Treceți la conținutul principal

Pentru ca se mai intampla sa fii in pana de idei ...

... Pixar’s 22 Rules of Storytelling
  1. You admire a character for trying more than for their successes.
  2. You gotta keep in mind what’s interesting to you as an audience, not what’s fun to do as a writer. They can be very different.
  3. Trying for theme is important, but you won’t see what the story is actually about til you’re at the end of it. Now rewrite.
  4. Once upon a time there was ___. Every day, ___. One day ___. Because of that, ___. Because of that, ___. Until finally ___.
  5. Simplify. Focus. Combine characters. Hop over detours. You’ll feel like you’re losing valuable stuff but it sets you free.
  6. What is your character good at, comfortable with? Throw the polar opposite at them. Challenge them. How do they deal?
  7. Come up with your ending before you figure out your middle. Seriously. Endings are hard, get yours working up front.
  8. Finish your story, let go even if it’s not perfect. In an ideal world you have both, but move on. Do better next time.
  9. When you’re stuck, make a list of what WOULDN’T happen next. Lots of times the material to get you unstuck will show up.
  10. Pull apart the stories you like. What you like in them is a part of you; you’ve got to recognize it before you can use it.
  11. Putting it on paper lets you start fixing it. If it stays in your head, a perfect idea, you’ll never share it with anyone.
  12. Discount the 1st thing that comes to mind. And the 2nd, 3rd, 4th, 5th – get the obvious out of the way. Surprise yourself.
  13. Give your characters opinions. Passive/malleable might seem likable to you as you write, but it’s poison to the audience.
  14. Why must you tell THIS story? What’s the belief burning within you that your story feeds off of? That’s the heart of it.
  15. If you were your character, in this situation, how would you feel? Honesty lends credibility to unbelievable situations.
  16. What are the stakes? Give us reason to root for the character. What happens if they don’t succeed? Stack the odds against.
  17. No work is ever wasted. If it’s not working, let go and move on – it’ll come back around to be useful later.
  18. You have to know yourself: the difference between doing your best & fussing. Story is testing, not refining.
  19. Coincidences to get characters into trouble are great; coincidences to get them out of it are cheating.
  20. Exercise: take the building blocks of a movie you dislike. How d’you rearrange them into what you DO like?
  21. You gotta identify with your situation/characters, can’t just write ‘cool’. What would make YOU act that way?
  22. What’s the essence of your story? Most economical telling of it? If you know that, you can build out from there.
These rules were originally tweeted by Emma Coats, Pixar’s Story Artist.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

StarCraft Remastered se lansează la vara

Pe vremea mea, drama băieților de școala generală era că fetele din clasă nu prea se uitau la noi. Băieții de liceu erau pe radarul lor, iar noi practic nici nu existam. Lucrul ăsta s-a schimbat prin clasa a 8-a când toți ne-am înălțat și practic au început să se uite mai cu jind la noi, dar deja era prea târziu.

În '98 când se întâmpla asta, apăruse StarCraft și primele net cafe-uri de prin București, iar toată atenția noastră era captată de acest joc. În fiecare clipă din zi doar asta vorbeam: terrani, protoși și zergi.

StarCraft a fost pentru mine primul joc pe care l-am jucat vreodată în multiplayer. Nici nu aveam calculator acasă pe vremea aia, dar after school-ul îl petreceam în net cafe-uri - fie jucând, fie uitându-mă la alții cum se jucau.

Nu eram deloc bun la joc, îmi luam bătaie cu o precizie elvețiană. Poate și din cauză că singura strategie pe care o aplicam era să îmi fac turrele - câmpuri întregi de turrele, iar mârlanii mei de adversari veneau cu carriere invizibi…

Ieri le-am arătat Bucureștiul celor 5 noi beri aduse în România de URBB

De două zile timeline-ul meu s-a umplut de bloggeri care primiseră pachetul din imagine. Poze din toate unghiurile, selfie-uri, nebunie. Eu cred că am primit ultimul lădița care avea frumos atașat următorul mesaj: "Descoperă Europa cu berea care ți se potrivește! #beertrip", așa că presiunea a fost maximă.

Eu ce fel de poză pot să pun ce deja n-a fost făcută de ceilalți? Pe drumul spre casă, ajutat și de constituția specifică de blogger ce trebuia să care 6 kilograme, mi-am zis să fiu o gazdă primitoare și să le arăt celor 5 beri noi o fărâmă de București.

Și pentru că tot zic de ele, dar nu le-am numit, acestea sunt: Grimbergen Ambreé, Kronenbourg 1664 Blanc, Angelo Poretti 4 Luppoli Original, Angelo Poretti 5 Luppoli Bock Chiara și Angelo Poretti 6 Luppoli Bock Rossa.

Alături de ele au fost două mutat aici de ceva vreme: Guinness și Weihenstephaner Hefe Weissbier.

Rezultatul este mai jos.














Era un bar mișto, dar problema era că mai venea și patronul...

Știți barul ăla făcut de patron în momentul în care a ajuns la 40 de ani și i-a dat cu virgulă bucket listul? Nu? Hai să vă zic cum stă treaba. Toată viața a visat să își deschidă un bar, dar n-a avut timp/bani/motivare. Asta până de curând când s-a dus ca berbecul.

L-a deschis. E mic, simpatic, are un specific bine delimitat, a mers chiar bine la început, dar acum începe să scârțâie. Și ăsta nu înțelege de ce. De ce în fiecare lună vin din ce în ce mai puțini clienți și încasează tot mai pe negativ.

Păi problema majoră e că patronul și-a dorit bar, dar nu și clienți. Am fost în vreo câteva locuri din astea unde noi îl deranjam pe patron. Omul era cu paharul de vin în față, cu gașca de prieteni și cu muzica la maxim. Erau pe distracție și trebuia să o mai pună pe pauză să ne aducă meniurile, să dea muzica mai încet, să ne aducă băutura și la final să ne ia banii.

Omul nu avea chef de noi, chiar dacă eram singurii plătitori de consumație din bar. N-ai cum să ceri prietenilor bani pe c…