Treceți la conținutul principal

De weekend: Hansel si Gretel: Vanatorii de vrajitoare 3D

Acum o saptamana si ceva aveam chef sa merg la un film. Nu mai fusesem de mult si pierdusem niste filme destul de apreciate in jurul meu (Django, Hobbit etc.). Aveam chef si de ceva ... nou asa ca am purces sa ma uit la trailere. Doua ore mai tarziu mi-am dat seama s-a dus timpul de film. Dar macar aveam o lista de filme de vazut.

Hansel si Gretel era unul dintre ele. O continuare moderna a povestii clasice (parca 2012 a fost plin de din astea). Ma rog. Da si nu. Un fel de continuare alternativa. 18+ cu mult sange si violenta. Marti am avut ocazia sa vad avanpremiera la Cinema City  si abia acum am putin timp sa scriu doua trei vorbe despre film.

H&G este un film care nu o sa vada niciodata un Oscar la fata. E genul ala de film: usor, antrenant si scurt. Merge de vazut asa fara prea multa implicare/pregatire sufleteasca. Un fel de aventura de o noapte ... in 3D. Nu stiu exact ce vrea sa insemne asta. Suna bine in capul meu.

Actiunea filmului este destul de liniara. Fara nu stiu ce siretlicuri sau artificii gratuite de sporire a suspansului. Ajungi intr-un punct in care te vei prinde tu de hint-urile aruncate celor doi protagonisti pe tot parcursul filmului.

3D-ul e pus acolo sa fie. Fiind genul de film cu sange si 18+ era normal sa fie fie asa. Producatorii inca sunt convinsi ca satarul 3D ce vine spre tine .... o sa te sperie/impresioneze. Sau poate sunt eu mai cinic.

Muzica n-am remarcat-o iar actorii sunt credibili in rolurile pe care le joaca. Mai ales roscata naiva (piticot de spoiler.) Miroase si a continuare deci pot spune ca filmul e de vazut daca te-a atatat trailerul. N-as putea sa ti-l recomand altfel :)




Nu? Parca te-a prins asa putin :)))

btw - nu vi se pare ca vrajitoarele seamana foarte mult cu wraith-urile din Stargate?

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Era un bar mișto, dar problema era că mai venea și patronul...

Știți barul ăla făcut de patron în momentul în care a ajuns la 40 de ani și i-a dat cu virgulă bucket listul? Nu? Hai să vă zic cum stă treaba. Toată viața a visat să își deschidă un bar, dar n-a avut timp/bani/motivare. Asta până de curând când s-a dus ca berbecul.

L-a deschis. E mic, simpatic, are un specific bine delimitat, a mers chiar bine la început, dar acum începe să scârțâie. Și ăsta nu înțelege de ce. De ce în fiecare lună vin din ce în ce mai puțini clienți și încasează tot mai pe negativ.

Păi problema majoră e că patronul și-a dorit bar, dar nu și clienți. Am fost în vreo câteva locuri din astea unde noi îl deranjam pe patron. Omul era cu paharul de vin în față, cu gașca de prieteni și cu muzica la maxim. Erau pe distracție și trebuia să o mai pună pe pauză să ne aducă meniurile, să dea muzica mai încet, să ne aducă băutura și la final să ne ia banii.

Omul nu avea chef de noi, chiar dacă eram singurii plătitori de consumație din bar. N-ai cum să ceri prietenilor bani pe c…

Ieri le-am arătat Bucureștiul celor 5 noi beri aduse în România de URBB

De două zile timeline-ul meu s-a umplut de bloggeri care primiseră pachetul din imagine. Poze din toate unghiurile, selfie-uri, nebunie. Eu cred că am primit ultimul lădița care avea frumos atașat următorul mesaj: "Descoperă Europa cu berea care ți se potrivește! #beertrip", așa că presiunea a fost maximă.

Eu ce fel de poză pot să pun ce deja n-a fost făcută de ceilalți? Pe drumul spre casă, ajutat și de constituția specifică de blogger ce trebuia să care 6 kilograme, mi-am zis să fiu o gazdă primitoare și să le arăt celor 5 beri noi o fărâmă de București.

Și pentru că tot zic de ele, dar nu le-am numit, acestea sunt: Grimbergen Ambreé, Kronenbourg 1664 Blanc, Angelo Poretti 4 Luppoli Original, Angelo Poretti 5 Luppoli Bock Chiara și Angelo Poretti 6 Luppoli Bock Rossa.

Alături de ele au fost două mutat aici de ceva vreme: Guinness și Weihenstephaner Hefe Weissbier.

Rezultatul este mai jos.














Problema unui food truck făcut din pasiune e că nu se ia niciodată în serios

Sâmbătă am fost la aniversarea celor de la Ground Zero la Verde Stop - un loc ce a văzut de-a lungul timpului câteva street food festivals. Am ajuns regulamentar la 2, mi-am luat o bere și m-am tolănit regulamentar pe iarbă. Deja de la a 2-a bere au început șoriceii să danseze prin stomac așa că am făcut un tur al food truck-urilor prezente.

La BurgerVan timpul de așteptare era de peste 45 de minute, la Pește Pâine nici nu deschiseseră la aproape 3 ore de când începuse evenimentul, iar la Dianei 4 norocul a făcut să aibă gulașul făcut dinainte așa că puteai să mănânci pe loc. Nu zic că m-am resemnat, că au un gulaș bun, dar speram să bag niște cartofi prăjiți de la Pește Pâine.

Au deschis și ei jumătate de oră mai târziu și imediat s-a făcut o coadă care s-a împrăștiat repede. N-am înțeles de ce, dar mi-am zis că ăsta e momentul să merg să iau niște cartofi. Țeapă. Urmau să îi facă în 30 de minute după spusele lor. Mmda. Bine.


Am mai zăbovit ceva timp la niște vorbe și bere, dar am z…