Treceți la conținutul principal

Film Romanesc: Killing Time

Aseara am fost sa vad Killing Time - un film de Florin Piersic JR - impreuna cu alti bloggeri. Ne-am strans in subsolul Dianei 4 fara sa stim exact ce ne asteapta. E un film romanesc ... deci trebuie sa fie despre comunism. Ei bine nu. E un fel de copil din flori al Pulp Fiction-ului lui Tarantino. Este un film despre viata si moarte. Despre asasini si victime. Despre super gods si simple mans (greseala intentionata).

Este un film presarat cu multe monologuri - primele 30-40 de minute trec atat de greu incat te frustreaza putin. Aseara nu mi-am dat seama exact de ce, dar azi stiu: 5 personaje, monoloage peste monoloage, un singur decor, multe scene moarte in care nu se intampla nimic, muzica ce intervine sporadic .... ah pai filmul asta e mai mult o piesa de teatru.

Acum sunt in impas. Sa il tratez in continuare ca un film sau ca o piesa de teatru? Pentru un film este destul de ...lipsit de actiune. Pentru o piesa de teatru ii cam lipseste factorul uman si liberul arbitru (sa alegi tu ce sa vezi si pe ce personaj sa te concentrezi).

Oricum vreau sa zic doua vorbe despre actori:
  • Florin Piersic Jr. - pentru o seconda aveam senzatia ca o sa faca un rol de Schwarzenegger in Terminator (58 de cuvinte in tot filmul) dar a reusit sa se dea pe brazda pana la urma.
  • Cristian Ioan Gutau - a facut un rol excelent. Practic el singur a carat tot filmul in spate. Este credibil. Este usor de iubit si usor de urat. As vrea sa zic mai multe, dar n-as putea fara spoilere. 
Si am ajuns la partea aia grea din review: concluzile. Incerc sa fiu obiectiv si sa imi infrang nevoia de a fi mai critic cu filmele romanesti, dar nici asa nu stiu ce concluzie maiestoasa as putea sa trag. Filmul are lucruri interesante in el, precum si momente de plictiseala. Nu mi se pare o capodopera, dar nici un film de evitat cu stoicism. Este interesant sa vezi viziunea romaneasca despre un fel de Tarantino, dar fanii Tarantino or sa fie mai critici si mai inversunati.



Asa ca ... mda. Din 1 Martie il gasiti prin cinematografe. http://www.killingtime.ro/

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți și nici unul n-a învățat vreodată să gătească

Am o chestie care mă bâzâie recent: oamenii care nu știu să gătească și se laudă cu asta. Sunt mândri și înfumurați de această realizare. Parcă sunt mai buni decât noi ăștia fraierii care ne mai băgam ocazional mâinile prin ulei și grăsimi de animal. Și mă uit la ei și mai că îmi vine să le zic că sunt niște idioți.

Este imposibil să zici că nu știi să gătești. Aaah. Majoritatea tentativelor s-au terminat cu ceva ce nu putea să fie mâncat? Se întâmplă și data viitoare o să iasă mai bine că ai tras niște învățăminte. Dar de aici până la a te alinta și lăuda că nu tu nu știi să faci nimic - e drum lung.

Pui niște ulei în tigaie, arunci o mână de cartofi în uleiul încins, îi învârți până sunt galbeni-maronii - ai cartofi prăjiți. Spargi două ouă deasupra și le amesteci preț de câteva secunde până au aceeași culoare cu cartofii - bum! cartofi prăjiți cu omletă. Hai dă-o dracu că nu e greu.

Dacă ai mâncat vreodată mâncare gătită, șansele sunt de vreo 75% să o poți reproduce doar amestecân…

Povești adevărate: cum am m-am transformat din impostor în expert... de multifuncționale

Povestea este destul de amuzantă și cumva pleacă de la zicala corporatistă "Spune-mi câți oameni se pot uita în ecranul tău de la muncă ca să îți spun cât de nou ești în firmă". Ghinionul de neșansă a făcut ca vreo 2 ani să fiu poziționat fix în punctul cel mai traficat din open space: lângă multifuncționala ce deservea 60+ oameni.

Vrând, nevrând, toată lumea ajungea cel puțin odată pe săptămână la monstruozitatea mecanică de un metru jumătate înălțime ce ocazional mai dădea și gherle. Se uitau lung la ea, apăsau niște butoane cu vizibilă disperare și apoi se întorceau spre mine să mă întrebe dacă știu ce are de nu merge.

Acum ca să înțelegeți puțin nivelul meu expertiză în multifuncționale, trebuie să spun că până să ajung la jobul ăsta aveam o medie de o foaie printată pe an, iar asta nu este exagerare. De scanat nici nu are rost să zic ceva pentru că nu cred că am avut ocazia să fac asta înainte. Practic am putea spune că aveam atât de multă experiență în subiectul acest…

Carrier has arrived: Starcraft Remastered

Când prin martie anunțam că cei de la Blizzard vor scoate în vară Starcraft Remastered, același joc ca acum 19 cu o grafică mai buna, trebuie să recunosc că m-am bucurat ca o școlăriță. Primul meu joc pe care l-am jucat vreodată în multiplayer urma să primească o a doua șansă.

Ier s-a lansat pentru cei cu precomandă, nu îmi dau seama exact ce înseamnă asta, dar cert e că azi de dimineață am băgat un meci. Și cum mai bine să testez dacă Remastered-ul ăsta mă poartă pe rush-ul nostalgiei dacă nu cu un free for all vs 7 calculatoare pe Big Game Hunter?

A fost o nebunie, mă jur! Este fix același lucru ca acum aproape 20 de ani. A durat o eternitate să scot toate cele 7 calculatoare, 45 de minute la vârsta asta se simt altfel ca la 12-13 ani, dar a meritat! M-am simțit ca în '98 în acel net cafe mucegăit de pe lângă generală unde aveai experții în spatele tău care își dădeau cu părerea ce ar trebui și ce n-ar trebui să faci. #dăsătetreceu

Strategia aplicată a fost cea clasică care mie…