Treceți la conținutul principal

8 saptamani de comentarii Google+ pe blog

Acum ceva vreme am renuntat la sistemul greoi de comentarii Blogger. Suficient e suficient. Incercasem putin Disqus si Facebook comments dar si alea aveau problemele lor: Disqus nu era neaparat cel mai usor de folosit sistem de comentarii, iar la Facebook nu aveam acces la un export/back-up in caz ca ma razgandeam peste ani ca nu mai vreau comentariile de la ei.

Am trecut pe Google+ Comments pentru ca de bine de rau mai toata lumea are un cont Google. Plus ca am zis sa raman in familie.

Au trecut 57 de zile si astea sunt concluziile mele:

  • numarul de comentarii primite a crescut (surpriza) de vreo 3-4 ori. E drept ca de la foarte putin nici nu e greu sa cresti. 
  • n-am mai avut probleme cu spam-ul (sunt trash-uite automat de google)
  • n-au mai comentat anonimi, trolli sau magazine online. 
  • este atat de relaxant si constructiv sa vorbesti doar cu persoane reale (ce au un nume, o poza cu ei la avatar si o scurta istorie despre cine sunt)
  • este foarte cool sa iti poti edita/seta vizibilitatea comentariului - daca il faci vizibil doar cercurilor tale ... doar ei il pot vedea si comenta. Practic tu si ei puteti sa aveti un dialog pe blogul meu fara ca eu sau altcineva sa poata sa vada sau sa intervina. How cool is that?
  • e dragut ca poti sa raspunzi la comentarii direct din mail fara sa mai fie necesara o accesare a blogului - util cand esti mobile!
Singura problema: daca ti-ai setat sa nu iti poata scrie cei ce nu ii ai in cercuri .... eu nu pot sa iti raspund la comentariu. Totusi, cum eu sunt king of this blog asa esti si tu king of your own comment! Destul de fair!

Long story short - sunt super incantat de isprava facuta!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Era un bar mișto, dar problema era că mai venea și patronul...

Știți barul ăla făcut de patron în momentul în care a ajuns la 40 de ani și i-a dat cu virgulă bucket listul? Nu? Hai să vă zic cum stă treaba. Toată viața a visat să își deschidă un bar, dar n-a avut timp/bani/motivare. Asta până de curând când s-a dus ca berbecul.

L-a deschis. E mic, simpatic, are un specific bine delimitat, a mers chiar bine la început, dar acum începe să scârțâie. Și ăsta nu înțelege de ce. De ce în fiecare lună vin din ce în ce mai puțini clienți și încasează tot mai pe negativ.

Păi problema majoră e că patronul și-a dorit bar, dar nu și clienți. Am fost în vreo câteva locuri din astea unde noi îl deranjam pe patron. Omul era cu paharul de vin în față, cu gașca de prieteni și cu muzica la maxim. Erau pe distracție și trebuia să o mai pună pe pauză să ne aducă meniurile, să dea muzica mai încet, să ne aducă băutura și la final să ne ia banii.

Omul nu avea chef de noi, chiar dacă eram singurii plătitori de consumație din bar. N-ai cum să ceri prietenilor bani pe c…

Ieri le-am arătat Bucureștiul celor 5 noi beri aduse în România de URBB

De două zile timeline-ul meu s-a umplut de bloggeri care primiseră pachetul din imagine. Poze din toate unghiurile, selfie-uri, nebunie. Eu cred că am primit ultimul lădița care avea frumos atașat următorul mesaj: "Descoperă Europa cu berea care ți se potrivește! #beertrip", așa că presiunea a fost maximă.

Eu ce fel de poză pot să pun ce deja n-a fost făcută de ceilalți? Pe drumul spre casă, ajutat și de constituția specifică de blogger ce trebuia să care 6 kilograme, mi-am zis să fiu o gazdă primitoare și să le arăt celor 5 beri noi o fărâmă de București.

Și pentru că tot zic de ele, dar nu le-am numit, acestea sunt: Grimbergen Ambreé, Kronenbourg 1664 Blanc, Angelo Poretti 4 Luppoli Original, Angelo Poretti 5 Luppoli Bock Chiara și Angelo Poretti 6 Luppoli Bock Rossa.

Alături de ele au fost două mutat aici de ceva vreme: Guinness și Weihenstephaner Hefe Weissbier.

Rezultatul este mai jos.














Problema unui food truck făcut din pasiune e că nu se ia niciodată în serios

Sâmbătă am fost la aniversarea celor de la Ground Zero la Verde Stop - un loc ce a văzut de-a lungul timpului câteva street food festivals. Am ajuns regulamentar la 2, mi-am luat o bere și m-am tolănit regulamentar pe iarbă. Deja de la a 2-a bere au început șoriceii să danseze prin stomac așa că am făcut un tur al food truck-urilor prezente.

La BurgerVan timpul de așteptare era de peste 45 de minute, la Pește Pâine nici nu deschiseseră la aproape 3 ore de când începuse evenimentul, iar la Dianei 4 norocul a făcut să aibă gulașul făcut dinainte așa că puteai să mănânci pe loc. Nu zic că m-am resemnat, că au un gulaș bun, dar speram să bag niște cartofi prăjiți de la Pește Pâine.

Au deschis și ei jumătate de oră mai târziu și imediat s-a făcut o coadă care s-a împrăștiat repede. N-am înțeles de ce, dar mi-am zis că ăsta e momentul să merg să iau niște cartofi. Țeapă. Urmau să îi facă în 30 de minute după spusele lor. Mmda. Bine.


Am mai zăbovit ceva timp la niște vorbe și bere, dar am z…