Diablo 3: Rise of the Necromancer a ieșit fix cum trebuia să fie

Versiunea scurtă la ce vreau să zic este deja în titlu.

Versiunea lungă este că după vreo 2-3 ore jucate pot spune cu mâna pe inimă că îmi place necromanul mai mult decât jumătate din clasele din Diablo 3. Aduce destul de mult a ceea ce am jucat aproape obsesiv în Diablo 2 și lucrul ăsta nu poate decât să mă bucure. Nu la fel de mult ca anunțul unei versiuni remastered D2, dar p-acolo.

De fapt DLC-ul ăsta este atât de bine închegat încât singurul reproș pe care îl am este referitor la decizia de a aduce necromancerul în universul Diablo 3 printr-un DLC și nu o expansiune. Blizzard fiind printre puținele companii care ignoraseră modul ăsta de muls bani. Ei lucrau 2-3 ani, făceau o expansiune, îi trânteau un preț de 60 de euro și știam că am o grămadă de conținut de care pot să mă bucur.

Pachetul ăsta digital e relativ ieftin pentru un DLC, doar 15 euro, dar s-ar putea să fie primul dintr-o întreagă serie. Lucru care sincer nu mă coafează. Nu pentru că sunt scârțar, dar pentru că DLC-u…

Strongbow - de ceva vreme lansata si la noi in 3 sortimente

Lansarea efectiva a fost acum vreo 3-4 saptamani, dar am evitat sa scriu despre asta inainte sa o localizez offline intr-un supermarket. Oho si cat de greu a fost sa fac asta. Am vanat in Carrefour-ul si Mega Image-ul de la Piata Unirii de parca viata mea depindea de asta.

Cred ca m-ati vazut p-acolo. Cu ochii mijiti, eram cel nehotarat la raionul de beri de import. Ocazional faceam 13-14 si pe la cele cu arome si chiar pe la sucuri - de unde sa stiu unde naiba ar pune ei cidrul (mai are rost sa zic si de mere?).

Gata cu panica! intr-un tarziu au bagat si la mine in cartier cidru Strongbow.


Ce as putea sa zic despre Strongbow? Este un hard cider (4.5% alcool) si la noi in tara vine in trei variante: gold apple, red berries si elderflower. Gold e cel clasic de care probabil ai mai baut prin irish pub-uri, cel de soc nu este pentru toata lumea datorita aromei puternice, iar cel de fructe de padure pare o varianta mai domolita a unui Framboise.

Dupa ce am testat intensiv toate variantele…

Era un băiat bun, da' nu dona zilnic la ONG-uri

Zilnic trăiesc rușinea aceasta: Sunt puțin întârziat spre birou și trebuie să trec printr-o gașcă de tineri energici îmbrăcați relativ la fel care îmi pun de fiecare dată aceeași întrebare.

- Bună! Vrei să faci o faptă bună?

Ce să le răspund? Că nu am timp? Că deja am întârziat la birou? Că am donat relativ recent? Am folosit deja toate scuzele. Îi văd zilnic în același loc prin care din păcate trebuie să trec pentru a ajunge la birou. Nu pot să donez zilnic.

Am ajuns să consider o zi bună atunci când bag privirea în pământ, trec pe lângă ei și nu se lipește niciunul de mine să mă întrebe cum mă cheamă, unde lucrez și dacă aș vrea să fac o faptă bună. Trăiesc cu frică, pe bune.

Frică pentru că nu vreau să fiu răutăcios cu ei și să le știrbesc entuziasmul pentru voluntariat, dar vreau să pot merge în fiecare dimineață la birou fără să ajung să mă întreb dacă sunt o persoană bună sau nu. Știu că sunt.

Ce mișto ar fi dacă cineva care îi organizează pe copiii ăștia nu i-ar mai trimite să…