Treceți la conținutul principal

ce-ti mai place likeu'

[edit 1.10] Avem si o castigatoare: Anca Stanescu! Raspunsul ei (261) a fost cel mai aproape de cifra aleasa de mine (262). Dar ce este un numar fericit (wiki)? El este definit de urmatorul proces. Alegi un numar pozitiv integru intreg. Calculezi suma cifrelor la patrat. Inlocuiesti numarul initial cu acea suma si reiterezi procesul. Continui pana cand la final suma este 1. Fericire pe caietul de matematica.

Ma bucur ca am mai invatat ceva impreuna.

screenshot cu numarul ales :)



Acum o saptamana m-am simtit caun veritabil pitiponc de Facebook. Am urcat un album foto de la headshot de blogger si au navalit like-urile. Viitura ce s-a oprit abia dupa vreo ora si ceva. A fost prima experienta de gen si spre socul vostru ... mi-a placut.

Inteleg de ce ai tanji, ca fata sau baiat, dupa puzderia de like-uri. Este fara rost si superficial, dar ceva acolo in capusor incepe sa se maseze singur si sa se simta bine. Pentru ca sunt o persoana darnica, iti ofer si tie ocazia sa te masezi singur acolo ....

Daca esti din Bucuresti, iti ofer ocazia ca in octombrie sa ai si tu propriul set de fotografii headshot facute de Marcel Cristocea. Tot ce ai de facut e sa imi zici la ce numar fericit (!hint) intre 1 si 500 m-am gandit eu. Sau cel mai apropiat numar de cel ales de mine. Si castigi o sedinta foto tip headshot. Simplu nu? 

Mi se pare mai cinstit asa. Singurul deal e sa fii din Bucuresti si sa imi lasi un singur comentariu la insemnarea asta cu numarul pe care crezi ca l-am ales. "Concursul" asta dureaza pana luni cand o sa anunt castigatorul (cel care a ales cel mai apropiat numar de al meu). Daca sunt 2 numere identice lasate in comentarii o sa merg pe 'primul venit, primul servit'.

Pana una alta hai sa va arat cum mi-a iesit mie setul de fotografii :)


Cam astea sunt ...

PS - un like nu strica :)))

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Era un bar mișto, dar problema era că mai venea și patronul...

Știți barul ăla făcut de patron în momentul în care a ajuns la 40 de ani și i-a dat cu virgulă bucket listul? Nu? Hai să vă zic cum stă treaba. Toată viața a visat să își deschidă un bar, dar n-a avut timp/bani/motivare. Asta până de curând când s-a dus ca berbecul.

L-a deschis. E mic, simpatic, are un specific bine delimitat, a mers chiar bine la început, dar acum începe să scârțâie. Și ăsta nu înțelege de ce. De ce în fiecare lună vin din ce în ce mai puțini clienți și încasează tot mai pe negativ.

Păi problema majoră e că patronul și-a dorit bar, dar nu și clienți. Am fost în vreo câteva locuri din astea unde noi îl deranjam pe patron. Omul era cu paharul de vin în față, cu gașca de prieteni și cu muzica la maxim. Erau pe distracție și trebuia să o mai pună pe pauză să ne aducă meniurile, să dea muzica mai încet, să ne aducă băutura și la final să ne ia banii.

Omul nu avea chef de noi, chiar dacă eram singurii plătitori de consumație din bar. N-ai cum să ceri prietenilor bani pe c…

Ieri le-am arătat Bucureștiul celor 5 noi beri aduse în România de URBB

De două zile timeline-ul meu s-a umplut de bloggeri care primiseră pachetul din imagine. Poze din toate unghiurile, selfie-uri, nebunie. Eu cred că am primit ultimul lădița care avea frumos atașat următorul mesaj: "Descoperă Europa cu berea care ți se potrivește! #beertrip", așa că presiunea a fost maximă.

Eu ce fel de poză pot să pun ce deja n-a fost făcută de ceilalți? Pe drumul spre casă, ajutat și de constituția specifică de blogger ce trebuia să care 6 kilograme, mi-am zis să fiu o gazdă primitoare și să le arăt celor 5 beri noi o fărâmă de București.

Și pentru că tot zic de ele, dar nu le-am numit, acestea sunt: Grimbergen Ambreé, Kronenbourg 1664 Blanc, Angelo Poretti 4 Luppoli Original, Angelo Poretti 5 Luppoli Bock Chiara și Angelo Poretti 6 Luppoli Bock Rossa.

Alături de ele au fost două mutat aici de ceva vreme: Guinness și Weihenstephaner Hefe Weissbier.

Rezultatul este mai jos.














Problema unui food truck făcut din pasiune e că nu se ia niciodată în serios

Sâmbătă am fost la aniversarea celor de la Ground Zero la Verde Stop - un loc ce a văzut de-a lungul timpului câteva street food festivals. Am ajuns regulamentar la 2, mi-am luat o bere și m-am tolănit regulamentar pe iarbă. Deja de la a 2-a bere au început șoriceii să danseze prin stomac așa că am făcut un tur al food truck-urilor prezente.

La BurgerVan timpul de așteptare era de peste 45 de minute, la Pește Pâine nici nu deschiseseră la aproape 3 ore de când începuse evenimentul, iar la Dianei 4 norocul a făcut să aibă gulașul făcut dinainte așa că puteai să mănânci pe loc. Nu zic că m-am resemnat, că au un gulaș bun, dar speram să bag niște cartofi prăjiți de la Pește Pâine.

Au deschis și ei jumătate de oră mai târziu și imediat s-a făcut o coadă care s-a împrăștiat repede. N-am înțeles de ce, dar mi-am zis că ăsta e momentul să merg să iau niște cartofi. Țeapă. Urmau să îi facă în 30 de minute după spusele lor. Mmda. Bine.


Am mai zăbovit ceva timp la niște vorbe și bere, dar am z…