Treceți la conținutul principal

Cursa Infernala (2013)

Abia ce m-am intors de la avanpremiera Vechicle 19 (Cursa Infernala in romana) cu Paul Walker - baiatul din Fast and Furious. Nici nu stiu de unde sa incep. In primul si in primul rand, titlul in romana este pe jumatate inselator si pe jumatate adevarat - din pacate nu prea este nicio cursa, dar filmul chiar este infernal.

Este un fel de GTA (Grand Theft Auto) prost ce a ajuns cumva pe marile ecrane. Prima intrebare ce iti vine in minte cand vezi filmul "Cine naiba a citit scenariul si s-a gandit ca e o idee buna sa finanteze acest film?" ramane un mister. A doua este "De ce nu m-am ridicat sa plec?'. Raspunsul este destul de simplu: pentru ca este amuzant. De mult n-am mai vazut atat de multi oameni care sa rada dupa un film. Problema e ca nu radeau cu filmul ci radeau de film.

Cele doua faze voit amuzante sunt destul de amuzante, dar palesc in comparatie cu cele involuntare  care mai degraba sunt din categoriile: what the fuck? ce? serios? Aici depinde si de tine cum esti. Daca esti contrariat de nivelul scazut al filmului (care rivalizeaza doar cu cele de pe casetele VHS de odinioara) ma indoiesc teribil ca o sa te amuze.

Daca esti ca mine, te gandesti tot filmul pe ce pozitie din top 5 cele mai proaste filme vazute vreodata o sa il clasezi si o sa te amuzi teribil. E genul ala de film atat de prost incat devine bun.

Bila alba pentru coloana sonora. Vreo 2-3 melodii chiar au sunat bine.

Trailer:



Ah si de final am doua concluzii maiestoase. Unii actori trebuie sa ramana doar actori. Sa nu mai incerce taramul asta fantezist al producerii de filme (Paul cu tine vorbesc). A doua: baiatul care a taiat filmul pentru trailer este un zeu. Trailerul este mult peste actiunea de viteza a 2-a din film.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Era un bar mișto, dar problema era că mai venea și patronul...

Știți barul ăla făcut de patron în momentul în care a ajuns la 40 de ani și i-a dat cu virgulă bucket listul? Nu? Hai să vă zic cum stă treaba. Toată viața a visat să își deschidă un bar, dar n-a avut timp/bani/motivare. Asta până de curând când s-a dus ca berbecul.

L-a deschis. E mic, simpatic, are un specific bine delimitat, a mers chiar bine la început, dar acum începe să scârțâie. Și ăsta nu înțelege de ce. De ce în fiecare lună vin din ce în ce mai puțini clienți și încasează tot mai pe negativ.

Păi problema majoră e că patronul și-a dorit bar, dar nu și clienți. Am fost în vreo câteva locuri din astea unde noi îl deranjam pe patron. Omul era cu paharul de vin în față, cu gașca de prieteni și cu muzica la maxim. Erau pe distracție și trebuia să o mai pună pe pauză să ne aducă meniurile, să dea muzica mai încet, să ne aducă băutura și la final să ne ia banii.

Omul nu avea chef de noi, chiar dacă eram singurii plătitori de consumație din bar. N-ai cum să ceri prietenilor bani pe c…

Ieri le-am arătat Bucureștiul celor 5 noi beri aduse în România de URBB

De două zile timeline-ul meu s-a umplut de bloggeri care primiseră pachetul din imagine. Poze din toate unghiurile, selfie-uri, nebunie. Eu cred că am primit ultimul lădița care avea frumos atașat următorul mesaj: "Descoperă Europa cu berea care ți se potrivește! #beertrip", așa că presiunea a fost maximă.

Eu ce fel de poză pot să pun ce deja n-a fost făcută de ceilalți? Pe drumul spre casă, ajutat și de constituția specifică de blogger ce trebuia să care 6 kilograme, mi-am zis să fiu o gazdă primitoare și să le arăt celor 5 beri noi o fărâmă de București.

Și pentru că tot zic de ele, dar nu le-am numit, acestea sunt: Grimbergen Ambreé, Kronenbourg 1664 Blanc, Angelo Poretti 4 Luppoli Original, Angelo Poretti 5 Luppoli Bock Chiara și Angelo Poretti 6 Luppoli Bock Rossa.

Alături de ele au fost două mutat aici de ceva vreme: Guinness și Weihenstephaner Hefe Weissbier.

Rezultatul este mai jos.














Problema unui food truck făcut din pasiune e că nu se ia niciodată în serios

Sâmbătă am fost la aniversarea celor de la Ground Zero la Verde Stop - un loc ce a văzut de-a lungul timpului câteva street food festivals. Am ajuns regulamentar la 2, mi-am luat o bere și m-am tolănit regulamentar pe iarbă. Deja de la a 2-a bere au început șoriceii să danseze prin stomac așa că am făcut un tur al food truck-urilor prezente.

La BurgerVan timpul de așteptare era de peste 45 de minute, la Pește Pâine nici nu deschiseseră la aproape 3 ore de când începuse evenimentul, iar la Dianei 4 norocul a făcut să aibă gulașul făcut dinainte așa că puteai să mănânci pe loc. Nu zic că m-am resemnat, că au un gulaș bun, dar speram să bag niște cartofi prăjiți de la Pește Pâine.

Au deschis și ei jumătate de oră mai târziu și imediat s-a făcut o coadă care s-a împrăștiat repede. N-am înțeles de ce, dar mi-am zis că ăsta e momentul să merg să iau niște cartofi. Țeapă. Urmau să îi facă în 30 de minute după spusele lor. Mmda. Bine.


Am mai zăbovit ceva timp la niște vorbe și bere, dar am z…