Treceți la conținutul principal

Pentru ca se mai intampla sa fii in pana de idei ...

... Pixar’s 22 Rules of Storytelling
  1. You admire a character for trying more than for their successes.
  2. You gotta keep in mind what’s interesting to you as an audience, not what’s fun to do as a writer. They can be very different.
  3. Trying for theme is important, but you won’t see what the story is actually about til you’re at the end of it. Now rewrite.
  4. Once upon a time there was ___. Every day, ___. One day ___. Because of that, ___. Because of that, ___. Until finally ___.
  5. Simplify. Focus. Combine characters. Hop over detours. You’ll feel like you’re losing valuable stuff but it sets you free.
  6. What is your character good at, comfortable with? Throw the polar opposite at them. Challenge them. How do they deal?
  7. Come up with your ending before you figure out your middle. Seriously. Endings are hard, get yours working up front.
  8. Finish your story, let go even if it’s not perfect. In an ideal world you have both, but move on. Do better next time.
  9. When you’re stuck, make a list of what WOULDN’T happen next. Lots of times the material to get you unstuck will show up.
  10. Pull apart the stories you like. What you like in them is a part of you; you’ve got to recognize it before you can use it.
  11. Putting it on paper lets you start fixing it. If it stays in your head, a perfect idea, you’ll never share it with anyone.
  12. Discount the 1st thing that comes to mind. And the 2nd, 3rd, 4th, 5th – get the obvious out of the way. Surprise yourself.
  13. Give your characters opinions. Passive/malleable might seem likable to you as you write, but it’s poison to the audience.
  14. Why must you tell THIS story? What’s the belief burning within you that your story feeds off of? That’s the heart of it.
  15. If you were your character, in this situation, how would you feel? Honesty lends credibility to unbelievable situations.
  16. What are the stakes? Give us reason to root for the character. What happens if they don’t succeed? Stack the odds against.
  17. No work is ever wasted. If it’s not working, let go and move on – it’ll come back around to be useful later.
  18. You have to know yourself: the difference between doing your best & fussing. Story is testing, not refining.
  19. Coincidences to get characters into trouble are great; coincidences to get them out of it are cheating.
  20. Exercise: take the building blocks of a movie you dislike. How d’you rearrange them into what you DO like?
  21. You gotta identify with your situation/characters, can’t just write ‘cool’. What would make YOU act that way?
  22. What’s the essence of your story? Most economical telling of it? If you know that, you can build out from there.
These rules were originally tweeted by Emma Coats, Pixar’s Story Artist.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

În ultimul an am mers pe jos cam 2480 de km

Zilele astea s-a împlinit un an de când am început să port o brățară de fitness. E vorba de un Garmin Vivofit 2 pe care nu l-am dat niciodată jos în ultimele 365 de zile - doar de curiozitate de a vedea cât merg pe jos într-un an. Răspunsul a fost puțin dezamăgitor:

Cam 2480 de kilometri parcurși pe jos într-un an.

Zic dezamăgitor pentru că speram să trec de 2500 până când scriu însemnarea asta.

Aplicația a contorizat doar vreo 2430 pentru că vreo 5-6 zile extrem de active au reprezentat erori de sincronizare și tot ce am făcut în zilele respective s-a pierdut în neant. Estimez eu că e vorba de vreo 50 de kilometri maxim.

În rest, cam așa arată treaba ca în imaginea de mai jos. Trei milioane și ceva de pași, o medie de 6.8 kilometri parcurși zilnic pe jos și un record de aproape 18 km într-o zi călduroasă de mai.


Problema este că deși valorile par mari, cu siguranță peste media bucureșteană, realitatea e că denotă sedentarismul modern. Citeam acum ceva vreme un studiu similar făcut p…

Deschidere: Shoteria Stația Fantastică

Generația nouă de petrecăreți din Centrul Vechi a dat naștere unui concept interesant: fast bar-ul. Locul unde ajungi să bei ceva cu niște prieteni înainte de poposi într-un club. Așa de încălzit puțin și de intrat în spiritul de petrecere. E locul unde n-ai scaune să te parchezi la povești sau să zăbovești cu orele. Totul e pe repede înainte.

E suficient să ajungi o seară în Shoteria 1 - Stația de primă alcoolizare - să simți pe pielea ta cât de bine a prins. Grupuri și grupuri de oameni care vin să dea un shot - două înainte de a se duce regulamentar la 23:00 în club. Ajută și faptul că au varietate de shot-uri pentru toate gusturile, așa că nu mare e mirarea să vezi grupuri de fete cot la cot shot la shot cu grupuri de băieți.

Lucrurile au mers atât de bine în ăștia 2 ani de Shoteria 1 încât vineri au mai deschis un loc. De data asta s-au concentrat pe long drinks sau shotail-uri cum le zic ei. Un loc puțin mai măricel ca primul, dar sub același concept-umbrelă. Un loc unde să pet…

S-a întâmplat nefăcuta: Chefi la cuțite e mai digerabil ca MasterChef

Nu credeam că o să zic asta vreodată, dar Chefii la cuțite s-au transformat încet, încet într-un fel de Top Gear culinar. Prietenia dintre ei a început să își spună cuvântul și întreg show-ul a devenit mult mai ușor de digerat chit că nu este produs la nivelul calitativ MC.

Între timp au renunțat și la jignirile gratuite, doar de dragul de a fi, așa că întreaga experiență este una care binedispune. Știu că elitismul culinar își face cruce în acest moment, dar nici Chefii și nici MasterChefii n-au emisiuni care să aibă legătură cu gătitul.

M-am uitat la 4 episoade și nici snopit în bătaie moldovenească n-aș putea să îmi aduc aminte de vreun preparat care m-a impresionat sau o tehnică pe care am deprins-o.

Emisiunile sunt pe zona pur de entertainment, iar Chefii fac asta mai bine printr-o carismă tip grup de prieteni. Chit că e pe glume de cartier, recunosc că m-am uitat și am râs de multe ori la emisiunea lor. E posibil ca ăsta să fie un prin semn de stockholm syndrome.

Cu toate asta …