Treceți la conținutul principal

Bloggerii astia nu muncesc?

Asta este o observatie mai veche ce abia acum a ajuns sa fie pusa pe "hartie". Ca blogger primesti o gramada de invitatii pe la diferite evenimente. Majoritatea sunt fix pe segmentul tau, semn ca isi fac treaba cei din agentiile de PR. Surprinzator, dar o mare parte dintre evenimente sunt in timpul programului de munca. Clasicul 9-18. Si asta nu se intampla de ieri de azi.

Vinovatii firesti ar fi agentiile de PR care pun evenimentele la aceste ore absurde. Dar logica dicteaza ca lipsa participantilor la astfel de evenimente ar duce la schimbarea orelor la care acestea au loc. E in interesul agentiei sa aduca cat mai multi bloggeri. Drept urmare stau si ma intreb: bloggerii astia nu muncesc?

Nu au job-uri care sa ii impiedice sa plece in timpul programului la vreo lansare? Nu traiesc toti din blogging. Stiu o mana de oameni care fac asta si astia nu prea participa pe la evenimente. Nici varianta cu studentia nu ma coafeaza. N-au cum sa fie toti studenti. Deci care e raspunsul? Ce se intampla si ce fac acesti oameni in afara de blogging?

Si ca sa nu fiu ipocrit pana la capat ... recunosc ca mai scriu pe blog de la birou. Dar asta e o actiune ce dureaza 5-10 minute odata ce am ideea in cap. 

Comentarii

  1. Se invoiesc de la munca (si apoi fac ore suplimentare) ? Fug in pauza de pranz (daca evenimentul este intr-o locatie apropiata) ? Eu unul nu prea ajung la ele tocmai din motivul enuntat de tine mai sus.

    RăspundețiȘtergere
  2. In ultimii 2 ani, nu cred ca am participat la mai mult de 3 evenimente in timpul programului de munca si doar atunci cand locatiile au fost suficient de aproape de mine incat sa pot ajunge in 10 minute la birou in caz de urgenta.
    Ii inteleg si pe cei care organizeaza in timpul programului de munca evenimentele. Doar nu or sa stea ei peste program? Mai ales ca multi clienti si-au redus bugetele si nu mai poate fi vorba de ore suplimentare.

    RăspundețiȘtergere
  3. Eu n-am fost pana acum la niciuna. Deci mai sunt care si muncesc ;)

    RăspundețiȘtergere
  4. Eu am norocul sa am un program flexibil si sa lucrez in mare parte si de acasa. Dar recunosc, mereu imi pun problema ce se va intampla cand voi schimba locul de munca si voi avea un program 9-17?

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți și nici unul n-a învățat vreodată să gătească

Am o chestie care mă bâzâie recent: oamenii care nu știu să gătească și se laudă cu asta. Sunt mândri și înfumurați de această realizare. Parcă sunt mai buni decât noi ăștia fraierii care ne mai băgam ocazional mâinile prin ulei și grăsimi de animal. Și mă uit la ei și mai că îmi vine să le zic că sunt niște idioți.

Este imposibil să zici că nu știi să gătești. Aaah. Majoritatea tentativelor s-au terminat cu ceva ce nu putea să fie mâncat? Se întâmplă și data viitoare o să iasă mai bine că ai tras niște învățăminte. Dar de aici până la a te alinta și lăuda că nu tu nu știi să faci nimic - e drum lung.

Pui niște ulei în tigaie, arunci o mână de cartofi în uleiul încins, îi învârți până sunt galbeni-maronii - ai cartofi prăjiți. Spargi două ouă deasupra și le amesteci preț de câteva secunde până au aceeași culoare cu cartofii - bum! cartofi prăjiți cu omletă. Hai dă-o dracu că nu e greu.

Dacă ai mâncat vreodată mâncare gătită, șansele sunt de vreo 75% să o poți reproduce doar amestecân…

Povești adevărate: cum am m-am transformat din impostor în expert... de multifuncționale

Povestea este destul de amuzantă și cumva pleacă de la zicala corporatistă "Spune-mi câți oameni se pot uita în ecranul tău de la muncă ca să îți spun cât de nou ești în firmă". Ghinionul de neșansă a făcut ca vreo 2 ani să fiu poziționat fix în punctul cel mai traficat din open space: lângă multifuncționala ce deservea 60+ oameni.

Vrând, nevrând, toată lumea ajungea cel puțin odată pe săptămână la monstruozitatea mecanică de un metru jumătate înălțime ce ocazional mai dădea și gherle. Se uitau lung la ea, apăsau niște butoane cu vizibilă disperare și apoi se întorceau spre mine să mă întrebe dacă știu ce are de nu merge.

Acum ca să înțelegeți puțin nivelul meu expertiză în multifuncționale, trebuie să spun că până să ajung la jobul ăsta aveam o medie de o foaie printată pe an, iar asta nu este exagerare. De scanat nici nu are rost să zic ceva pentru că nu cred că am avut ocazia să fac asta înainte. Practic am putea spune că aveam atât de multă experiență în subiectul acest…

Carrier has arrived: Starcraft Remastered

Când prin martie anunțam că cei de la Blizzard vor scoate în vară Starcraft Remastered, același joc ca acum 19 cu o grafică mai buna, trebuie să recunosc că m-am bucurat ca o școlăriță. Primul meu joc pe care l-am jucat vreodată în multiplayer urma să primească o a doua șansă.

Ier s-a lansat pentru cei cu precomandă, nu îmi dau seama exact ce înseamnă asta, dar cert e că azi de dimineață am băgat un meci. Și cum mai bine să testez dacă Remastered-ul ăsta mă poartă pe rush-ul nostalgiei dacă nu cu un free for all vs 7 calculatoare pe Big Game Hunter?

A fost o nebunie, mă jur! Este fix același lucru ca acum aproape 20 de ani. A durat o eternitate să scot toate cele 7 calculatoare, 45 de minute la vârsta asta se simt altfel ca la 12-13 ani, dar a meritat! M-am simțit ca în '98 în acel net cafe mucegăit de pe lângă generală unde aveai experții în spatele tău care își dădeau cu părerea ce ar trebui și ce n-ar trebui să faci. #dăsătetreceu

Strategia aplicată a fost cea clasică care mie…