Treceți la conținutul principal

S-ar parea ca sunt destul de bunicel la trasul cu arma in talere...

Sambata am fost sa trag cu arma la Clubul Roman de Tir Sportiv (link) pe la vreo 40 de km de Bucuresti in comuna Negoiesti (harta aici). Dupa o seara grea la Bestfest si fara ochelari (nu e niciun secret ca sunt orb ca un liliac cand e vorba de distante), mi-am zis ca mare branza nu o sa fac mai ales ca trageam pentru prima oara in viata mea la talere (clay pigeons) si nu la tinta fixa (cum credeam eu).

Si ei vroiau sa nimeresc talerul asta cand el zbura cu 100km/h ...
Totusi, nu m-am facut de ras si am nimerit cele mai multe talere dintre toti cei invitati. In prima tura am tras 5 cartuse si mi s-a spus ca am spart 2 talere. Eu n-am vazut nimic. Instinctiv inchideam ochii dupa ce apasam pe tragaci. Meh.

Cam asa arata un cartus: calibrul 12 si 24 de grame de bilute
In a doua tura de 5 am mai nimerit un taler, iar in ultima tura 2 porumbei tandari din 2 trageri. Bonus: am si vazut cum s-au spart saracele talere in zeci de bucatele. In total 5 talere masacrate si 7 libere sa zburde in natura. Binisor.

Quick info despre trasul la talere:

  • Eu am tras la trap (adica stateam pe directia pe care se ducea talerul). 
  • La CRTS poti sa tragi sporting, la trap sau skeet (diferentele dintre ele).
  • Arma este mai grea decat ma asteptam, dar macar nu are recul aproape de loc. Surprinzator!
  • Costa 70-75 de lei sa tragi 25 de cartuse/talere si iti trebuie doar un buletin care sa ateste ca ai peste 18 ani.
  • E periculos? Nu. Kill Zone-ul pentru a nimici un taller e undeva pe la 50-100 m . La 150-200 m bilutele din alica sunt ca o adiere de primavara, iar la 300 cad pe pamant. 
  • Sunt vreo 10-12 pozitii de tragere cu diferite grade de dificultate. Noi am tras de la pozitia F care era cea mai usoara.
  • Vreamea n-ar trebui sa joace un rol atunci cand tragi. Locurile de unde se lanseaza talare sunt acoperite si exista niste pozitii ce au un acoperis deasupra. Totusi, cred ca e mai distractiv cand e soare afara.
Si la final o poza de palmares. 
Bonus pentru domnisoare: tirul sportiv este unul dintre cele mai usoare moduri in care poti sa ajungi campioana nationala la ceva. Din cate am inteles, la o finala nationala de tir sportiv se strang cam 3 fete. Practic in cateva luni poti sa ajungi in top 3 pe tara, daca te apuci acum de tir :)

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

În ultimul an am mers pe jos cam 2480 de km

Zilele astea s-a împlinit un an de când am început să port o brățară de fitness. E vorba de un Garmin Vivofit 2 pe care nu l-am dat niciodată jos în ultimele 365 de zile - doar de curiozitate de a vedea cât merg pe jos într-un an. Răspunsul a fost puțin dezamăgitor:

Cam 2480 de kilometri parcurși pe jos într-un an.

Zic dezamăgitor pentru că speram să trec de 2500 până când scriu însemnarea asta.

Aplicația a contorizat doar vreo 2430 pentru că vreo 5-6 zile extrem de active au reprezentat erori de sincronizare și tot ce am făcut în zilele respective s-a pierdut în neant. Estimez eu că e vorba de vreo 50 de kilometri maxim.

În rest, cam așa arată treaba ca în imaginea de mai jos. Trei milioane și ceva de pași, o medie de 6.8 kilometri parcurși zilnic pe jos și un record de aproape 18 km într-o zi călduroasă de mai.


Problema este că deși valorile par mari, cu siguranță peste media bucureșteană, realitatea e că denotă sedentarismul modern. Citeam acum ceva vreme un studiu similar făcut p…

Deschidere: Shoteria Stația Fantastică

Generația nouă de petrecăreți din Centrul Vechi a dat naștere unui concept interesant: fast bar-ul. Locul unde ajungi să bei ceva cu niște prieteni înainte de poposi într-un club. Așa de încălzit puțin și de intrat în spiritul de petrecere. E locul unde n-ai scaune să te parchezi la povești sau să zăbovești cu orele. Totul e pe repede înainte.

E suficient să ajungi o seară în Shoteria 1 - Stația de primă alcoolizare - să simți pe pielea ta cât de bine a prins. Grupuri și grupuri de oameni care vin să dea un shot - două înainte de a se duce regulamentar la 23:00 în club. Ajută și faptul că au varietate de shot-uri pentru toate gusturile, așa că nu mare e mirarea să vezi grupuri de fete cot la cot shot la shot cu grupuri de băieți.

Lucrurile au mers atât de bine în ăștia 2 ani de Shoteria 1 încât vineri au mai deschis un loc. De data asta s-au concentrat pe long drinks sau shotail-uri cum le zic ei. Un loc puțin mai măricel ca primul, dar sub același concept-umbrelă. Un loc unde să pet…

S-a întâmplat nefăcuta: Chefi la cuțite e mai digerabil ca MasterChef

Nu credeam că o să zic asta vreodată, dar Chefii la cuțite s-au transformat încet, încet într-un fel de Top Gear culinar. Prietenia dintre ei a început să își spună cuvântul și întreg show-ul a devenit mult mai ușor de digerat chit că nu este produs la nivelul calitativ MC.

Între timp au renunțat și la jignirile gratuite, doar de dragul de a fi, așa că întreaga experiență este una care binedispune. Știu că elitismul culinar își face cruce în acest moment, dar nici Chefii și nici MasterChefii n-au emisiuni care să aibă legătură cu gătitul.

M-am uitat la 4 episoade și nici snopit în bătaie moldovenească n-aș putea să îmi aduc aminte de vreun preparat care m-a impresionat sau o tehnică pe care am deprins-o.

Emisiunile sunt pe zona pur de entertainment, iar Chefii fac asta mai bine printr-o carismă tip grup de prieteni. Chit că e pe glume de cartier, recunosc că m-am uitat și am râs de multe ori la emisiunea lor. E posibil ca ăsta să fie un prin semn de stockholm syndrome.

Cu toate asta …