Treceți la conținutul principal

experienta unui photoshoot

Ai zice ca nu e mare scofala un photoshoot. Doar esti chipes. Ajungi acolo, tragi doua trei cadre si asta a fost. Ei bine te-ai insela, cum m-am inselat si eu. Saptamana trecuta am fost la un photoshoot cu Marcel Cristocea la invitatia celor de la Pepsi. Probabil ca s-au gandit ca nu mi-ar strica niste poze facute in studiou. E drept ca si eu m-am gandit la fel. Mi-am zis ca o sa fie pac pac hai la revedere.

Nici macar. Gatul in fata! Barbia mai jos. Ba mai sus. Perfect. Umarul stang lasa-l in jos. Cel drept mai sus. Asa! Uita-te la mine. Zambeste! Mai mult. Deschide ochii, ca sunt prea mici. Asa ii am eu! Ridica spranceana! Nu pot ... e involuntar. Stai asa si exprima ceva pe fata ai de robot.


Omule, cum vrei nene sa zambesc in pozitia cocostarc ranit? Mi-am zis eu in gand. E greu. Nu sunt cele mai comode pozitii, dar ies bine in poza. Astea iti mai taie gusa si iti contureaza frumos maxilarul.   Te face sa pari mai serios. Cata seriozitate sa ai in pantaloni trei sferturi? O sa vedeti in poze.

Nu a fost atat de traumatizant precum las sa se inteleaga. Imi place mie sa ma lamentez. E drept ca 90 de minute de fotografii incep sa te invete cum sa stai. Te misti mai repede dupa. Stai cum trebuie de bunavoie. Ai fost dresat :) Ai devenit bucata de plastilina pe care fotograful si-o dorea.

Norocul meu a fost ca Marcel e carismatic si glumet asa ca mine. Ne-am inteles bine. Mai puteam sa stam alte 90 de minute si nu ne-am fi plictisit unul de altul. A fost chimie si acum astept nerabdator rezultatul. Pe joi - vineri parca.

Comentarii

  1. In loc sa iesi si tu cu o fata, sa invete una alta si iar tu pe ea, nu neaparat perversa ideea...

    RăspundețiȘtergere
  2. Ca tot vorbim de fotografie si arta fotografica, am vazut pe internet ca un fotograf cere minim 100 de lei pe ora, asa de bine castiga un fotograf sau sunt exagerari?

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți și nici unul n-a învățat vreodată să gătească

Am o chestie care mă bâzâie recent: oamenii care nu știu să gătească și se laudă cu asta. Sunt mândri și înfumurați de această realizare. Parcă sunt mai buni decât noi ăștia fraierii care ne mai băgam ocazional mâinile prin ulei și grăsimi de animal. Și mă uit la ei și mai că îmi vine să le zic că sunt niște idioți.

Este imposibil să zici că nu știi să gătești. Aaah. Majoritatea tentativelor s-au terminat cu ceva ce nu putea să fie mâncat? Se întâmplă și data viitoare o să iasă mai bine că ai tras niște învățăminte. Dar de aici până la a te alinta și lăuda că nu tu nu știi să faci nimic - e drum lung.

Pui niște ulei în tigaie, arunci o mână de cartofi în uleiul încins, îi învârți până sunt galbeni-maronii - ai cartofi prăjiți. Spargi două ouă deasupra și le amesteci preț de câteva secunde până au aceeași culoare cu cartofii - bum! cartofi prăjiți cu omletă. Hai dă-o dracu că nu e greu.

Dacă ai mâncat vreodată mâncare gătită, șansele sunt de vreo 75% să o poți reproduce doar amestecân…

Carrier has arrived: Starcraft Remastered

Când prin martie anunțam că cei de la Blizzard vor scoate în vară Starcraft Remastered, același joc ca acum 19 cu o grafică mai buna, trebuie să recunosc că m-am bucurat ca o școlăriță. Primul meu joc pe care l-am jucat vreodată în multiplayer urma să primească o a doua șansă.

Ier s-a lansat pentru cei cu precomandă, nu îmi dau seama exact ce înseamnă asta, dar cert e că azi de dimineață am băgat un meci. Și cum mai bine să testez dacă Remastered-ul ăsta mă poartă pe rush-ul nostalgiei dacă nu cu un free for all vs 7 calculatoare pe Big Game Hunter?

A fost o nebunie, mă jur! Este fix același lucru ca acum aproape 20 de ani. A durat o eternitate să scot toate cele 7 calculatoare, 45 de minute la vârsta asta se simt altfel ca la 12-13 ani, dar a meritat! M-am simțit ca în '98 în acel net cafe mucegăit de pe lângă generală unde aveai experții în spatele tău care își dădeau cu părerea ce ar trebui și ce n-ar trebui să faci. #dăsătetreceu

Strategia aplicată a fost cea clasică care mie…

Povești adevărate: cum am m-am transformat din impostor în expert... de multifuncționale

Povestea este destul de amuzantă și cumva pleacă de la zicala corporatistă "Spune-mi câți oameni se pot uita în ecranul tău de la muncă ca să îți spun cât de nou ești în firmă". Ghinionul de neșansă a făcut ca vreo 2 ani să fiu poziționat fix în punctul cel mai traficat din open space: lângă multifuncționala ce deservea 60+ oameni.

Vrând, nevrând, toată lumea ajungea cel puțin odată pe săptămână la monstruozitatea mecanică de un metru jumătate înălțime ce ocazional mai dădea și gherle. Se uitau lung la ea, apăsau niște butoane cu vizibilă disperare și apoi se întorceau spre mine să mă întrebe dacă știu ce are de nu merge.

Acum ca să înțelegeți puțin nivelul meu expertiză în multifuncționale, trebuie să spun că până să ajung la jobul ăsta aveam o medie de o foaie printată pe an, iar asta nu este exagerare. De scanat nici nu are rost să zic ceva pentru că nu cred că am avut ocazia să fac asta înainte. Practic am putea spune că aveam atât de multă experiență în subiectul acest…