Treceți la conținutul principal

2013 - un an excelent pentru gamerii nostalgici

De ceva vreme observ un trend in randul dezvoltatorilor de jocuri: hai sa facem un ban cinstit cu portarea pe tablete si telefoane a unor jocuri clasice din anii 90 - early 2000's. O idee ce starneste un ranjet tamp pe fata oricarui tip de peste 25 de ani. Yeah, button-mashing is back!

E o directie fireasca avand in vedere cat de mult au evoluat tabletele in 2-3 ani. Tableta pe care o am acum are  Quad-core la 1.2 GHz, 1 GB RAM, chip grafic GeForce si rezolutie 800 x 1280. Este mult peste ce PC aveam atunci - asa ca practic mingea este in terenul dezvoltatorilor.

16 lei cheltuiti cu cap in Play Store
Mai jos fac o lista cu ce jocuri retro au aparut pe Android (fiind sistemul cu care sunt cel mai familiar), dar sunt convis ca majoritatea sunt si in ecosistemul IOS. Lista este random in functie de cum imi aduc aminte. 
  • GTA III & GTA III Vice City
  • Worms 2: Armageddon
  • Chicken Invaders
  • Dungeon Keeper (candva anul asta)
  • Contra: Evolution
  • Metal Slug 3
  • Dragon's Lair
  • Final Fantasy III
  • The King of Fighters
  • RE-Volt Classic
  • Age of Empires (soon)
  • Critical Strike Portable
  • Max Payne
  • Dead Space
  • Need for Speed: Most Wanted
  • Freeciv (Civilization port)
  • Free Heroes 2
  • Heroes of Might and Magic III (facut de niste baieti - se numeste VCMI)
  • Death Rally FREE
  • DOOM 3
  • Duke Nukem 3D
  • Carmageddon
  • X-Men (arcade game)
  • Double Dragon
  • Baldur's Gate, Icewind Dale, Planescape Torment  (sub numele de GemRB)
  • Soulcalibur
Si practic orice joc de DOS se poate juca pe tableta sau android cu dos box. Citisem pe un forum ca practic orice joc aparut inainte de 2001 poate sa fie jucat pe tableta pentru ca exista un port de windows 98. Din pacate problema cea mai mare la genul asta de lucruri este modul cum controlezi ce se intampla in joc. In plus e si putin (mai mult) ilegal. 

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Era un bar mișto, dar problema era că mai venea și patronul...

Știți barul ăla făcut de patron în momentul în care a ajuns la 40 de ani și i-a dat cu virgulă bucket listul? Nu? Hai să vă zic cum stă treaba. Toată viața a visat să își deschidă un bar, dar n-a avut timp/bani/motivare. Asta până de curând când s-a dus ca berbecul.

L-a deschis. E mic, simpatic, are un specific bine delimitat, a mers chiar bine la început, dar acum începe să scârțâie. Și ăsta nu înțelege de ce. De ce în fiecare lună vin din ce în ce mai puțini clienți și încasează tot mai pe negativ.

Păi problema majoră e că patronul și-a dorit bar, dar nu și clienți. Am fost în vreo câteva locuri din astea unde noi îl deranjam pe patron. Omul era cu paharul de vin în față, cu gașca de prieteni și cu muzica la maxim. Erau pe distracție și trebuia să o mai pună pe pauză să ne aducă meniurile, să dea muzica mai încet, să ne aducă băutura și la final să ne ia banii.

Omul nu avea chef de noi, chiar dacă eram singurii plătitori de consumație din bar. N-ai cum să ceri prietenilor bani pe c…

Ieri le-am arătat Bucureștiul celor 5 noi beri aduse în România de URBB

De două zile timeline-ul meu s-a umplut de bloggeri care primiseră pachetul din imagine. Poze din toate unghiurile, selfie-uri, nebunie. Eu cred că am primit ultimul lădița care avea frumos atașat următorul mesaj: "Descoperă Europa cu berea care ți se potrivește! #beertrip", așa că presiunea a fost maximă.

Eu ce fel de poză pot să pun ce deja n-a fost făcută de ceilalți? Pe drumul spre casă, ajutat și de constituția specifică de blogger ce trebuia să care 6 kilograme, mi-am zis să fiu o gazdă primitoare și să le arăt celor 5 beri noi o fărâmă de București.

Și pentru că tot zic de ele, dar nu le-am numit, acestea sunt: Grimbergen Ambreé, Kronenbourg 1664 Blanc, Angelo Poretti 4 Luppoli Original, Angelo Poretti 5 Luppoli Bock Chiara și Angelo Poretti 6 Luppoli Bock Rossa.

Alături de ele au fost două mutat aici de ceva vreme: Guinness și Weihenstephaner Hefe Weissbier.

Rezultatul este mai jos.














Problema unui food truck făcut din pasiune e că nu se ia niciodată în serios

Sâmbătă am fost la aniversarea celor de la Ground Zero la Verde Stop - un loc ce a văzut de-a lungul timpului câteva street food festivals. Am ajuns regulamentar la 2, mi-am luat o bere și m-am tolănit regulamentar pe iarbă. Deja de la a 2-a bere au început șoriceii să danseze prin stomac așa că am făcut un tur al food truck-urilor prezente.

La BurgerVan timpul de așteptare era de peste 45 de minute, la Pește Pâine nici nu deschiseseră la aproape 3 ore de când începuse evenimentul, iar la Dianei 4 norocul a făcut să aibă gulașul făcut dinainte așa că puteai să mănânci pe loc. Nu zic că m-am resemnat, că au un gulaș bun, dar speram să bag niște cartofi prăjiți de la Pește Pâine.

Au deschis și ei jumătate de oră mai târziu și imediat s-a făcut o coadă care s-a împrăștiat repede. N-am înțeles de ce, dar mi-am zis că ăsta e momentul să merg să iau niște cartofi. Țeapă. Urmau să îi facă în 30 de minute după spusele lor. Mmda. Bine.


Am mai zăbovit ceva timp la niște vorbe și bere, dar am z…