Treceți la conținutul principal

A Good Day to Die Hard (cinci)

"Buna Seara Romania Buna Seara Bucuresti" si "urmeaza Greu de Ucis" sunt primele cuvinte pe care le asociez si acum cu inceputurile PRO Tv-ului. O seara plina de wow factors ce cred ca au tinut o buna parte din tara cu sufletul la gura. Au trecut 18 ani de atunci si batranul Bruce nu se lasa nici acum ucis prea usor.

Aseara la IMAX Bucuresti am fost sa vad in avanpremiera noul si cred ca ultimul film Die Hard. Asa ca un head start inainte de V- Day ... sa imi iau doza de actiune fara noima. Intre noi fie vorba, nici nu ma asteptam la prea mult. Trailerul este plictisitor si singura bucurie era ca era 2D si nu trebuia sa port ochelarii aia enervanti.

Cat de mult m-am inselat.

Filmul este excelent. O a 5-a parte demna de serie ce pe mine unul nu m-a dezamagit. Urmaririle cu masini si efectele speciale sunt pur si simplu demente. Distrugere la nivelul Die Hard :) Nu credeam ca Bruce mai duce ... de fapt el nu prea mai duce dar de asta il are pe fii-su langa - sa faca misto de el ca nu mai poate.

Surprinzatoare cu adevarat este povestea - ce nu este atat de stupida precum te-ai astepta. Modul in care este filmat e unul ce le-a dat dureri de cap unor oameni din sala dar care accentueaza senzatia de actiune continua. All and all baietilor o sa le placa. Fetelor not so much.



Recomand sa il vedeti la cinema pentru ca modul in care e filmat nu este prea small screen friendly. Si daca nu va place sa imi lasati un comentariu cu zat bai de aici :)

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Era un bar mișto, dar problema era că mai venea și patronul...

Știți barul ăla făcut de patron în momentul în care a ajuns la 40 de ani și i-a dat cu virgulă bucket listul? Nu? Hai să vă zic cum stă treaba. Toată viața a visat să își deschidă un bar, dar n-a avut timp/bani/motivare. Asta până de curând când s-a dus ca berbecul.

L-a deschis. E mic, simpatic, are un specific bine delimitat, a mers chiar bine la început, dar acum începe să scârțâie. Și ăsta nu înțelege de ce. De ce în fiecare lună vin din ce în ce mai puțini clienți și încasează tot mai pe negativ.

Păi problema majoră e că patronul și-a dorit bar, dar nu și clienți. Am fost în vreo câteva locuri din astea unde noi îl deranjam pe patron. Omul era cu paharul de vin în față, cu gașca de prieteni și cu muzica la maxim. Erau pe distracție și trebuia să o mai pună pe pauză să ne aducă meniurile, să dea muzica mai încet, să ne aducă băutura și la final să ne ia banii.

Omul nu avea chef de noi, chiar dacă eram singurii plătitori de consumație din bar. N-ai cum să ceri prietenilor bani pe c…

Ieri le-am arătat Bucureștiul celor 5 noi beri aduse în România de URBB

De două zile timeline-ul meu s-a umplut de bloggeri care primiseră pachetul din imagine. Poze din toate unghiurile, selfie-uri, nebunie. Eu cred că am primit ultimul lădița care avea frumos atașat următorul mesaj: "Descoperă Europa cu berea care ți se potrivește! #beertrip", așa că presiunea a fost maximă.

Eu ce fel de poză pot să pun ce deja n-a fost făcută de ceilalți? Pe drumul spre casă, ajutat și de constituția specifică de blogger ce trebuia să care 6 kilograme, mi-am zis să fiu o gazdă primitoare și să le arăt celor 5 beri noi o fărâmă de București.

Și pentru că tot zic de ele, dar nu le-am numit, acestea sunt: Grimbergen Ambreé, Kronenbourg 1664 Blanc, Angelo Poretti 4 Luppoli Original, Angelo Poretti 5 Luppoli Bock Chiara și Angelo Poretti 6 Luppoli Bock Rossa.

Alături de ele au fost două mutat aici de ceva vreme: Guinness și Weihenstephaner Hefe Weissbier.

Rezultatul este mai jos.














Problema unui food truck făcut din pasiune e că nu se ia niciodată în serios

Sâmbătă am fost la aniversarea celor de la Ground Zero la Verde Stop - un loc ce a văzut de-a lungul timpului câteva street food festivals. Am ajuns regulamentar la 2, mi-am luat o bere și m-am tolănit regulamentar pe iarbă. Deja de la a 2-a bere au început șoriceii să danseze prin stomac așa că am făcut un tur al food truck-urilor prezente.

La BurgerVan timpul de așteptare era de peste 45 de minute, la Pește Pâine nici nu deschiseseră la aproape 3 ore de când începuse evenimentul, iar la Dianei 4 norocul a făcut să aibă gulașul făcut dinainte așa că puteai să mănânci pe loc. Nu zic că m-am resemnat, că au un gulaș bun, dar speram să bag niște cartofi prăjiți de la Pește Pâine.

Au deschis și ei jumătate de oră mai târziu și imediat s-a făcut o coadă care s-a împrăștiat repede. N-am înțeles de ce, dar mi-am zis că ăsta e momentul să merg să iau niște cartofi. Țeapă. Urmau să îi facă în 30 de minute după spusele lor. Mmda. Bine.


Am mai zăbovit ceva timp la niște vorbe și bere, dar am z…