Treceți la conținutul principal

CROODS 3D (2013)

Imi plac filmele care te binedispun si iti lasa un mare ranjet pe fata. Sunt filme care nu cer prea mult de la privitor. Iti insira totul pe masa si te las pe tine sa alegi ce doresti. Nici nu se pune problema vreunei drame interioare sau lipsa unui final fericit. Te astepti la asta dinainte sa ajungi la film.

Aseara am fost (alaturi de alti bloggeri si puradei) sa vad Croods 3D in avanpremiera la CineCity. Croods este o productie Dreamworks in genul Madagascar & Ice Age - cu alte cuvinte, este un film orientat mai mult spre prichindei. Film la care te duci cu copiii, dar care si pe tine o sa te amuze.

S-a ras mult aseara la Croods. Am ras si eu. Au ras si copiii din jurul meu. Au ras si parintii lor. Eu consider ca acesta este factorul care determina succesul tipului asta de filme: daca te face sa razi in hohote sau doar asa pe sub mustata. Croods a reusit sa smulga hohote in sala, si din acest motiv ma astept sa ajunga un "clasic" precum cele doua filme mentionate mai sus.

Doua lucruri totusi as critica: 3D-ul banal este primul lucru. Este 3D-ul de perspectiva (daca pot sa il numesc asa) si nu cel de ridicat de pe scaun ca vine trenul spre tine. Poate nu se cade asa ceva la un film de copii. Nu stiu. Eu m-as fi lipsit cu succes de tot 3D-ul din film.

Al doilea lucru care m-a iritat foarte putin: personajele fluffy-cute nu au nume. Sau cel putin nu le-am retinut eu. Pai de unde o sa stie copilul meu sa ceara jucaria de plus cu sloth-ul curea? Sau popandaii legati la coada? Remember Scrat from Ice Age? Exact.



Si ca sa nu o mai lungesc ... filmul este foarte dragut si il recomand celor care au copii, celor care se duc la un first sau nu date, celor care vor sa rada si celor care inca nu si-au pierdut inocenta copilariei. Enjoy it din 22 Martie.

ps. Cred ca s-a spulberat blestemul lui Nicolas Cage ... a jucat intr-un film bun deceniul asta!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți și nici unul n-a învățat vreodată să gătească

Am o chestie care mă bâzâie recent: oamenii care nu știu să gătească și se laudă cu asta. Sunt mândri și înfumurați de această realizare. Parcă sunt mai buni decât noi ăștia fraierii care ne mai băgam ocazional mâinile prin ulei și grăsimi de animal. Și mă uit la ei și mai că îmi vine să le zic că sunt niște idioți.

Este imposibil să zici că nu știi să gătești. Aaah. Majoritatea tentativelor s-au terminat cu ceva ce nu putea să fie mâncat? Se întâmplă și data viitoare o să iasă mai bine că ai tras niște învățăminte. Dar de aici până la a te alinta și lăuda că nu tu nu știi să faci nimic - e drum lung.

Pui niște ulei în tigaie, arunci o mână de cartofi în uleiul încins, îi învârți până sunt galbeni-maronii - ai cartofi prăjiți. Spargi două ouă deasupra și le amesteci preț de câteva secunde până au aceeași culoare cu cartofii - bum! cartofi prăjiți cu omletă. Hai dă-o dracu că nu e greu.

Dacă ai mâncat vreodată mâncare gătită, șansele sunt de vreo 75% să o poți reproduce doar amestecân…

Carrier has arrived: Starcraft Remastered

Când prin martie anunțam că cei de la Blizzard vor scoate în vară Starcraft Remastered, același joc ca acum 19 cu o grafică mai buna, trebuie să recunosc că m-am bucurat ca o școlăriță. Primul meu joc pe care l-am jucat vreodată în multiplayer urma să primească o a doua șansă.

Ier s-a lansat pentru cei cu precomandă, nu îmi dau seama exact ce înseamnă asta, dar cert e că azi de dimineață am băgat un meci. Și cum mai bine să testez dacă Remastered-ul ăsta mă poartă pe rush-ul nostalgiei dacă nu cu un free for all vs 7 calculatoare pe Big Game Hunter?

A fost o nebunie, mă jur! Este fix același lucru ca acum aproape 20 de ani. A durat o eternitate să scot toate cele 7 calculatoare, 45 de minute la vârsta asta se simt altfel ca la 12-13 ani, dar a meritat! M-am simțit ca în '98 în acel net cafe mucegăit de pe lângă generală unde aveai experții în spatele tău care își dădeau cu părerea ce ar trebui și ce n-ar trebui să faci. #dăsătetreceu

Strategia aplicată a fost cea clasică care mie…

Povești adevărate: cum am m-am transformat din impostor în expert... de multifuncționale

Povestea este destul de amuzantă și cumva pleacă de la zicala corporatistă "Spune-mi câți oameni se pot uita în ecranul tău de la muncă ca să îți spun cât de nou ești în firmă". Ghinionul de neșansă a făcut ca vreo 2 ani să fiu poziționat fix în punctul cel mai traficat din open space: lângă multifuncționala ce deservea 60+ oameni.

Vrând, nevrând, toată lumea ajungea cel puțin odată pe săptămână la monstruozitatea mecanică de un metru jumătate înălțime ce ocazional mai dădea și gherle. Se uitau lung la ea, apăsau niște butoane cu vizibilă disperare și apoi se întorceau spre mine să mă întrebe dacă știu ce are de nu merge.

Acum ca să înțelegeți puțin nivelul meu expertiză în multifuncționale, trebuie să spun că până să ajung la jobul ăsta aveam o medie de o foaie printată pe an, iar asta nu este exagerare. De scanat nici nu are rost să zic ceva pentru că nu cred că am avut ocazia să fac asta înainte. Practic am putea spune că aveam atât de multă experiență în subiectul acest…