Treceți la conținutul principal

Review CAVALERUL NEGRU: LEGENDA RENASTE

Aseara am vazut in avanpremiera The Dark Knight Rises la Cinema City Cotroceni (IMAX) intr-o sala aproape plina ochi. Stai linistit ca nu o sa contina spoilere review-ul. In primul rand vreau sa va zic ca filmul nu este 3D. S-ar parea ca trendul asta cu supereroul 3D nu a vizitat si pestera liliacului. Mai bine.

Cum a fost filmul? Hmmm. Am pareri contradictorii. Pe de-o parte mi-a placut mai mult decat precedentul (The Dark Knight) film dar in acelasi timp parca mi s-a parut mai slab. Daca nu ai vazut The Dark Knight e momentul sa te opresti din citit. Nu are rost sa vezi The Dark Knight Rises pentru ca nu o sa intelegi mare lucru din poveste.

Ce totusi a iesit mai bine in Batman-ul nou fata de ala din 2008? E mai apropiat de benzile desenate. De ce ai vazut cand erai mic ca reprezinta Batman. Nu mai e chiar atat de intunecat si profund. Nu se mai doreste film de Oscar ci unul de actiune. Si asta e mai aproape de universul DC Comics. Asta mi-a placut la el si cred ca astfel reuseste sa te convinga sa inchizi ochii la micile scapari pe care in  mod normal le-ai sanctiona.

Ce nu mi-a placut e ca parca nu s-a mulat pe ce credeam eu ca reprezinta Batman. Fara sa dau spoilere o sa zic doar ca Batman tot timpul mi s-a parut mai mult genul de erou minier de cartier (bate mini raufacatori intelectuali). Fara aspiratii prea ridicate sau adversari capabili sa distruga lumea. Eu asa l-am perceput tot timpul. Eroul gainar fara super puteri.  Desi intre noi fie vorba e mult mai usor sa il iubesti pe el in defavoarea obtuzilor aia cu super puteri.

Muzica am remarcat-o si mi-a placut iar efectele speciale au fost cireasa de pe tort. Presupun ca nimic nu li s-a parut prea exagerat cand au citit scenariul asa ca au comasat frumos pe toate efectele speciale posibile in cele 165 de minute cat are filmul.

Simt nevoia sa vorbesc despre villain pentru ca Batmat fara villain e ca o inghetata topita ce ti s-a scurs pe laptop. Jokerul in primul Dark Knight a fost genial desi urmand firul sumbru al filmului a fost mai putin amuzant decat ma asteptam. Practic el a dat savoare intregului film asa ca intrebarea este ... "Cum e Bane?". Bane is a bad ass. E villainul care rezoneaza cu evenimentele social-politice ale ultimului an si drept urmare o sa fie remarcat si tinut minte o perioada destul de mare de timp.

Nu este atat de wow factor ca Joker pentru ca si el are momentele lui de what the #^&*% dude? dar se dovedeste un adversar pe masura (problem Superman?). Ma rog ... tot filmul e presarat de moment din astea de WTF logic? dar in acelasi timp cum ii spuneam cuiva aseara: este un film cu super eroi si trebuie sa il judeci ca atare. Pentru mine The Dark Knight Rises poate sa ocupe cu usurinta locul doi (alaturi de The Dark Knight) in topul celor mai bune filme facute dupa benzi desenate. Curios cine e pe primul loc? Sin City.

Cu ce oare sa inchei? Cu rugamintea ca dupa ce il vedeti sa discutam putin prin comentarii si spoilersurile. Acum m-am abtinut pentru voi dar mai am cateva vorbe de insirat pe internete.

PS. Filmul a fost filmat aproape integral cu camere IMAX. Nu vreau sa va indemn sa mergeti la IMAX ca incerc sa cultiv putin liber arbitru pe blogul asta .... dar probabil ca acolo veti gasi cea mai misto experienta The Dark Knight Rises.

