Treceți la conținutul principal

Despre oameni si melci (2012) review

Aseara l-am vazut si ma gandeam sa scriu cateva impresii. O iau punctual cu 3 care mi-au placut si 3 care nu mi-au placut la film. Sa incepem cu cele rele ca alea aparent intereseaza mai mult.




Nu mi-a placut ca ...

  • Niciun personaj din film nu puteai sa il urasti sau sa il iubesti. Nu la superlativ cel putin. Fiecare avea crucile lui de purtat si simpatizai cu ele cumva. Nu sunt mare fan al filmelor cu personaje reale. Cele care au si calitati si defecte. Imi plac lucrurile albe si negre ... cel putin in filme
  • Povestea pare sa aiba niste gaurele care te lasa cu niste mici semne de intrebare. Nu multe. Nu afecteaza povestea dar mi-as fi dorit sa nu existe. Lucrurile sa fie limpezi in capul meu. 
  • Ideea care da tot plot-ul filmului este cam ... greu de crezut. Premiza de la care se porneste este incredibila chiar si pentru Romania. 

Mi-a placut ca  ...

  • Filmul in ansamblu pare foarte familiar. Iti aduce aminte de copilarie si de Romania de atunci. Decorurile sunt foarte bine alese si cmpleteaza imaginea pe care ti-o zugraveste regizorul. Atentia la detalii este impresionanta
  • Nu este chiar atat de dramatic ca majoritatea filmelor Romanesti. Da ma am inteles. A fost greu dar ma da-o-n branza ca ne-am saturat sa tot vedem asta in fiecare film. Despre oameni si melci reuseste sa se tina departe de dramatizarea asta excesiva. Nota bene! Regizori ... se poate si altfel.
  • L-am vazut pe Dorel Visan facand un rol excelent. M-a captivat. Nu sunt un fan si nici nu i-am urmarit cariera, dar Dorel Visan in filmul asta iti lasa impresia ca nu joaca un rol. Nu urmeaza un scenariu. Ti se pare ca este natural si el chiar este directorul uzinei. Cred ca daca o sa il vad pe strada o sa ii zic: Buna ziua domn director!

Bonus. Am primit un melc viu intr-o cutie :) Il/o cheama Pollitt si momentant este cu un snailsitter cat timp sunt eu plecat!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

O reclamă mișto cu care să începi ziua de luni

Internetul tinde să nu fie echilibrat în modul în care alege să își premieze favoriții. Un clip teribilist este scăldat în milioane de views, iar o bijuterie precum video-ul de mai sus se chinuie de 10 33 zile să strângă prima sută de mii de vizualizări juma de milion de afișări. Poate pentru că e reclamă, dar să fim serioși - mi-aș dori ca toate reclamele să fie ca ea.

Pe lângă cel mai mișto lucru din tot video-ul, gigelul care a filmat și regizat este tata' lor, suferă și el de molima asta care s-a abătut asupra YouTube-ului de ceva vreme: să punem un thumbnail cât mai incitat că așa oamenii vor da click.  N-au dat, surprinzător.

Oricum, am aberat mai mult decât trebuia pe tema asta pentru că de fapt tot ce doream să zic e să dați play, muzica mai tare și 6 minute să nu vă uitați la notificările de pe telefon. E o rețetă sigură pentru a însenina ziua.

[Later Edit] Ca să explic ce e cu tăieturile astea, video-ul inițial pe care l-am pus nu era originalul. Am remediat acum și i-a…

Spune-mi ce ți se fură din magazin că să îți zic în ce cartier ești

Inițial când mi-a trecut ideea asta prin cap am zis ca fac un research sănătos, dar s-a dovedit până la urmă că rutina învinge și cam prin aceleași 4-5 supermarket-uri ajung cu regularitate. N-am mai avut speranțe că pot să fac asta singur așa că am mai întrebat pe la colegele de birou și am reușit să strâng o mini listă aproape relevantă.

Premiza de la care am plecat este una destul de simplă, supermarket-urile nu pun de capul lor diferite produse în casetele acelea securizate de plastic. Dacă făceau asta, toate magazinele din același lanț aveau aceleași produse. Nu, se apucă sa securizeze produsele care se fură mai mult decât media altor produse. Așa că poți face un fel statistică cu ce preferă locuitorii respectivei zone să mai subtilizeze de prin supermarket.

Spirtoasele sunt o excepție, ele se fură la fel prin fiecare zonă așa că mai toate sunt securizate. Aceeași situație e și cu prezervativele în pachete de câte 15 bucăți. Automat pe astea le exclud pentru că niciun cartier nu…

O investiție în audiobooks și podcasturi: Audio-Technica ATH-ANC9, Noise canceling

Mi-am început aventura în lumea audiobooks-urilor cu niște căști de telefon. Totul bine și frumos până când am citit un studiu și mi-am dat seama că sunt predispus să îmi pierd o parte din auz din cauza volumului ridicat la care eram forțat să ascult datorită zgomotelor din metrou. Cam pe la 90-100% din ce putea scoate telefonul.

Am achiziționat o pereche de căști ieftine Sony (cred că au fost 70-80 de lei) over ear și deja scăzusem volumul la doar 75%, dar cu toate astea tot eram forțat să opresc cartea între Aurel Vlaicu și Victoriei pentru că zgomotul era prea puternic pentru a înțelege ceva. Am mers așa câteva luni până când, la o bere, am testat niște căști cu noise canceling ale unui prieten.

Băi, altceva. În momentul în care a activat NC-ul, terasa gălăgioasă la care eram s-a dus undeva în fundal. L-am întrebat cât costau și mi-a zis că erau undeva pe la 1600 de lei. Bose QC 20 25. Cam scump, dar mi-a rămas asta în cap cu noise canceling. De atunci mai cochetam din când în cân…