Treceți la conținutul principal

Noaptea Lunga a Filmelor Scurte

Acum vreo 2 zile am fost sa vad un mic screener de 6 scurtmetraje ce vor rula pe 8 iunie la Noaptea Lunga a Filmelor Scurte. Vreo 2 au fost foarte foarte dragute. Doua bunicele. Si doua dezamagitoare. Daca asa o sa fie si pe 8 iunie ... o sa fie bine.

Acum un scurt review la ce am vazut! (O sa ma folosesc de niste copy - paste pentru ca inca am mana dreapta in pioneze datorita unei cazaturi cu bicicleta. Mi scusi!)


În acvariu (r. Tudor Cristian Jurgiu, România, 2013) este scurtmetrajul care a adus România pe lista premiilor de la Cannes 2013. A câștigat premiul al treilea în cadrul competiției Cinefondation dedicată peliculelor studențești. Un film curajos ce face radiografia cuplului modern. După ce încearcă din răsputeri să se despartă, George (Ionut Vișan) și Cristina (Maria Mitu) ajung la o dilemă complicată: nu pot trăi nici împreună, nici separat.

Nota: 2/10 E a doua oara cand il vad si tot nu mi-a placut. Este credibil, dar subiectul mi se pare banal. Si nici faptul ca e romanesc nu cred ca il ajuta. Sufera prea mult de fatalismul asta tipic filmelor facute de noi.

Curfew (r. Shawn Christensen, SUA, 2012). Câștigătorul Oscarului de anul acesta e o poveste emoționantă care extrage tot ce-i mai bun din farmecul filmelor newyorkeze. Când o întâlnește pentru prima dată pe nepoata sa în vârstă de 9 ani, Richie îți dă seama că lucrurile aparent întâmplătoare îți pot schimba radical viața.

Nota: 10/10 Excelent. Fetita de 9 ani joaca un rol superb, iar scena de la jumatatea filmului o sa te lase cu un mare ranjet pe fata. No spoilers, dar pentru scena aia merita sa vezi filmul.

Oh Willy (r. Emma De Swaef, Marc Roels, Belgia/ Franta/ Olanda, 2012). Câteodată e nevoie de ani de rătăciri ca să-ți găsești locul în lume. Willy se întoarce în comunitatea de nudiști în care a crescut pentru a-și vizita mama bolanavă și, năpădit de amintiri, decide să se refugieze în pădure.  Animație care a prins din zbor 70 de premii la festivaluri internaționale, printre care și trofeul Sundance Film Festival.

Nota: 1/10 E acolo ceva filozofic ce pe mine m-a pierdut. Are ceva potential. L-am simtit, dar nu l-am inteles. Rusine mie sau rusine lor ... eu tot nu pot sa il recomand.

Julian (r. Matthew Moore, Australia, 2011) La 9 ani, Julian e rebel, sincer și hotărât. Vrea ca lumea din jur să poarte amprenta propriei gândiri și asta îl va defini și mai târziu în viața de adult. Povestea spusă de Matthew Moore cu imaginație și umor a câștigat Ursul de Cristal la Berlin International Film Festival 2012. În 2013,  Institutul Australian de Film i-a acordat premiul pentru cel mai bun scurtmetraj al anului.

Nota: 6/10 Dragutel. Comedioara usoara. Interesanta abordare prin care se desfasoara povestea filmului ... dar previzibil. E ok de vazut :)

Cui i-e frică de zbor? (r. Conor Finnegan, Irlanda, 2012) Personajul animației câștigătoare la LA ShortFest e o pasăre fricoasă care face tot posibilul pentru a evita călătoria spre sud la venirea iernii.

Nota: 10/10  Doamne cat de mult mi-a placut asta. Simpatic de la inceput pana la final. Bonus ca era si animatie. Imi plac animatiile :) Trebuie vazut!

Asad (r. Bryan Buckley, Africa de Sud / SUA, 2012) Povestea unui băiat somalez care încearcă să supraviețuiască într-un orășel bântuit de război. A fost nominalizat la Oscar pentru cel mai bun film scurt de acțiune.

Nota: 8/10  Nu stiu  de ce, dar mi-a adus putin aminte de Guy Ritchie filmul asta. Tot genul ala de umor. Mi s-a parut ca scurtmetrajul nu ii confera un avantaj - putea cu usurinta sa fie un lungmetraj. Si iesea bine. Eh. Asta e. Merge si asa.

