Treceți la conținutul principal

Lentila macro pentru orice telefon

Acum o saptamana ma uitam sa imi cumpar un aparat foto. Ma pasiona ceva cu care sa trag niste cadre macro. Nu multe. Am decis sa mai astept putin. Dar mi-am facut comanda de o lentina macro universala pentru telefoane (link). Eram curios sa vad ce stie sa faca. 

Dupa vreo 6 zile mi-a venit lentila prin posta. E un fel de mini bratara de plastic ce are o lentila pe ea. Se pune si se da usor jos de pe orice camera. Cam 50 de lei a costat cu tot cu transport (13 euro). E drept ca am prins o oferta de 20% de Craciun. 

Dar sa trecem la poze. (click pentru versiunea mai mare ... sunt facute la 9mp)

Cam asta e distanta minima la care focalizeaza telefonul
Am zis sa fac niste poze cu monedele de colectie emise in 2006 de monetarie.

Cu lentila macro pe telefon. Imi e lene sa calculez ce factor de marire are.
Mareste surpinzator de mult si nici nu pare ca se pierde prea mult din calitatea imaginii. Distanta de focalizare ajunge in jur de 1 cm. La chestiile lucioase problema e ca o sa iti vezi reflexia telefonului. 

Asta cica e versiunea macro a telefonului. 
Telefonul poate sa focalizeze si mai de aproape de atat, dar nu face autofocus.

Si controale manuale de focus nu am. 

Ce ziceam mai devreme cu relfexia telefonului Xperia S
Concluzia cred ca o puteti sa o trageti si singuri din imagini. Pentru cat a costat este excelenta.

Comentarii

  1. Mi-am cumparat si eu acum ceva timp astfel de lentile, bine de la alta firma si o vreme mi-am facut de lucru cu poze si filmulete macro (le-am adunat aici pe toate: http://macrowithmynokia.blogspot.ro/)
    Din pacate din lipsa timpului nu prea am mai updatat siteul.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Era un bar mișto, dar problema era că mai venea și patronul...

Știți barul ăla făcut de patron în momentul în care a ajuns la 40 de ani și i-a dat cu virgulă bucket listul? Nu? Hai să vă zic cum stă treaba. Toată viața a visat să își deschidă un bar, dar n-a avut timp/bani/motivare. Asta până de curând când s-a dus ca berbecul.

L-a deschis. E mic, simpatic, are un specific bine delimitat, a mers chiar bine la început, dar acum începe să scârțâie. Și ăsta nu înțelege de ce. De ce în fiecare lună vin din ce în ce mai puțini clienți și încasează tot mai pe negativ.

Păi problema majoră e că patronul și-a dorit bar, dar nu și clienți. Am fost în vreo câteva locuri din astea unde noi îl deranjam pe patron. Omul era cu paharul de vin în față, cu gașca de prieteni și cu muzica la maxim. Erau pe distracție și trebuia să o mai pună pe pauză să ne aducă meniurile, să dea muzica mai încet, să ne aducă băutura și la final să ne ia banii.

Omul nu avea chef de noi, chiar dacă eram singurii plătitori de consumație din bar. N-ai cum să ceri prietenilor bani pe c…

Ieri le-am arătat Bucureștiul celor 5 noi beri aduse în România de URBB

De două zile timeline-ul meu s-a umplut de bloggeri care primiseră pachetul din imagine. Poze din toate unghiurile, selfie-uri, nebunie. Eu cred că am primit ultimul lădița care avea frumos atașat următorul mesaj: "Descoperă Europa cu berea care ți se potrivește! #beertrip", așa că presiunea a fost maximă.

Eu ce fel de poză pot să pun ce deja n-a fost făcută de ceilalți? Pe drumul spre casă, ajutat și de constituția specifică de blogger ce trebuia să care 6 kilograme, mi-am zis să fiu o gazdă primitoare și să le arăt celor 5 beri noi o fărâmă de București.

Și pentru că tot zic de ele, dar nu le-am numit, acestea sunt: Grimbergen Ambreé, Kronenbourg 1664 Blanc, Angelo Poretti 4 Luppoli Original, Angelo Poretti 5 Luppoli Bock Chiara și Angelo Poretti 6 Luppoli Bock Rossa.

Alături de ele au fost două mutat aici de ceva vreme: Guinness și Weihenstephaner Hefe Weissbier.

Rezultatul este mai jos.














Problema unui food truck făcut din pasiune e că nu se ia niciodată în serios

Sâmbătă am fost la aniversarea celor de la Ground Zero la Verde Stop - un loc ce a văzut de-a lungul timpului câteva street food festivals. Am ajuns regulamentar la 2, mi-am luat o bere și m-am tolănit regulamentar pe iarbă. Deja de la a 2-a bere au început șoriceii să danseze prin stomac așa că am făcut un tur al food truck-urilor prezente.

La BurgerVan timpul de așteptare era de peste 45 de minute, la Pește Pâine nici nu deschiseseră la aproape 3 ore de când începuse evenimentul, iar la Dianei 4 norocul a făcut să aibă gulașul făcut dinainte așa că puteai să mănânci pe loc. Nu zic că m-am resemnat, că au un gulaș bun, dar speram să bag niște cartofi prăjiți de la Pește Pâine.

Au deschis și ei jumătate de oră mai târziu și imediat s-a făcut o coadă care s-a împrăștiat repede. N-am înțeles de ce, dar mi-am zis că ăsta e momentul să merg să iau niște cartofi. Țeapă. Urmau să îi facă în 30 de minute după spusele lor. Mmda. Bine.


Am mai zăbovit ceva timp la niște vorbe și bere, dar am z…