Treceți la conținutul principal

Pseudo review de joc: Grand Theft Auto V

Povestea mea cu GTA-ul incepe prin '99-2000 cand rupeam LAN-ul in doua alaturi de prieteni. De sus totul parea comic si pauzele de ras erau dese si lungi. Apoi a venit GTA3 cu 3rd person-ul asta ce pare ca nu se potrivea stilului, dar ne-am obisnuit repede cu el. Pacat ca nu avea multiplayer out of the box, ci doar prin niste moduri ciudatele ce mai mult nu functionau. 

Problema partial rezolvata cand am avut PSP si exista un GTA ce avea un multiplayer adhoc wireless. Alte ore de ras. Alta distractie. Dar nici asta nu tinut prea mult pentru ca eram doar doi. Greu cu sincronizatul timpului. 

GTA4 a fost primul pe care l-am jucat pe consola cuiva. Daca nu ma insel ... nici macar nu l-am jucat vreodata pe PC. N-am apucat sa vad cu ce se mananca multiplayerul. 


Si am ajuns la GTA5-ul pe care l-am luat pe consola. Este un joc distractiv cu care ma obisnuiesc zilele astea (primul joc pe consola pe care il joc intensiv). 

Grafica este foarte ok pentru un joc ce ruleaza pe o consola de acum 8 ani. Povestea este ca un film prost cu gangsteri - ca sa citez o prietena. Eu as spune mai de graba ca este un cliseu intr-un cliseu cu putin topping de cliseu. Tipic GTA si nu cred ca poate sa se astepte cineva la mai mult. 

Overall mi s-a parut ca storyline-ul e mai bine pus la punct fata de editiile precedente. Voice acting-ul este excelent si personajele iti trezesc sentimente puternice (am un cretin pe care abia astept sa il omor). Povestea cam puerila il trage in jos, dar macar misiunile alea sunt ilare!

Multiplayer-ul vine abia in octombrie, dar nu imi dau seama cum ar putea sa il strice. Asta a fost unul dintre motivele pentru care m-am dus sa imi cumpar jocul la cateva zile dupa lansare.

Concluzia: GTA5 este unul din jocurile alea despre care tot o sa auzi vorbindu-se o perioada lunga de timp. Este atat de cretin (in modul bun) incat sigur o sa iti lipeasca un ranjet mare pe fata - mai ales daca il joci alaturi de prieteni. 

Nota finala 9-9.5/10. The perfect ten il primea daca era lansat pe consolele noi si beneficia de un boost serios de putere grafica de procesare. 

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

StarCraft Remastered se lansează la vara

Pe vremea mea, drama băieților de școala generală era că fetele din clasă nu prea se uitau la noi. Băieții de liceu erau pe radarul lor, iar noi practic nici nu existam. Lucrul ăsta s-a schimbat prin clasa a 8-a când toți ne-am înălțat și practic au început să se uite mai cu jind la noi, dar deja era prea târziu.

În '98 când se întâmpla asta, apăruse StarCraft și primele net cafe-uri de prin București, iar toată atenția noastră era captată de acest joc. În fiecare clipă din zi doar asta vorbeam: terrani, protoși și zergi.

StarCraft a fost pentru mine primul joc pe care l-am jucat vreodată în multiplayer. Nici nu aveam calculator acasă pe vremea aia, dar after school-ul îl petreceam în net cafe-uri - fie jucând, fie uitându-mă la alții cum se jucau.

Nu eram deloc bun la joc, îmi luam bătaie cu o precizie elvețiană. Poate și din cauză că singura strategie pe care o aplicam era să îmi fac turrele - câmpuri întregi de turrele, iar mârlanii mei de adversari veneau cu carriere invizibi…

Era un bar mișto, dar problema era că mai venea și patronul...

Știți barul ăla făcut de patron în momentul în care a ajuns la 40 de ani și i-a dat cu virgulă bucket listul? Nu? Hai să vă zic cum stă treaba. Toată viața a visat să își deschidă un bar, dar n-a avut timp/bani/motivare. Asta până de curând când s-a dus ca berbecul.

L-a deschis. E mic, simpatic, are un specific bine delimitat, a mers chiar bine la început, dar acum începe să scârțâie. Și ăsta nu înțelege de ce. De ce în fiecare lună vin din ce în ce mai puțini clienți și încasează tot mai pe negativ.

Păi problema majoră e că patronul și-a dorit bar, dar nu și clienți. Am fost în vreo câteva locuri din astea unde noi îl deranjam pe patron. Omul era cu paharul de vin în față, cu gașca de prieteni și cu muzica la maxim. Erau pe distracție și trebuia să o mai pună pe pauză să ne aducă meniurile, să dea muzica mai încet, să ne aducă băutura și la final să ne ia banii.

Omul nu avea chef de noi, chiar dacă eram singurii plătitori de consumație din bar. N-ai cum să ceri prietenilor bani pe c…

Ieri le-am arătat Bucureștiul celor 5 noi beri aduse în România de URBB

De două zile timeline-ul meu s-a umplut de bloggeri care primiseră pachetul din imagine. Poze din toate unghiurile, selfie-uri, nebunie. Eu cred că am primit ultimul lădița care avea frumos atașat următorul mesaj: "Descoperă Europa cu berea care ți se potrivește! #beertrip", așa că presiunea a fost maximă.

Eu ce fel de poză pot să pun ce deja n-a fost făcută de ceilalți? Pe drumul spre casă, ajutat și de constituția specifică de blogger ce trebuia să care 6 kilograme, mi-am zis să fiu o gazdă primitoare și să le arăt celor 5 beri noi o fărâmă de București.

Și pentru că tot zic de ele, dar nu le-am numit, acestea sunt: Grimbergen Ambreé, Kronenbourg 1664 Blanc, Angelo Poretti 4 Luppoli Original, Angelo Poretti 5 Luppoli Bock Chiara și Angelo Poretti 6 Luppoli Bock Rossa.

Alături de ele au fost două mutat aici de ceva vreme: Guinness și Weihenstephaner Hefe Weissbier.

Rezultatul este mai jos.