Treceți la conținutul principal

Bloggerii astia nu muncesc?

Asta este o observatie mai veche ce abia acum a ajuns sa fie pusa pe "hartie". Ca blogger primesti o gramada de invitatii pe la diferite evenimente. Majoritatea sunt fix pe segmentul tau, semn ca isi fac treaba cei din agentiile de PR. Surprinzator, dar o mare parte dintre evenimente sunt in timpul programului de munca. Clasicul 9-18. Si asta nu se intampla de ieri de azi.

Vinovatii firesti ar fi agentiile de PR care pun evenimentele la aceste ore absurde. Dar logica dicteaza ca lipsa participantilor la astfel de evenimente ar duce la schimbarea orelor la care acestea au loc. E in interesul agentiei sa aduca cat mai multi bloggeri. Drept urmare stau si ma intreb: bloggerii astia nu muncesc?

Nu au job-uri care sa ii impiedice sa plece in timpul programului la vreo lansare? Nu traiesc toti din blogging. Stiu o mana de oameni care fac asta si astia nu prea participa pe la evenimente. Nici varianta cu studentia nu ma coafeaza. N-au cum sa fie toti studenti. Deci care e raspunsul? Ce se intampla si ce fac acesti oameni in afara de blogging?

Si ca sa nu fiu ipocrit pana la capat ... recunosc ca mai scriu pe blog de la birou. Dar asta e o actiune ce dureaza 5-10 minute odata ce am ideea in cap. 

Comentarii

  1. Se invoiesc de la munca (si apoi fac ore suplimentare) ? Fug in pauza de pranz (daca evenimentul este intr-o locatie apropiata) ? Eu unul nu prea ajung la ele tocmai din motivul enuntat de tine mai sus.

    RăspundețiȘtergere
  2. In ultimii 2 ani, nu cred ca am participat la mai mult de 3 evenimente in timpul programului de munca si doar atunci cand locatiile au fost suficient de aproape de mine incat sa pot ajunge in 10 minute la birou in caz de urgenta.
    Ii inteleg si pe cei care organizeaza in timpul programului de munca evenimentele. Doar nu or sa stea ei peste program? Mai ales ca multi clienti si-au redus bugetele si nu mai poate fi vorba de ore suplimentare.

    RăspundețiȘtergere
  3. Eu n-am fost pana acum la niciuna. Deci mai sunt care si muncesc ;)

    RăspundețiȘtergere
  4. Eu am norocul sa am un program flexibil si sa lucrez in mare parte si de acasa. Dar recunosc, mereu imi pun problema ce se va intampla cand voi schimba locul de munca si voi avea un program 9-17?

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Era un bar mișto, dar problema era că mai venea și patronul...

Știți barul ăla făcut de patron în momentul în care a ajuns la 40 de ani și i-a dat cu virgulă bucket listul? Nu? Hai să vă zic cum stă treaba. Toată viața a visat să își deschidă un bar, dar n-a avut timp/bani/motivare. Asta până de curând când s-a dus ca berbecul.

L-a deschis. E mic, simpatic, are un specific bine delimitat, a mers chiar bine la început, dar acum începe să scârțâie. Și ăsta nu înțelege de ce. De ce în fiecare lună vin din ce în ce mai puțini clienți și încasează tot mai pe negativ.

Păi problema majoră e că patronul și-a dorit bar, dar nu și clienți. Am fost în vreo câteva locuri din astea unde noi îl deranjam pe patron. Omul era cu paharul de vin în față, cu gașca de prieteni și cu muzica la maxim. Erau pe distracție și trebuia să o mai pună pe pauză să ne aducă meniurile, să dea muzica mai încet, să ne aducă băutura și la final să ne ia banii.

Omul nu avea chef de noi, chiar dacă eram singurii plătitori de consumație din bar. N-ai cum să ceri prietenilor bani pe c…

Ieri le-am arătat Bucureștiul celor 5 noi beri aduse în România de URBB

De două zile timeline-ul meu s-a umplut de bloggeri care primiseră pachetul din imagine. Poze din toate unghiurile, selfie-uri, nebunie. Eu cred că am primit ultimul lădița care avea frumos atașat următorul mesaj: "Descoperă Europa cu berea care ți se potrivește! #beertrip", așa că presiunea a fost maximă.

Eu ce fel de poză pot să pun ce deja n-a fost făcută de ceilalți? Pe drumul spre casă, ajutat și de constituția specifică de blogger ce trebuia să care 6 kilograme, mi-am zis să fiu o gazdă primitoare și să le arăt celor 5 beri noi o fărâmă de București.

Și pentru că tot zic de ele, dar nu le-am numit, acestea sunt: Grimbergen Ambreé, Kronenbourg 1664 Blanc, Angelo Poretti 4 Luppoli Original, Angelo Poretti 5 Luppoli Bock Chiara și Angelo Poretti 6 Luppoli Bock Rossa.

Alături de ele au fost două mutat aici de ceva vreme: Guinness și Weihenstephaner Hefe Weissbier.

Rezultatul este mai jos.














Problema unui food truck făcut din pasiune e că nu se ia niciodată în serios

Sâmbătă am fost la aniversarea celor de la Ground Zero la Verde Stop - un loc ce a văzut de-a lungul timpului câteva street food festivals. Am ajuns regulamentar la 2, mi-am luat o bere și m-am tolănit regulamentar pe iarbă. Deja de la a 2-a bere au început șoriceii să danseze prin stomac așa că am făcut un tur al food truck-urilor prezente.

La BurgerVan timpul de așteptare era de peste 45 de minute, la Pește Pâine nici nu deschiseseră la aproape 3 ore de când începuse evenimentul, iar la Dianei 4 norocul a făcut să aibă gulașul făcut dinainte așa că puteai să mănânci pe loc. Nu zic că m-am resemnat, că au un gulaș bun, dar speram să bag niște cartofi prăjiți de la Pește Pâine.

Au deschis și ei jumătate de oră mai târziu și imediat s-a făcut o coadă care s-a împrăștiat repede. N-am înțeles de ce, dar mi-am zis că ăsta e momentul să merg să iau niște cartofi. Țeapă. Urmau să îi facă în 30 de minute după spusele lor. Mmda. Bine.


Am mai zăbovit ceva timp la niște vorbe și bere, dar am z…