####################

Noaptea Lunga a Filmelor Scurte are loc pe 8 Iunie la Turbohalle. Programul il gasiti aici si eventul de pe Facebook aici. O sa fie de la 8 seara la 5 dimineata. Biletul este 30 de lei. Eu zic ca merita pentru ca din cate am inteles eu ... selectia  scurtmetrajelor s-a facut in functie de premiile obtinute. O sa ai ceva nou de vorbit cu prietenii tai hipsteri :)

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți și nici unul n-a învățat vreodată să gătească

Am o chestie care mă bâzâie recent: oamenii care nu știu să gătească și se laudă cu asta. Sunt mândri și înfumurați de această realizare. Parcă sunt mai buni decât noi ăștia fraierii care ne mai băgam ocazional mâinile prin ulei și grăsimi de animal. Și mă uit la ei și mai că îmi vine să le zic că sunt niște idioți.

Este imposibil să zici că nu știi să gătești. Aaah. Majoritatea tentativelor s-au terminat cu ceva ce nu putea să fie mâncat? Se întâmplă și data viitoare o să iasă mai bine că ai tras niște învățăminte. Dar de aici până la a te alinta și lăuda că nu tu nu știi să faci nimic - e drum lung.

Pui niște ulei în tigaie, arunci o mână de cartofi în uleiul încins, îi învârți până sunt galbeni-maronii - ai cartofi prăjiți. Spargi două ouă deasupra și le amesteci preț de câteva secunde până au aceeași culoare cu cartofii - bum! cartofi prăjiți cu omletă. Hai dă-o dracu că nu e greu.

Dacă ai mâncat vreodată mâncare gătită, șansele sunt de vreo 75% să o poți reproduce doar amestecân…

Povești adevărate: cum am m-am transformat din impostor în expert... de multifuncționale

Povestea este destul de amuzantă și cumva pleacă de la zicala corporatistă "Spune-mi câți oameni se pot uita în ecranul tău de la muncă ca să îți spun cât de nou ești în firmă". Ghinionul de neșansă a făcut ca vreo 2 ani să fiu poziționat fix în punctul cel mai traficat din open space: lângă multifuncționala ce deservea 60+ oameni.

Vrând, nevrând, toată lumea ajungea cel puțin odată pe săptămână la monstruozitatea mecanică de un metru jumătate înălțime ce ocazional mai dădea și gherle. Se uitau lung la ea, apăsau niște butoane cu vizibilă disperare și apoi se întorceau spre mine să mă întrebe dacă știu ce are de nu merge.

Acum ca să înțelegeți puțin nivelul meu expertiză în multifuncționale, trebuie să spun că până să ajung la jobul ăsta aveam o medie de o foaie printată pe an, iar asta nu este exagerare. De scanat nici nu are rost să zic ceva pentru că nu cred că am avut ocazia să fac asta înainte. Practic am putea spune că aveam atât de multă experiență în subiectul acest…

Carrier has arrived: Starcraft Remastered

Când prin martie anunțam că cei de la Blizzard vor scoate în vară Starcraft Remastered, același joc ca acum 19 cu o grafică mai buna, trebuie să recunosc că m-am bucurat ca o școlăriță. Primul meu joc pe care l-am jucat vreodată în multiplayer urma să primească o a doua șansă.

Ier s-a lansat pentru cei cu precomandă, nu îmi dau seama exact ce înseamnă asta, dar cert e că azi de dimineață am băgat un meci. Și cum mai bine să testez dacă Remastered-ul ăsta mă poartă pe rush-ul nostalgiei dacă nu cu un free for all vs 7 calculatoare pe Big Game Hunter?

A fost o nebunie, mă jur! Este fix același lucru ca acum aproape 20 de ani. A durat o eternitate să scot toate cele 7 calculatoare, 45 de minute la vârsta asta se simt altfel ca la 12-13 ani, dar a meritat! M-am simțit ca în '98 în acel net cafe mucegăit de pe lângă generală unde aveai experții în spatele tău care își dădeau cu părerea ce ar trebui și ce n-ar trebui să faci. #dăsătetreceu

Strategia aplicată a fost cea clasică care mie…