Treceți la conținutul principal

Pseudo review de joc: Grand Theft Auto V

Povestea mea cu GTA-ul incepe prin '99-2000 cand rupeam LAN-ul in doua alaturi de prieteni. De sus totul parea comic si pauzele de ras erau dese si lungi. Apoi a venit GTA3 cu 3rd person-ul asta ce pare ca nu se potrivea stilului, dar ne-am obisnuit repede cu el. Pacat ca nu avea multiplayer out of the box, ci doar prin niste moduri ciudatele ce mai mult nu functionau. 

Problema partial rezolvata cand am avut PSP si exista un GTA ce avea un multiplayer adhoc wireless. Alte ore de ras. Alta distractie. Dar nici asta nu tinut prea mult pentru ca eram doar doi. Greu cu sincronizatul timpului. 

GTA4 a fost primul pe care l-am jucat pe consola cuiva. Daca nu ma insel ... nici macar nu l-am jucat vreodata pe PC. N-am apucat sa vad cu ce se mananca multiplayerul. 


Si am ajuns la GTA5-ul pe care l-am luat pe consola. Este un joc distractiv cu care ma obisnuiesc zilele astea (primul joc pe consola pe care il joc intensiv). 

Grafica este foarte ok pentru un joc ce ruleaza pe o consola de acum 8 ani. Povestea este ca un film prost cu gangsteri - ca sa citez o prietena. Eu as spune mai de graba ca este un cliseu intr-un cliseu cu putin topping de cliseu. Tipic GTA si nu cred ca poate sa se astepte cineva la mai mult. 

Overall mi s-a parut ca storyline-ul e mai bine pus la punct fata de editiile precedente. Voice acting-ul este excelent si personajele iti trezesc sentimente puternice (am un cretin pe care abia astept sa il omor). Povestea cam puerila il trage in jos, dar macar misiunile alea sunt ilare!

Multiplayer-ul vine abia in octombrie, dar nu imi dau seama cum ar putea sa il strice. Asta a fost unul dintre motivele pentru care m-am dus sa imi cumpar jocul la cateva zile dupa lansare.

Concluzia: GTA5 este unul din jocurile alea despre care tot o sa auzi vorbindu-se o perioada lunga de timp. Este atat de cretin (in modul bun) incat sigur o sa iti lipeasca un ranjet mare pe fata - mai ales daca il joci alaturi de prieteni. 

Nota finala 9-9.5/10. The perfect ten il primea daca era lansat pe consolele noi si beneficia de un boost serios de putere grafica de procesare. 

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

În ultimul an am mers pe jos cam 2480 de km

Zilele astea s-a împlinit un an de când am început să port o brățară de fitness. E vorba de un Garmin Vivofit 2 pe care nu l-am dat niciodată jos în ultimele 365 de zile - doar de curiozitate de a vedea cât merg pe jos într-un an. Răspunsul a fost puțin dezamăgitor:

Cam 2480 de kilometri parcurși pe jos într-un an.

Zic dezamăgitor pentru că speram să trec de 2500 până când scriu însemnarea asta.

Aplicația a contorizat doar vreo 2430 pentru că vreo 5-6 zile extrem de active au reprezentat erori de sincronizare și tot ce am făcut în zilele respective s-a pierdut în neant. Estimez eu că e vorba de vreo 50 de kilometri maxim.

În rest, cam așa arată treaba ca în imaginea de mai jos. Trei milioane și ceva de pași, o medie de 6.8 kilometri parcurși zilnic pe jos și un record de aproape 18 km într-o zi călduroasă de mai.


Problema este că deși valorile par mari, cu siguranță peste media bucureșteană, realitatea e că denotă sedentarismul modern. Citeam acum ceva vreme un studiu similar făcut p…

S-a întâmplat nefăcuta: Chefi la cuțite e mai digerabil ca MasterChef

Nu credeam că o să zic asta vreodată, dar Chefii la cuțite s-au transformat încet, încet într-un fel de Top Gear culinar. Prietenia dintre ei a început să își spună cuvântul și întreg show-ul a devenit mult mai ușor de digerat chit că nu este produs la nivelul calitativ MC.

Între timp au renunțat și la jignirile gratuite, doar de dragul de a fi, așa că întreaga experiență este una care binedispune. Știu că elitismul culinar își face cruce în acest moment, dar nici Chefii și nici MasterChefii n-au emisiuni care să aibă legătură cu gătitul.

M-am uitat la 4 episoade și nici snopit în bătaie moldovenească n-aș putea să îmi aduc aminte de vreun preparat care m-a impresionat sau o tehnică pe care am deprins-o.

Emisiunile sunt pe zona pur de entertainment, iar Chefii fac asta mai bine printr-o carismă tip grup de prieteni. Chit că e pe glume de cartier, recunosc că m-am uitat și am râs de multe ori la emisiunea lor. E posibil ca ăsta să fie un prin semn de stockholm syndrome.

Cu toate asta …

Deschidere: Shoteria Stația Fantastică

Generația nouă de petrecăreți din Centrul Vechi a dat naștere unui concept interesant: fast bar-ul. Locul unde ajungi să bei ceva cu niște prieteni înainte de poposi într-un club. Așa de încălzit puțin și de intrat în spiritul de petrecere. E locul unde n-ai scaune să te parchezi la povești sau să zăbovești cu orele. Totul e pe repede înainte.

E suficient să ajungi o seară în Shoteria 1 - Stația de primă alcoolizare - să simți pe pielea ta cât de bine a prins. Grupuri și grupuri de oameni care vin să dea un shot - două înainte de a se duce regulamentar la 23:00 în club. Ajută și faptul că au varietate de shot-uri pentru toate gusturile, așa că nu mare e mirarea să vezi grupuri de fete cot la cot shot la shot cu grupuri de băieți.

Lucrurile au mers atât de bine în ăștia 2 ani de Shoteria 1 încât vineri au mai deschis un loc. De data asta s-au concentrat pe long drinks sau shotail-uri cum le zic ei. Un loc puțin mai măricel ca primul, dar sub același concept-umbrelă. Un loc unde să pet…