Treceți la conținutul principal

ce-ti mai place likeu'

[edit 1.10] Avem si o castigatoare: Anca Stanescu! Raspunsul ei (261) a fost cel mai aproape de cifra aleasa de mine (262). Dar ce este un numar fericit (wiki)? El este definit de urmatorul proces. Alegi un numar pozitiv integru intreg. Calculezi suma cifrelor la patrat. Inlocuiesti numarul initial cu acea suma si reiterezi procesul. Continui pana cand la final suma este 1. Fericire pe caietul de matematica.

Ma bucur ca am mai invatat ceva impreuna.

screenshot cu numarul ales :)



Acum o saptamana m-am simtit caun veritabil pitiponc de Facebook. Am urcat un album foto de la headshot de blogger si au navalit like-urile. Viitura ce s-a oprit abia dupa vreo ora si ceva. A fost prima experienta de gen si spre socul vostru ... mi-a placut.

Inteleg de ce ai tanji, ca fata sau baiat, dupa puzderia de like-uri. Este fara rost si superficial, dar ceva acolo in capusor incepe sa se maseze singur si sa se simta bine. Pentru ca sunt o persoana darnica, iti ofer si tie ocazia sa te masezi singur acolo ....

Daca esti din Bucuresti, iti ofer ocazia ca in octombrie sa ai si tu propriul set de fotografii headshot facute de Marcel Cristocea. Tot ce ai de facut e sa imi zici la ce numar fericit (!hint) intre 1 si 500 m-am gandit eu. Sau cel mai apropiat numar de cel ales de mine. Si castigi o sedinta foto tip headshot. Simplu nu? 

Mi se pare mai cinstit asa. Singurul deal e sa fii din Bucuresti si sa imi lasi un singur comentariu la insemnarea asta cu numarul pe care crezi ca l-am ales. "Concursul" asta dureaza pana luni cand o sa anunt castigatorul (cel care a ales cel mai apropiat numar de al meu). Daca sunt 2 numere identice lasate in comentarii o sa merg pe 'primul venit, primul servit'.

Pana una alta hai sa va arat cum mi-a iesit mie setul de fotografii :)


Cam astea sunt ...

PS - un like nu strica :)))

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

În ultimul an am mers pe jos cam 2480 de km

Zilele astea s-a împlinit un an de când am început să port o brățară de fitness. E vorba de un Garmin Vivofit 2 pe care nu l-am dat niciodată jos în ultimele 365 de zile - doar de curiozitate de a vedea cât merg pe jos într-un an. Răspunsul a fost puțin dezamăgitor:

Cam 2480 de kilometri parcurși pe jos într-un an.

Zic dezamăgitor pentru că speram să trec de 2500 până când scriu însemnarea asta.

Aplicația a contorizat doar vreo 2430 pentru că vreo 5-6 zile extrem de active au reprezentat erori de sincronizare și tot ce am făcut în zilele respective s-a pierdut în neant. Estimez eu că e vorba de vreo 50 de kilometri maxim.

În rest, cam așa arată treaba ca în imaginea de mai jos. Trei milioane și ceva de pași, o medie de 6.8 kilometri parcurși zilnic pe jos și un record de aproape 18 km într-o zi călduroasă de mai.


Problema este că deși valorile par mari, cu siguranță peste media bucureșteană, realitatea e că denotă sedentarismul modern. Citeam acum ceva vreme un studiu similar făcut p…

S-a întâmplat nefăcuta: Chefi la cuțite e mai digerabil ca MasterChef

Nu credeam că o să zic asta vreodată, dar Chefii la cuțite s-au transformat încet, încet într-un fel de Top Gear culinar. Prietenia dintre ei a început să își spună cuvântul și întreg show-ul a devenit mult mai ușor de digerat chit că nu este produs la nivelul calitativ MC.

Între timp au renunțat și la jignirile gratuite, doar de dragul de a fi, așa că întreaga experiență este una care binedispune. Știu că elitismul culinar își face cruce în acest moment, dar nici Chefii și nici MasterChefii n-au emisiuni care să aibă legătură cu gătitul.

M-am uitat la 4 episoade și nici snopit în bătaie moldovenească n-aș putea să îmi aduc aminte de vreun preparat care m-a impresionat sau o tehnică pe care am deprins-o.

Emisiunile sunt pe zona pur de entertainment, iar Chefii fac asta mai bine printr-o carismă tip grup de prieteni. Chit că e pe glume de cartier, recunosc că m-am uitat și am râs de multe ori la emisiunea lor. E posibil ca ăsta să fie un prin semn de stockholm syndrome.

Cu toate asta …

Deschidere: Shoteria Stația Fantastică

Generația nouă de petrecăreți din Centrul Vechi a dat naștere unui concept interesant: fast bar-ul. Locul unde ajungi să bei ceva cu niște prieteni înainte de poposi într-un club. Așa de încălzit puțin și de intrat în spiritul de petrecere. E locul unde n-ai scaune să te parchezi la povești sau să zăbovești cu orele. Totul e pe repede înainte.

E suficient să ajungi o seară în Shoteria 1 - Stația de primă alcoolizare - să simți pe pielea ta cât de bine a prins. Grupuri și grupuri de oameni care vin să dea un shot - două înainte de a se duce regulamentar la 23:00 în club. Ajută și faptul că au varietate de shot-uri pentru toate gusturile, așa că nu mare e mirarea să vezi grupuri de fete cot la cot shot la shot cu grupuri de băieți.

Lucrurile au mers atât de bine în ăștia 2 ani de Shoteria 1 încât vineri au mai deschis un loc. De data asta s-au concentrat pe long drinks sau shotail-uri cum le zic ei. Un loc puțin mai măricel ca primul, dar sub același concept-umbrelă. Un loc unde să pet…