La final trailer ...



Si cred ca astfel am incheiat lansarile de filme cu supereroi in acest an. Nu?

Comentarii

  1. Arata superb filmul, abia astept sa il urmaresc si eu intr-o zi, poate mai revi si cu alte review uri ale filmelor bune...

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

În ultimul an am mers pe jos cam 2480 de km

Zilele astea s-a împlinit un an de când am început să port o brățară de fitness. E vorba de un Garmin Vivofit 2 pe care nu l-am dat niciodată jos în ultimele 365 de zile - doar de curiozitate de a vedea cât merg pe jos într-un an. Răspunsul a fost puțin dezamăgitor:

Cam 2480 de kilometri parcurși pe jos într-un an.

Zic dezamăgitor pentru că speram să trec de 2500 până când scriu însemnarea asta.

Aplicația a contorizat doar vreo 2430 pentru că vreo 5-6 zile extrem de active au reprezentat erori de sincronizare și tot ce am făcut în zilele respective s-a pierdut în neant. Estimez eu că e vorba de vreo 50 de kilometri maxim.

În rest, cam așa arată treaba ca în imaginea de mai jos. Trei milioane și ceva de pași, o medie de 6.8 kilometri parcurși zilnic pe jos și un record de aproape 18 km într-o zi călduroasă de mai.


Problema este că deși valorile par mari, cu siguranță peste media bucureșteană, realitatea e că denotă sedentarismul modern. Citeam acum ceva vreme un studiu similar făcut p…

Deschidere: Shoteria Stația Fantastică

Generația nouă de petrecăreți din Centrul Vechi a dat naștere unui concept interesant: fast bar-ul. Locul unde ajungi să bei ceva cu niște prieteni înainte de poposi într-un club. Așa de încălzit puțin și de intrat în spiritul de petrecere. E locul unde n-ai scaune să te parchezi la povești sau să zăbovești cu orele. Totul e pe repede înainte.

E suficient să ajungi o seară în Shoteria 1 - Stația de primă alcoolizare - să simți pe pielea ta cât de bine a prins. Grupuri și grupuri de oameni care vin să dea un shot - două înainte de a se duce regulamentar la 23:00 în club. Ajută și faptul că au varietate de shot-uri pentru toate gusturile, așa că nu mare e mirarea să vezi grupuri de fete cot la cot shot la shot cu grupuri de băieți.

Lucrurile au mers atât de bine în ăștia 2 ani de Shoteria 1 încât vineri au mai deschis un loc. De data asta s-au concentrat pe long drinks sau shotail-uri cum le zic ei. Un loc puțin mai măricel ca primul, dar sub același concept-umbrelă. Un loc unde să pet…

S-a întâmplat nefăcuta: Chefi la cuțite e mai digerabil ca MasterChef

Nu credeam că o să zic asta vreodată, dar Chefii la cuțite s-au transformat încet, încet într-un fel de Top Gear culinar. Prietenia dintre ei a început să își spună cuvântul și întreg show-ul a devenit mult mai ușor de digerat chit că nu este produs la nivelul calitativ MC.

Între timp au renunțat și la jignirile gratuite, doar de dragul de a fi, așa că întreaga experiență este una care binedispune. Știu că elitismul culinar își face cruce în acest moment, dar nici Chefii și nici MasterChefii n-au emisiuni care să aibă legătură cu gătitul.

M-am uitat la 4 episoade și nici snopit în bătaie moldovenească n-aș putea să îmi aduc aminte de vreun preparat care m-a impresionat sau o tehnică pe care am deprins-o.

Emisiunile sunt pe zona pur de entertainment, iar Chefii fac asta mai bine printr-o carismă tip grup de prieteni. Chit că e pe glume de cartier, recunosc că m-am uitat și am râs de multe ori la emisiunea lor. E posibil ca ăsta să fie un prin semn de stockholm syndrome.

Cu toate asta …