Treceți la conținutul principal

presiunea Revelionului perfect

Decembrie este cea mai misto luna din an, insa nu se putea sa nu aiba si ea o problema. Problema in cazul de fata este presiunea unui Revelion perfect. Fuga aceasta dupa distractia din noaptea de 31. De fapt este vorba de noaptea aia din an in care TREBUIE sa te distrezi. Panica asta cu trebuie este exploatata cu succes de toti din industria de turism. Asa ajungi sa dai 3-500 de euro pe 3 nopti la o pensiune uratica de pe Valea Prahovei.

Nu inteleg de ce fix in noaptea de Revelion trebuie sa ma distrez. Nu-mi place presiunea asta generala. Toata lumea inebuneste cand vine vorba de Revelion. Iti faci planuri din timp ca sa mai pot sa prinzi ceva. Sa prinzi ce? Aglomeratie pe Valea Prahovei? Preturi obscene? Sansa de a sta la o masa si de a bea ceva in timp ce te uiti la un program flasc de Revelion? Asta este distractia aia ce agita sangele portocaliu rosiatic de ppt-ist? 

Cred ca majoritatea Revelioanelor mi le-am facut pe Valea Prahovei, dar noi mergeam la snowboard nu sa petrecem. Ora unu ne prindea in lumea viselor. Eram obositi dupa o zi pe partie. Recent am servit Revelionul ala de restaurant. Ingrozitor. Un fel de nunta alaturi de prieteni si multi oameni necunoscuti cu care nu interactionezi. De fapt  ... fix o nunta. Mi-am promis ca nu mai fac greseala asta nicodata. Am repetat-o in anul ce a urmat ...

Anul asta nici nu stiu ce fac. De mult timp n-am mai fost atat de liber ... atat de miserupia. O sa aflu in ultimele zile din an daca e sa fac ceva. Cert este ca nu simt presiunea asta de a ma distra. M-am distrat tot anul. N-am avut nevoie de o ocazie speciala pentru asta. Dar te intreaba cineva cum te-ai distrat tot anul? Nu. Te intreaba de Revelion. Deci nu vreau sa fiu lame. O sa imi gasesc ceva cool de facut ca sa nu scad in ochii societatii. La multi ani gen...

Comentarii

  1. Exact! Exact asa sunt si eu anul asta. Prea mult stres sa iasa perfect si, dupa ce te-ai chinuit, vine unul si pune o manea, sa se-ncinga distractia :)) Si tocmai din cauza presiunii incepe sa se strice tot. Enough for me. Astept pana pe ultima suta - daca se iveste ceva interesant, ok. Daca nu, imi vine mie vreo idee.

    RăspundețiȘtergere
  2. De-asta se fac vacante prelungite. Pleci undeva de pe 16 decembrie, hai 23 maxim si nu te mai intorci pana pe 6 ianuarie :)Si uiti si de telefon si de tot si nu-ti impui niciun tipar de distractie. Doar te bucuri ca esti liber sa faci fix ce ai tu chef si stii ca nu dureaza doar o noapte.

    Eu am o gasca de colegi foarte misto cu care mai raman seara la birou sau cu care ies dupa serviciu. Si fiecare iesire de-asta poarta numele de Revelion. Pentru ca vrem sa introducem cuvantul asta in vocabularul nostru tot anul, nu doar o luna, la final de an. Nici nu mai stiu cate "revelioane" am facut pana acum. Dar e fun :) Asa ca daca te tenteaza, join us.

    Cat despre gasit oameni cu care sa petreci finalul de an, sunt sigura ca vei gasi o solutie non-nunta si care sa te faca sa treci in Anul Nou cu zambetul pe buze ca dupa o petrecere misto de miercuri, vineri sau sambata seara :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Mă mir că un blogăr are bani de petreceri de Revelion.

    Cazarea în Viena costă 250E la 4 stele și tu te plângi că n-ai unde să te duci.

    Alt blogăraș deștept.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Diablo 3: Rise of the Necromancer a ieșit fix cum trebuia să fie

Versiunea scurtă la ce vreau să zic este deja în titlu.

Versiunea lungă este că după vreo 2-3 ore jucate pot spune cu mâna pe inimă că îmi place necromanul mai mult decât jumătate din clasele din Diablo 3. Aduce destul de mult a ceea ce am jucat aproape obsesiv în Diablo 2 și lucrul ăsta nu poate decât să mă bucure. Nu la fel de mult ca anunțul unei versiuni remastered D2, dar p-acolo.

De fapt DLC-ul ăsta este atât de bine închegat încât singurul reproș pe care îl am este referitor la decizia de a aduce necromancerul în universul Diablo 3 printr-un DLC și nu o expansiune. Blizzard fiind printre puținele companii care ignoraseră modul ăsta de muls bani. Ei lucrau 2-3 ani, făceau o expansiune, îi trânteau un preț de 60 de euro și știam că am o grămadă de conținut de care pot să mă bucur.

Pachetul ăsta digital e relativ ieftin pentru un DLC, doar 15 euro, dar s-ar putea să fie primul dintr-o întreagă serie. Lucru care sincer nu mă coafează. Nu pentru că sunt scârțar, dar pentru că DLC-u…

Strongbow - de ceva vreme lansata si la noi in 3 sortimente

Lansarea efectiva a fost acum vreo 3-4 saptamani, dar am evitat sa scriu despre asta inainte sa o localizez offline intr-un supermarket. Oho si cat de greu a fost sa fac asta. Am vanat in Carrefour-ul si Mega Image-ul de la Piata Unirii de parca viata mea depindea de asta.

Cred ca m-ati vazut p-acolo. Cu ochii mijiti, eram cel nehotarat la raionul de beri de import. Ocazional faceam 13-14 si pe la cele cu arome si chiar pe la sucuri - de unde sa stiu unde naiba ar pune ei cidrul (mai are rost sa zic si de mere?).

Gata cu panica! intr-un tarziu au bagat si la mine in cartier cidru Strongbow.


Ce as putea sa zic despre Strongbow? Este un hard cider (4.5% alcool) si la noi in tara vine in trei variante: gold apple, red berries si elderflower. Gold e cel clasic de care probabil ai mai baut prin irish pub-uri, cel de soc nu este pentru toata lumea datorita aromei puternice, iar cel de fructe de padure pare o varianta mai domolita a unui Framboise.

Dupa ce am testat intensiv toate variantele…

Era un băiat bun, da' nu dona zilnic la ONG-uri

Zilnic trăiesc rușinea aceasta: Sunt puțin întârziat spre birou și trebuie să trec printr-o gașcă de tineri energici îmbrăcați relativ la fel care îmi pun de fiecare dată aceeași întrebare.

- Bună! Vrei să faci o faptă bună?

Ce să le răspund? Că nu am timp? Că deja am întârziat la birou? Că am donat relativ recent? Am folosit deja toate scuzele. Îi văd zilnic în același loc prin care din păcate trebuie să trec pentru a ajunge la birou. Nu pot să donez zilnic.

Am ajuns să consider o zi bună atunci când bag privirea în pământ, trec pe lângă ei și nu se lipește niciunul de mine să mă întrebe cum mă cheamă, unde lucrez și dacă aș vrea să fac o faptă bună. Trăiesc cu frică, pe bune.

Frică pentru că nu vreau să fiu răutăcios cu ei și să le știrbesc entuziasmul pentru voluntariat, dar vreau să pot merge în fiecare dimineață la birou fără să ajung să mă întreb dacă sunt o persoană bună sau nu. Știu că sunt.

Ce mișto ar fi dacă cineva care îi organizează pe copiii ăștia nu i-ar mai trimite să…