Treceți la conținutul principal

S-ar parea ca sunt destul de bunicel la trasul cu arma in talere...

Sambata am fost sa trag cu arma la Clubul Roman de Tir Sportiv (link) pe la vreo 40 de km de Bucuresti in comuna Negoiesti (harta aici). Dupa o seara grea la Bestfest si fara ochelari (nu e niciun secret ca sunt orb ca un liliac cand e vorba de distante), mi-am zis ca mare branza nu o sa fac mai ales ca trageam pentru prima oara in viata mea la talere (clay pigeons) si nu la tinta fixa (cum credeam eu).

Si ei vroiau sa nimeresc talerul asta cand el zbura cu 100km/h ...
Totusi, nu m-am facut de ras si am nimerit cele mai multe talere dintre toti cei invitati. In prima tura am tras 5 cartuse si mi s-a spus ca am spart 2 talere. Eu n-am vazut nimic. Instinctiv inchideam ochii dupa ce apasam pe tragaci. Meh.

Cam asa arata un cartus: calibrul 12 si 24 de grame de bilute
In a doua tura de 5 am mai nimerit un taler, iar in ultima tura 2 porumbei tandari din 2 trageri. Bonus: am si vazut cum s-au spart saracele talere in zeci de bucatele. In total 5 talere masacrate si 7 libere sa zburde in natura. Binisor.

Quick info despre trasul la talere:

  • Eu am tras la trap (adica stateam pe directia pe care se ducea talerul). 
  • La CRTS poti sa tragi sporting, la trap sau skeet (diferentele dintre ele).
  • Arma este mai grea decat ma asteptam, dar macar nu are recul aproape de loc. Surprinzator!
  • Costa 70-75 de lei sa tragi 25 de cartuse/talere si iti trebuie doar un buletin care sa ateste ca ai peste 18 ani.
  • E periculos? Nu. Kill Zone-ul pentru a nimici un taller e undeva pe la 50-100 m . La 150-200 m bilutele din alica sunt ca o adiere de primavara, iar la 300 cad pe pamant. 
  • Sunt vreo 10-12 pozitii de tragere cu diferite grade de dificultate. Noi am tras de la pozitia F care era cea mai usoara.
  • Vreamea n-ar trebui sa joace un rol atunci cand tragi. Locurile de unde se lanseaza talare sunt acoperite si exista niste pozitii ce au un acoperis deasupra. Totusi, cred ca e mai distractiv cand e soare afara.
Si la final o poza de palmares. 
Bonus pentru domnisoare: tirul sportiv este unul dintre cele mai usoare moduri in care poti sa ajungi campioana nationala la ceva. Din cate am inteles, la o finala nationala de tir sportiv se strang cam 3 fete. Practic in cateva luni poti sa ajungi in top 3 pe tara, daca te apuci acum de tir :)

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți și nici unul n-a învățat vreodată să gătească

Am o chestie care mă bâzâie recent: oamenii care nu știu să gătească și se laudă cu asta. Sunt mândri și înfumurați de această realizare. Parcă sunt mai buni decât noi ăștia fraierii care ne mai băgam ocazional mâinile prin ulei și grăsimi de animal. Și mă uit la ei și mai că îmi vine să le zic că sunt niște idioți.

Este imposibil să zici că nu știi să gătești. Aaah. Majoritatea tentativelor s-au terminat cu ceva ce nu putea să fie mâncat? Se întâmplă și data viitoare o să iasă mai bine că ai tras niște învățăminte. Dar de aici până la a te alinta și lăuda că nu tu nu știi să faci nimic - e drum lung.

Pui niște ulei în tigaie, arunci o mână de cartofi în uleiul încins, îi învârți până sunt galbeni-maronii - ai cartofi prăjiți. Spargi două ouă deasupra și le amesteci preț de câteva secunde până au aceeași culoare cu cartofii - bum! cartofi prăjiți cu omletă. Hai dă-o dracu că nu e greu.

Dacă ai mâncat vreodată mâncare gătită, șansele sunt de vreo 75% să o poți reproduce doar amestecân…

Povești adevărate: cum am m-am transformat din impostor în expert... de multifuncționale

Povestea este destul de amuzantă și cumva pleacă de la zicala corporatistă "Spune-mi câți oameni se pot uita în ecranul tău de la muncă ca să îți spun cât de nou ești în firmă". Ghinionul de neșansă a făcut ca vreo 2 ani să fiu poziționat fix în punctul cel mai traficat din open space: lângă multifuncționala ce deservea 60+ oameni.

Vrând, nevrând, toată lumea ajungea cel puțin odată pe săptămână la monstruozitatea mecanică de un metru jumătate înălțime ce ocazional mai dădea și gherle. Se uitau lung la ea, apăsau niște butoane cu vizibilă disperare și apoi se întorceau spre mine să mă întrebe dacă știu ce are de nu merge.

Acum ca să înțelegeți puțin nivelul meu expertiză în multifuncționale, trebuie să spun că până să ajung la jobul ăsta aveam o medie de o foaie printată pe an, iar asta nu este exagerare. De scanat nici nu are rost să zic ceva pentru că nu cred că am avut ocazia să fac asta înainte. Practic am putea spune că aveam atât de multă experiență în subiectul acest…

Carrier has arrived: Starcraft Remastered

Când prin martie anunțam că cei de la Blizzard vor scoate în vară Starcraft Remastered, același joc ca acum 19 cu o grafică mai buna, trebuie să recunosc că m-am bucurat ca o școlăriță. Primul meu joc pe care l-am jucat vreodată în multiplayer urma să primească o a doua șansă.

Ier s-a lansat pentru cei cu precomandă, nu îmi dau seama exact ce înseamnă asta, dar cert e că azi de dimineață am băgat un meci. Și cum mai bine să testez dacă Remastered-ul ăsta mă poartă pe rush-ul nostalgiei dacă nu cu un free for all vs 7 calculatoare pe Big Game Hunter?

A fost o nebunie, mă jur! Este fix același lucru ca acum aproape 20 de ani. A durat o eternitate să scot toate cele 7 calculatoare, 45 de minute la vârsta asta se simt altfel ca la 12-13 ani, dar a meritat! M-am simțit ca în '98 în acel net cafe mucegăit de pe lângă generală unde aveai experții în spatele tău care își dădeau cu părerea ce ar trebui și ce n-ar trebui să faci. #dăsătetreceu

Strategia aplicată a fost cea clasică care mie…