Treceți la conținutul principal

Grozavul si puternicul Oz (2013)

De mult n-am mai vazut un 3D atat de bine facut. E drept ca e vorba de Disney si era oarecum natural sa nu fie un lucru facut de mantuiala. Nu prea scot ei filme low budget. Oz este un fel de prequel al Vrajitorului din Oz asa ca finalul este destul de lesne de anticipat. Chiar si asa, filmul este surprinzator de agreabil.

Te-ai astepta sa fie facut pentru copii, dar si adultii se vor simti ca niste copilasi cand vad filmul. Eu unul m-am simtit asa. Am iesit de la film cu un zambet mare pe fata si cu o puternica nevoie sa recomand filmul. Asta incerc sa fac acum.

Nici nu stiu cu ce as putea sa fiu critic. Finalul? In mod cert este mai slabut decat imi doream. Muzica? Nu pot sa zic ca mi-au niste acorduri in minte, dar nici nu am simtit ca lipseste sau ca este deranjanta.

Ah! stiu cu ce pot sa fiu critic: cu 3D-ul. La toate filmele am fost critic cand am zis de 3D asa ca de ce m-as opri cu asta? Pentru ca e chiar foarte misto. Pe la nivelul Avatar sau Alice in Tara Minunilor. Totusi, unele scene pareau sa lipseasca fps-urile necesare cat sa le faca fluide. Nu multe. 2-3 scene in tot filmul. De aici am presupus ca nu e filmat cu tehnologia noua IMAX (high frame rate). Vorbesc si eu sa ma aflu in treaba. Nici nu stiu daca e compatibila 3D.

Trailer:



Concluzia? Recomand cu multa placere. Este ok(ish) si pentru copilasi (vreo 2 scene mai infricosatoare) si mai ales pentru adulti. Eu l-am vazut la IMAX si parca v-as recomanda si voua sa faceti acelasi lucru. Daca n-am dreptate ... aruncati cu piatra aici prin comentarii.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Diablo 3: Rise of the Necromancer a ieșit fix cum trebuia să fie

Versiunea scurtă la ce vreau să zic este deja în titlu.

Versiunea lungă este că după vreo 2-3 ore jucate pot spune cu mâna pe inimă că îmi place necromanul mai mult decât jumătate din clasele din Diablo 3. Aduce destul de mult a ceea ce am jucat aproape obsesiv în Diablo 2 și lucrul ăsta nu poate decât să mă bucure. Nu la fel de mult ca anunțul unei versiuni remastered D2, dar p-acolo.

De fapt DLC-ul ăsta este atât de bine închegat încât singurul reproș pe care îl am este referitor la decizia de a aduce necromancerul în universul Diablo 3 printr-un DLC și nu o expansiune. Blizzard fiind printre puținele companii care ignoraseră modul ăsta de muls bani. Ei lucrau 2-3 ani, făceau o expansiune, îi trânteau un preț de 60 de euro și știam că am o grămadă de conținut de care pot să mă bucur.

Pachetul ăsta digital e relativ ieftin pentru un DLC, doar 15 euro, dar s-ar putea să fie primul dintr-o întreagă serie. Lucru care sincer nu mă coafează. Nu pentru că sunt scârțar, dar pentru că DLC-u…

Strongbow - de ceva vreme lansata si la noi in 3 sortimente

Lansarea efectiva a fost acum vreo 3-4 saptamani, dar am evitat sa scriu despre asta inainte sa o localizez offline intr-un supermarket. Oho si cat de greu a fost sa fac asta. Am vanat in Carrefour-ul si Mega Image-ul de la Piata Unirii de parca viata mea depindea de asta.

Cred ca m-ati vazut p-acolo. Cu ochii mijiti, eram cel nehotarat la raionul de beri de import. Ocazional faceam 13-14 si pe la cele cu arome si chiar pe la sucuri - de unde sa stiu unde naiba ar pune ei cidrul (mai are rost sa zic si de mere?).

Gata cu panica! intr-un tarziu au bagat si la mine in cartier cidru Strongbow.


Ce as putea sa zic despre Strongbow? Este un hard cider (4.5% alcool) si la noi in tara vine in trei variante: gold apple, red berries si elderflower. Gold e cel clasic de care probabil ai mai baut prin irish pub-uri, cel de soc nu este pentru toata lumea datorita aromei puternice, iar cel de fructe de padure pare o varianta mai domolita a unui Framboise.

Dupa ce am testat intensiv toate variantele…

Era un băiat bun, da' nu dona zilnic la ONG-uri

Zilnic trăiesc rușinea aceasta: Sunt puțin întârziat spre birou și trebuie să trec printr-o gașcă de tineri energici îmbrăcați relativ la fel care îmi pun de fiecare dată aceeași întrebare.

- Bună! Vrei să faci o faptă bună?

Ce să le răspund? Că nu am timp? Că deja am întârziat la birou? Că am donat relativ recent? Am folosit deja toate scuzele. Îi văd zilnic în același loc prin care din păcate trebuie să trec pentru a ajunge la birou. Nu pot să donez zilnic.

Am ajuns să consider o zi bună atunci când bag privirea în pământ, trec pe lângă ei și nu se lipește niciunul de mine să mă întrebe cum mă cheamă, unde lucrez și dacă aș vrea să fac o faptă bună. Trăiesc cu frică, pe bune.

Frică pentru că nu vreau să fiu răutăcios cu ei și să le știrbesc entuziasmul pentru voluntariat, dar vreau să pot merge în fiecare dimineață la birou fără să ajung să mă întreb dacă sunt o persoană bună sau nu. Știu că sunt.

Ce mișto ar fi dacă cineva care îi organizează pe copiii ăștia nu i-ar mai trimite să…