Treceți la conținutul principal

CROODS 3D (2013)

Imi plac filmele care te binedispun si iti lasa un mare ranjet pe fata. Sunt filme care nu cer prea mult de la privitor. Iti insira totul pe masa si te las pe tine sa alegi ce doresti. Nici nu se pune problema vreunei drame interioare sau lipsa unui final fericit. Te astepti la asta dinainte sa ajungi la film.

Aseara am fost (alaturi de alti bloggeri si puradei) sa vad Croods 3D in avanpremiera la CineCity. Croods este o productie Dreamworks in genul Madagascar & Ice Age - cu alte cuvinte, este un film orientat mai mult spre prichindei. Film la care te duci cu copiii, dar care si pe tine o sa te amuze.

S-a ras mult aseara la Croods. Am ras si eu. Au ras si copiii din jurul meu. Au ras si parintii lor. Eu consider ca acesta este factorul care determina succesul tipului asta de filme: daca te face sa razi in hohote sau doar asa pe sub mustata. Croods a reusit sa smulga hohote in sala, si din acest motiv ma astept sa ajunga un "clasic" precum cele doua filme mentionate mai sus.

Doua lucruri totusi as critica: 3D-ul banal este primul lucru. Este 3D-ul de perspectiva (daca pot sa il numesc asa) si nu cel de ridicat de pe scaun ca vine trenul spre tine. Poate nu se cade asa ceva la un film de copii. Nu stiu. Eu m-as fi lipsit cu succes de tot 3D-ul din film.

Al doilea lucru care m-a iritat foarte putin: personajele fluffy-cute nu au nume. Sau cel putin nu le-am retinut eu. Pai de unde o sa stie copilul meu sa ceara jucaria de plus cu sloth-ul curea? Sau popandaii legati la coada? Remember Scrat from Ice Age? Exact.



Si ca sa nu o mai lungesc ... filmul este foarte dragut si il recomand celor care au copii, celor care se duc la un first sau nu date, celor care vor sa rada si celor care inca nu si-au pierdut inocenta copilariei. Enjoy it din 22 Martie.

ps. Cred ca s-a spulberat blestemul lui Nicolas Cage ... a jucat intr-un film bun deceniul asta!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

StarCraft Remastered se lansează la vara

Pe vremea mea, drama băieților de școala generală era că fetele din clasă nu prea se uitau la noi. Băieții de liceu erau pe radarul lor, iar noi practic nici nu existam. Lucrul ăsta s-a schimbat prin clasa a 8-a când toți ne-am înălțat și practic au început să se uite mai cu jind la noi, dar deja era prea târziu.

În '98 când se întâmpla asta, apăruse StarCraft și primele net cafe-uri de prin București, iar toată atenția noastră era captată de acest joc. În fiecare clipă din zi doar asta vorbeam: terrani, protoși și zergi.

StarCraft a fost pentru mine primul joc pe care l-am jucat vreodată în multiplayer. Nici nu aveam calculator acasă pe vremea aia, dar after school-ul îl petreceam în net cafe-uri - fie jucând, fie uitându-mă la alții cum se jucau.

Nu eram deloc bun la joc, îmi luam bătaie cu o precizie elvețiană. Poate și din cauză că singura strategie pe care o aplicam era să îmi fac turrele - câmpuri întregi de turrele, iar mârlanii mei de adversari veneau cu carriere invizibi…

Era un bar mișto, dar problema era că mai venea și patronul...

Știți barul ăla făcut de patron în momentul în care a ajuns la 40 de ani și i-a dat cu virgulă bucket listul? Nu? Hai să vă zic cum stă treaba. Toată viața a visat să își deschidă un bar, dar n-a avut timp/bani/motivare. Asta până de curând când s-a dus ca berbecul.

L-a deschis. E mic, simpatic, are un specific bine delimitat, a mers chiar bine la început, dar acum începe să scârțâie. Și ăsta nu înțelege de ce. De ce în fiecare lună vin din ce în ce mai puțini clienți și încasează tot mai pe negativ.

Păi problema majoră e că patronul și-a dorit bar, dar nu și clienți. Am fost în vreo câteva locuri din astea unde noi îl deranjam pe patron. Omul era cu paharul de vin în față, cu gașca de prieteni și cu muzica la maxim. Erau pe distracție și trebuia să o mai pună pe pauză să ne aducă meniurile, să dea muzica mai încet, să ne aducă băutura și la final să ne ia banii.

Omul nu avea chef de noi, chiar dacă eram singurii plătitori de consumație din bar. N-ai cum să ceri prietenilor bani pe c…

Ieri le-am arătat Bucureștiul celor 5 noi beri aduse în România de URBB

De două zile timeline-ul meu s-a umplut de bloggeri care primiseră pachetul din imagine. Poze din toate unghiurile, selfie-uri, nebunie. Eu cred că am primit ultimul lădița care avea frumos atașat următorul mesaj: "Descoperă Europa cu berea care ți se potrivește! #beertrip", așa că presiunea a fost maximă.

Eu ce fel de poză pot să pun ce deja n-a fost făcută de ceilalți? Pe drumul spre casă, ajutat și de constituția specifică de blogger ce trebuia să care 6 kilograme, mi-am zis să fiu o gazdă primitoare și să le arăt celor 5 beri noi o fărâmă de București.

Și pentru că tot zic de ele, dar nu le-am numit, acestea sunt: Grimbergen Ambreé, Kronenbourg 1664 Blanc, Angelo Poretti 4 Luppoli Original, Angelo Poretti 5 Luppoli Bock Chiara și Angelo Poretti 6 Luppoli Bock Rossa.

Alături de ele au fost două mutat aici de ceva vreme: Guinness și Weihenstephaner Hefe Weissbier.

Rezultatul este mai jos.