Treceți la conținutul principal

A Good Day to Die Hard (cinci)

"Buna Seara Romania Buna Seara Bucuresti" si "urmeaza Greu de Ucis" sunt primele cuvinte pe care le asociez si acum cu inceputurile PRO Tv-ului. O seara plina de wow factors ce cred ca au tinut o buna parte din tara cu sufletul la gura. Au trecut 18 ani de atunci si batranul Bruce nu se lasa nici acum ucis prea usor.

Aseara la IMAX Bucuresti am fost sa vad in avanpremiera noul si cred ca ultimul film Die Hard. Asa ca un head start inainte de V- Day ... sa imi iau doza de actiune fara noima. Intre noi fie vorba, nici nu ma asteptam la prea mult. Trailerul este plictisitor si singura bucurie era ca era 2D si nu trebuia sa port ochelarii aia enervanti.

Cat de mult m-am inselat.

Filmul este excelent. O a 5-a parte demna de serie ce pe mine unul nu m-a dezamagit. Urmaririle cu masini si efectele speciale sunt pur si simplu demente. Distrugere la nivelul Die Hard :) Nu credeam ca Bruce mai duce ... de fapt el nu prea mai duce dar de asta il are pe fii-su langa - sa faca misto de el ca nu mai poate.

Surprinzatoare cu adevarat este povestea - ce nu este atat de stupida precum te-ai astepta. Modul in care este filmat e unul ce le-a dat dureri de cap unor oameni din sala dar care accentueaza senzatia de actiune continua. All and all baietilor o sa le placa. Fetelor not so much.



Recomand sa il vedeti la cinema pentru ca modul in care e filmat nu este prea small screen friendly. Si daca nu va place sa imi lasati un comentariu cu zat bai de aici :)

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți și nici unul n-a învățat vreodată să gătească

Am o chestie care mă bâzâie recent: oamenii care nu știu să gătească și se laudă cu asta. Sunt mândri și înfumurați de această realizare. Parcă sunt mai buni decât noi ăștia fraierii care ne mai băgam ocazional mâinile prin ulei și grăsimi de animal. Și mă uit la ei și mai că îmi vine să le zic că sunt niște idioți.

Este imposibil să zici că nu știi să gătești. Aaah. Majoritatea tentativelor s-au terminat cu ceva ce nu putea să fie mâncat? Se întâmplă și data viitoare o să iasă mai bine că ai tras niște învățăminte. Dar de aici până la a te alinta și lăuda că nu tu nu știi să faci nimic - e drum lung.

Pui niște ulei în tigaie, arunci o mână de cartofi în uleiul încins, îi învârți până sunt galbeni-maronii - ai cartofi prăjiți. Spargi două ouă deasupra și le amesteci preț de câteva secunde până au aceeași culoare cu cartofii - bum! cartofi prăjiți cu omletă. Hai dă-o dracu că nu e greu.

Dacă ai mâncat vreodată mâncare gătită, șansele sunt de vreo 75% să o poți reproduce doar amestecân…

Carrier has arrived: Starcraft Remastered

Când prin martie anunțam că cei de la Blizzard vor scoate în vară Starcraft Remastered, același joc ca acum 19 cu o grafică mai buna, trebuie să recunosc că m-am bucurat ca o școlăriță. Primul meu joc pe care l-am jucat vreodată în multiplayer urma să primească o a doua șansă.

Ier s-a lansat pentru cei cu precomandă, nu îmi dau seama exact ce înseamnă asta, dar cert e că azi de dimineață am băgat un meci. Și cum mai bine să testez dacă Remastered-ul ăsta mă poartă pe rush-ul nostalgiei dacă nu cu un free for all vs 7 calculatoare pe Big Game Hunter?

A fost o nebunie, mă jur! Este fix același lucru ca acum aproape 20 de ani. A durat o eternitate să scot toate cele 7 calculatoare, 45 de minute la vârsta asta se simt altfel ca la 12-13 ani, dar a meritat! M-am simțit ca în '98 în acel net cafe mucegăit de pe lângă generală unde aveai experții în spatele tău care își dădeau cu părerea ce ar trebui și ce n-ar trebui să faci. #dăsătetreceu

Strategia aplicată a fost cea clasică care mie…

Povești adevărate: cum am m-am transformat din impostor în expert... de multifuncționale

Povestea este destul de amuzantă și cumva pleacă de la zicala corporatistă "Spune-mi câți oameni se pot uita în ecranul tău de la muncă ca să îți spun cât de nou ești în firmă". Ghinionul de neșansă a făcut ca vreo 2 ani să fiu poziționat fix în punctul cel mai traficat din open space: lângă multifuncționala ce deservea 60+ oameni.

Vrând, nevrând, toată lumea ajungea cel puțin odată pe săptămână la monstruozitatea mecanică de un metru jumătate înălțime ce ocazional mai dădea și gherle. Se uitau lung la ea, apăsau niște butoane cu vizibilă disperare și apoi se întorceau spre mine să mă întrebe dacă știu ce are de nu merge.

Acum ca să înțelegeți puțin nivelul meu expertiză în multifuncționale, trebuie să spun că până să ajung la jobul ăsta aveam o medie de o foaie printată pe an, iar asta nu este exagerare. De scanat nici nu are rost să zic ceva pentru că nu cred că am avut ocazia să fac asta înainte. Practic am putea spune că aveam atât de multă experiență în subiectul acest…