Treceți la conținutul principal

8 saptamani de comentarii Google+ pe blog

Acum ceva vreme am renuntat la sistemul greoi de comentarii Blogger. Suficient e suficient. Incercasem putin Disqus si Facebook comments dar si alea aveau problemele lor: Disqus nu era neaparat cel mai usor de folosit sistem de comentarii, iar la Facebook nu aveam acces la un export/back-up in caz ca ma razgandeam peste ani ca nu mai vreau comentariile de la ei.

Am trecut pe Google+ Comments pentru ca de bine de rau mai toata lumea are un cont Google. Plus ca am zis sa raman in familie.

Au trecut 57 de zile si astea sunt concluziile mele:

  • numarul de comentarii primite a crescut (surpriza) de vreo 3-4 ori. E drept ca de la foarte putin nici nu e greu sa cresti. 
  • n-am mai avut probleme cu spam-ul (sunt trash-uite automat de google)
  • n-au mai comentat anonimi, trolli sau magazine online. 
  • este atat de relaxant si constructiv sa vorbesti doar cu persoane reale (ce au un nume, o poza cu ei la avatar si o scurta istorie despre cine sunt)
  • este foarte cool sa iti poti edita/seta vizibilitatea comentariului - daca il faci vizibil doar cercurilor tale ... doar ei il pot vedea si comenta. Practic tu si ei puteti sa aveti un dialog pe blogul meu fara ca eu sau altcineva sa poata sa vada sau sa intervina. How cool is that?
  • e dragut ca poti sa raspunzi la comentarii direct din mail fara sa mai fie necesara o accesare a blogului - util cand esti mobile!
Singura problema: daca ti-ai setat sa nu iti poata scrie cei ce nu ii ai in cercuri .... eu nu pot sa iti raspund la comentariu. Totusi, cum eu sunt king of this blog asa esti si tu king of your own comment! Destul de fair!

Long story short - sunt super incantat de isprava facuta!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Deschidere: Shoteria Stația Fantastică

Generația nouă de petrecăreți din Centrul Vechi a dat naștere unui concept interesant: fast bar-ul. Locul unde ajungi să bei ceva cu niște prieteni înainte de poposi într-un club. Așa de încălzit puțin și de intrat în spiritul de petrecere. E locul unde n-ai scaune să te parchezi la povești sau să zăbovești cu orele. Totul e pe repede înainte.

E suficient să ajungi o seară în Shoteria 1 - Stația de primă alcoolizare - să simți pe pielea ta cât de bine a prins. Grupuri și grupuri de oameni care vin să dea un shot - două înainte de a se duce regulamentar la 23:00 în club. Ajută și faptul că au varietate de shot-uri pentru toate gusturile, așa că nu mare e mirarea să vezi grupuri de fete cot la cot shot la shot cu grupuri de băieți.

Lucrurile au mers atât de bine în ăștia 2 ani de Shoteria 1 încât vineri au mai deschis un loc. De data asta s-au concentrat pe long drinks sau shotail-uri cum le zic ei. Un loc puțin mai măricel ca primul, dar sub același concept-umbrelă. Un loc unde să pet…

S-a întâmplat nefăcuta: Chefi la cuțite e mai digerabil ca MasterChef

Nu credeam că o să zic asta vreodată, dar Chefii la cuțite s-au transformat încet, încet într-un fel de Top Gear culinar. Prietenia dintre ei a început să își spună cuvântul și întreg show-ul a devenit mult mai ușor de digerat chit că nu este produs la nivelul calitativ MC.

Între timp au renunțat și la jignirile gratuite, doar de dragul de a fi, așa că întreaga experiență este una care binedispune. Știu că elitismul culinar își face cruce în acest moment, dar nici Chefii și nici MasterChefii n-au emisiuni care să aibă legătură cu gătitul.

M-am uitat la 4 episoade și nici snopit în bătaie moldovenească n-aș putea să îmi aduc aminte de vreun preparat care m-a impresionat sau o tehnică pe care am deprins-o.

Emisiunile sunt pe zona pur de entertainment, iar Chefii fac asta mai bine printr-o carismă tip grup de prieteni. Chit că e pe glume de cartier, recunosc că m-am uitat și am râs de multe ori la emisiunea lor. E posibil ca ăsta să fie un prin semn de stockholm syndrome.

Cu toate asta …

Monitoarele de gaming, 9 ani mai târziu

Săptămâna trecută am dat o fugă să văd cele mai noi monitoare de gaming de la Samsung și mi-am adus aminte de o întâmplare la un lan party de acum 9 ani. Ne-am strâns noi în sufrageria unui prieten și ne-am chinuit regulamentar să facem rețeaua să meargă. Pe vremea aia așa stăteau lucrurile, te strângeai, băgai niște bere și vreo 5 ore te chinuiai să vă vadă rețeaua pe toți.

Octavian Fulger de la WASD primise un monitor de gaming în teste și l-a adus la micul nostru lan party. Ca să înțelegeți ce însemna atunci un monitor de gaming, noi majoritatea încă eram pe monitoare cu tub. Era science fiction ideea de monitor led de gaming.

Ăsta mai avea în plus și comenzile pe touch. Incredibil. Nici nu apăruse prima generație de Iphone, touch-ul era la nivelul fantezist de tehnologie. Eh. Pleacă Fulger să ia niște ceva și ne lasă pe noi, maimuțele, cu monitorul cu touch.

Nu exagerez, cred că 30-40 de minute ne-am chinuit să îl pornim. Ceva nu se lega. Încercam să îl atingem în toate felurile …