Cred ca mi-am gasit o noua pasiune!

In weekendul ce a trecut am fost la catarat prin Bucegi pentru prima oara in viata mea. Initial am mers acolo ca sa mai schimb betoanele gri cu padurile verzi. Nu intentionam sa ma catar. Stiam ca am rau de inaltime. Stiam e mult spus. Nu mi-a fost frica de inaltime nici cand am sarit cu parasuta. Dar totusi undeva in tinerete mi s-a intiparit chestia asta in minte cum ca as avea rau de inaltime. Nope.

M-am lasat convis sa urc pe un 5+ in niste papuci cu 3-4 numere mai mici. N-am reusit sa termin traseul. Mainile mi-au cedat. Picioarele la fel. Nu sport mai fac ocazional nu antreneaza muschii aia. Vedeam priza incercam sa ma imping si esuam. Ca tiganul la mal. Dar nu asta e ideea. Ci despre cat de surprinzator si placut mi s-a parut cataratul.

Este o iesire in natura ce te solicita trup si suflet. Suflet ca ti se rupe inima cand vezi gunoaie aruncate in locuri frumoase. Trup ca incepe sa iti tremure membrele ca o piftie. Ajungi repede sa fii epuizat si istovit dar curios sa gasesti urmatoarea priza. Eu recunosc ca am cedat cam repede. Nu credeam ca pot mai mult. Poate puteam. Sigur puteam mi-au zis cei cu care eram. Dar ma voi intoarce. Ma voi antrena si voi izbuti!

Un comentariu:

  1. Imi amintesti de dorinta mea ascunsa de a sari cu parasuta...
    Mai facut sa zambesc putin, uisem de aceasta pasiune a mea mai veche neatinsa.

    RăspundețiȘtergere

Un produs Blogger.