Treceți la conținutul principal

4 documentare de weekend

Am cam lasat in paragina categoria "documentare" de pe blog, dar azi mi-am zis ca sa recuperez nitel.

The Queen of Versailles (2012) - Un documentare despre familia perfecta de miliardar american. El conduce cea mai mare companie de time sharing din lume. Ea fosta miss California (parca). 8 Copilasi. S-au gandit sa isi faca cea mai mare casa din US. Bigger then White House. A venit criza si totul s-a naruit. E fascinanta trecerea de la avion personal la "mami ce cautat toti acesti oameni in avionul nostru". Sau ... dupa ce inchiriaza o masina intreba unde este soferul. Moment in cara baiatul de la inchirieri ramane fara replica. Casa neterminata. Aproape faliment. Eh. Si miliardarii mai strang cureaua. Nota: 8/10. E fun de vazut.

Hot Coffe (2011) - Despre celebrul caz in care tanti s-a oparit cu cafeua de la McDonald's si apoi i-a dat in judecata. Era fain daca doar despre asta vorbeau. Miezul documentarului este legat de schimbarile legislative ce au ingreunat, limitat sau efectiv blocat aceste procese tembele. Din pacate mai sufera si oameni ce au cazuri pe bune. Imi imaginez ca adevarul e undeva pe la mijloc. Nota: 6/10. Desi prezinta lucruri interesante, n-as putea sa iti recomand sa te uiti la el. Prea 'conspirational'.

Jiro Dreams Of Sushi (2011) - Jiro Ono este un batranel de 85 de ani ce face sushi. Cel mai bun sushi din lume. Are 3 stele Michelin, 2 baieti si un mic restaurant intr-o statie de metrou. Desi face asta din tinerete, nu crede ca a atins perfectiunea in prepararea sushi-ului. Este un documentar fascinant ce trebuie sa il vezi cu burta plina (nu-mi place sushi-ul, dar 80 de minute am avut pofte prenatale). Gasirea ingredientelor, preparerea lor, servirea ... totul este o arta. Filmul este puternic incarcat de emotie, si mie mi-a placut foarte mult. 10/10. Recomand.



Sirius (2013) - [Aliens]. Teoria conspiratiei versiunea gigel Steven M. Greer. Foarte slab chiar si pentru un documentar de gen. Sacul cu dovezi este mai gaurit ca urechea lui Denis Rodman. N-am rezistat pana la final, am adormit. Totusi, am apucat sa aflu de "Intalnirea de gradul 5" - atunci cand oamenii initiaza contactul. Cum? Pai in documentar se strangeau 10-20 de ciudati si meditau. Apoi vedeau tot felul de lumini ciudate pe cer (avioane and so on). Succes. Specia super avansata care a calatorit ani lumina pana aici ... si-a aprins farurile. 1/10 cu indulgenta.

Mai am o lista de 5-6 documentare de vazut .... revin cu niste review-uri.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Heineken Blade - un fel de R2D2 al dozatoarelor de bere

Vineri când toată lumea rupea ușa pentru a fugi la mare, eu eram la Galateca să aflu mai multe despre cum Heineken vrea aducă berea draught în cât mai multe locuri ce în mod tradițional nu o serveau din considerente de volum/spațiu.

Ca să fiu sincer mi-a luat ceva să îmi dau seama care sunt locurile astea de care vorbeau ei. În afară de ceainării și coffee shop-uri, nu mi-am amintit pe moment de niciun loc în care am fost și nu servea bere la draught. Apoi m-a pălit - o mulțime de restaurante, locații nonconformiste și cinematografe stau destul de prost la capitolul ăsta.



Roboțelul cu care s-au gândit să cucerească această lume fără bere la halbă este celdin imagine și se numește Heineken Blade.Arată mai mult a espressor decât aduce a dozator de bere, iar din acest motiv este și destul de portabil încât să meargă pus cam pe unde e nevoie.

Are aproape 26 de kilograme cu tot cu "butoiul" de 8 litri și poate să răcească 30-32 de draught-uri de 0.25 la 2 grade. Odată înțepat bu…

Dis de dimineață vezi o variantă mai bună de oameni

De vreo două săptămâni de când am început să ies cu bestia p-afară am tot remarcat lucrul ăsta. Oamenii sunt mai buni de dimineață. Mult mai buni. Indiferent de statut social sau ce au de făcut, sunt mult mai prietenoși, dau binețe și chiar intră în mici conversații cu tine ca necunoscut.

Nu zic că nu ajută și cățelul pentru a sparge gheața, dar am văzut mai multe zâmbete diminețile astea decât am văzut în doi ani jumătate de mers cu metroul pe linia Pipera. E ceva în aer când nici nu s-a crăpat de ziuă de relaxează lumea.

N-am văzut pe nimeni să se grăbească sau să pară împovărat de gânduri, iar asta cred că se datorează în mod special lipsei de aglomerație. Bulevardele sunt larg deschise, pe străduțe se circulă fără probleme și chiar mijloacele de transport sunt primitoare și aerisite. Chiar e ceva în aer ce se simte și care parcă spune tuturor: e un nou început.

Studii despre efectul aglomerației și agitația unei metropole probabil că s-au făcut, dar n-am nevoie de ele să îmi întă…

Mașina, acest instrument care te face să uiți că ai fost cândva pieton

Acum vreo doi ani au venit să asfalteze strada din spatele blocului, deși dacă e să mă întrebi pe mine ea nu avea nevoie. Da' cine sunt eu să judec motivele experților în drumuri?

Strada e brici acum și băieții îi dau tare dimineața, problema e că aceeași experți de care ziceam mai devreme au reușit performanța românească să pună canalele puțin mai sus de nivelul străzii. Nu mult. Doar vreo 5-7 cm - suficient încât la orice ploaie să se facă o baltă cu o suprafață ce ar face gelos orice posesor de piscină din Pipera.

Lucru care nu m-a deranjat extrem de mult până weekend-ul ăsta când am realizat că locul unde cățelușa s-a obișnuit să își facă nevoile este fix în buza piscinei. Deh, doar un român care nu a prevăzut lucrul ăsta când a obișnuit-o acolo poate să critice alți români care n-au prevăzut că niște guri de canale ridicate nu vor scurge apa de ploaie.

După cum ziceam mai devreme, băieții veneau tare și când vedeau întinderea de apă ce credeți că făceau? Nimic. Treceau ca pr…