Treceți la conținutul principal

De weekend: Hansel si Gretel: Vanatorii de vrajitoare 3D

Acum o saptamana si ceva aveam chef sa merg la un film. Nu mai fusesem de mult si pierdusem niste filme destul de apreciate in jurul meu (Django, Hobbit etc.). Aveam chef si de ceva ... nou asa ca am purces sa ma uit la trailere. Doua ore mai tarziu mi-am dat seama s-a dus timpul de film. Dar macar aveam o lista de filme de vazut.

Hansel si Gretel era unul dintre ele. O continuare moderna a povestii clasice (parca 2012 a fost plin de din astea). Ma rog. Da si nu. Un fel de continuare alternativa. 18+ cu mult sange si violenta. Marti am avut ocazia sa vad avanpremiera la Cinema City  si abia acum am putin timp sa scriu doua trei vorbe despre film.

H&G este un film care nu o sa vada niciodata un Oscar la fata. E genul ala de film: usor, antrenant si scurt. Merge de vazut asa fara prea multa implicare/pregatire sufleteasca. Un fel de aventura de o noapte ... in 3D. Nu stiu exact ce vrea sa insemne asta. Suna bine in capul meu.

Actiunea filmului este destul de liniara. Fara nu stiu ce siretlicuri sau artificii gratuite de sporire a suspansului. Ajungi intr-un punct in care te vei prinde tu de hint-urile aruncate celor doi protagonisti pe tot parcursul filmului.

3D-ul e pus acolo sa fie. Fiind genul de film cu sange si 18+ era normal sa fie fie asa. Producatorii inca sunt convinsi ca satarul 3D ce vine spre tine .... o sa te sperie/impresioneze. Sau poate sunt eu mai cinic.

Muzica n-am remarcat-o iar actorii sunt credibili in rolurile pe care le joaca. Mai ales roscata naiva (piticot de spoiler.) Miroase si a continuare deci pot spune ca filmul e de vazut daca te-a atatat trailerul. N-as putea sa ti-l recomand altfel :)




Nu? Parca te-a prins asa putin :)))

btw - nu vi se pare ca vrajitoarele seamana foarte mult cu wraith-urile din Stargate?

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți și nici unul n-a învățat vreodată să gătească

Am o chestie care mă bâzâie recent: oamenii care nu știu să gătească și se laudă cu asta. Sunt mândri și înfumurați de această realizare. Parcă sunt mai buni decât noi ăștia fraierii care ne mai băgam ocazional mâinile prin ulei și grăsimi de animal. Și mă uit la ei și mai că îmi vine să le zic că sunt niște idioți.

Este imposibil să zici că nu știi să gătești. Aaah. Majoritatea tentativelor s-au terminat cu ceva ce nu putea să fie mâncat? Se întâmplă și data viitoare o să iasă mai bine că ai tras niște învățăminte. Dar de aici până la a te alinta și lăuda că nu tu nu știi să faci nimic - e drum lung.

Pui niște ulei în tigaie, arunci o mână de cartofi în uleiul încins, îi învârți până sunt galbeni-maronii - ai cartofi prăjiți. Spargi două ouă deasupra și le amesteci preț de câteva secunde până au aceeași culoare cu cartofii - bum! cartofi prăjiți cu omletă. Hai dă-o dracu că nu e greu.

Dacă ai mâncat vreodată mâncare gătită, șansele sunt de vreo 75% să o poți reproduce doar amestecân…

Carrier has arrived: Starcraft Remastered

Când prin martie anunțam că cei de la Blizzard vor scoate în vară Starcraft Remastered, același joc ca acum 19 cu o grafică mai buna, trebuie să recunosc că m-am bucurat ca o școlăriță. Primul meu joc pe care l-am jucat vreodată în multiplayer urma să primească o a doua șansă.

Ier s-a lansat pentru cei cu precomandă, nu îmi dau seama exact ce înseamnă asta, dar cert e că azi de dimineață am băgat un meci. Și cum mai bine să testez dacă Remastered-ul ăsta mă poartă pe rush-ul nostalgiei dacă nu cu un free for all vs 7 calculatoare pe Big Game Hunter?

A fost o nebunie, mă jur! Este fix același lucru ca acum aproape 20 de ani. A durat o eternitate să scot toate cele 7 calculatoare, 45 de minute la vârsta asta se simt altfel ca la 12-13 ani, dar a meritat! M-am simțit ca în '98 în acel net cafe mucegăit de pe lângă generală unde aveai experții în spatele tău care își dădeau cu părerea ce ar trebui și ce n-ar trebui să faci. #dăsătetreceu

Strategia aplicată a fost cea clasică care mie…

Povești adevărate: cum am m-am transformat din impostor în expert... de multifuncționale

Povestea este destul de amuzantă și cumva pleacă de la zicala corporatistă "Spune-mi câți oameni se pot uita în ecranul tău de la muncă ca să îți spun cât de nou ești în firmă". Ghinionul de neșansă a făcut ca vreo 2 ani să fiu poziționat fix în punctul cel mai traficat din open space: lângă multifuncționala ce deservea 60+ oameni.

Vrând, nevrând, toată lumea ajungea cel puțin odată pe săptămână la monstruozitatea mecanică de un metru jumătate înălțime ce ocazional mai dădea și gherle. Se uitau lung la ea, apăsau niște butoane cu vizibilă disperare și apoi se întorceau spre mine să mă întrebe dacă știu ce are de nu merge.

Acum ca să înțelegeți puțin nivelul meu expertiză în multifuncționale, trebuie să spun că până să ajung la jobul ăsta aveam o medie de o foaie printată pe an, iar asta nu este exagerare. De scanat nici nu are rost să zic ceva pentru că nu cred că am avut ocazia să fac asta înainte. Practic am putea spune că aveam atât de multă experiență în subiectul acest…