Treceți la conținutul principal

Daca ar fi sa daruiesti o bucurie, care ar fi aia?

Nietzsche parca (sper sa nu ma insel) spunea ca atunci cand faci un lucru bun practic iti renegi intreaga fiinta - pentru ca suntem manati in viata asta de egoism. Am citit asta acum foarte multi ani si mi-a ramas in cap, iar de atunci tot incerc sa ii dovedesc unui filozof mort ca se inseala. Este o lupta stupida cu morile de vant, dar am senzatia ca acest quest fara de sfarsit m-a facut o persoana mai buna.

Indirect, am ajuns sa ma uit dupa selfless good deeds pentru ca trebuie sa am dovezi atunci cand ii voi spune lui N ca se inseala. Cand incepi sa le cauti, ajungi sa le gasesti. Si acum o sa va dau 3 exemple: o bucurie ce ma priveste, o bucurie facuta de cineva din cercul meu de prieteni si o bucurie de peste mari si tari de care am auzit.

Incep cu ultima. E facuta de Improv Everywhere prin 2009. Practic au organizat o mini receptie de nunta unui cuplu random ce s-a casatorit la primarie in ziua respectiva. 2009 era abia primul an de criza si o nunta impunatoare nu isi permitea oricine.



Imi place la nebunie reactia ei cand sunt intrebati daca vor sa accepte aceasta petrecere gratuita. Nici macar nu apuca sa termine tot ce avea de zis ca mireasa deja zisese "Let's go".

A doua bucurie il are protagonist pe Doru Panaitescu. In 2010 a schimbat viata unei batranici din Mehedinti. A povestit pe blog (link) cum a intalnit o femeie sarmana ce statea in niste conditii de neimaginat - o persoana cat se poate da random. A incercat sa stranga pentru ea (link) niste haine, alimente si poate si niste bani. A reusit mai mult - i-a facut o casa (link).

Casa pe care am vazut-o si eu anul acesta cand am trecut pe la ea sa vedem ce mai face. Batranica era fix cum mi-o inchipuiam din povestirile de pe blog ale lui Doru - inca mandra, desi viata a lovit-o destul de greu. Am asistat la o bucurie ce a schimbat viata cuiva - cati se pot lauda cu asa ceva?

Si am ramas dator cu bucuria pe care am primit-o eu. In 2008 descoperisem un filmulet cu niste picioroange de cangur ce pareau f%$^ing cool. Eram foarte incantat de ele - cred ca toti prietenii mei au vazut respectivul filmulet. Am scris pe blog ca le vreau de Craciun (link). O gluma, pentru ca 400 dolari reprezentau atunci o buna parte din salariul meu. Totusi, Tim mi-a zis ca mi le face cadou daca ii fac un filmulet cu ele. Tim fiind in acel moment o persoana pe care o vazusem o singura data la o bere. Si asa m-am trezit cu o bucurie neasteptata pentru mine - si o datorie de 5 ani a filmului respectiv.

S-ar parea ca nu sunt singurul care colectioneaza bucurii. Mai sunt si alti nebuni ce vor sa faca lumea asta un loc mai bun. Volksbank are acum o campanie de colectare de bucurii pe http://bucuriisimple.ro/ pe care apoi le ajuta cu 1000 euro sa se implineasca. Ei si-au permis sa imparta bucuriile in 3 categorii: bucurii pentru copii, bucurii pentru alti oameni si bucurii pentru pasiuni. Fiecare om e invitat sa aleaga o categorie si sa impartaseasca o bucurie pentru sansa de a si-o implini.

Cred ca mai important decat premiul oferit este faptul ca oamenii si-au facut timp sa isi scrie bucuriile, pentru ca problema bucuriilor e ca odata puse pe plan secund .... se uita.

Si acum e momentul sa inchei cu intrebarea din titlu: Daca ar fi sa daruiesti o bucurie, care ar fi aia?

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Quick Fashion Question: ce te-ar deranja mai mult între un burger storcit și un tânăr bătut?

Mă uitam la reclama asa și mă gândeam cât de ușor au punctat fix unde trebuie natura umană. Cât de ușor e să ignori o agresiune atunci când nu e te privește direct. Bystander Efect în toată frumusețea lui.

Am stat să mă gândesc puțin dacă pe vremea mea se întâmpla ceva de genul și nu țin minte să fi fost vreodată în căruța celor agresați. Mă gândesc că la cât de ușor vede Internetul lucrurile în alb și negru, probabil am fost în cealaltă tabără - a celor care agresau. Acum dacă ar trebui să mă apar aș spune că e o diferența între glumițe adolescentine și violență/răutate. De astea din urmă n-am dat dovadă așa că pot să dorm liniștit noaptea.

Revenind la reclamă, e fix ce trebuie. Un insight perfect adevărat oriunde în lumea asta, un concept destul de simplu cât să fie înțeles de toată lumea și o execuție fără prea mult tam tam. Îmi place și mi-ar plăcea să văd ceva asemănător și pe la ONG-urile noastre care o dau într-o lacrimogenă care nu prea prinde decât pe la oamenii din publicit…

Heineken Blade - un fel de R2D2 al dozatoarelor de bere

Vineri când toată lumea rupea ușa pentru a fugi la mare, eu eram la Galateca să aflu mai multe despre cum Heineken vrea aducă berea draught în cât mai multe locuri ce în mod tradițional nu o serveau din considerente de volum/spațiu.

Ca să fiu sincer mi-a luat ceva să îmi dau seama care sunt locurile astea de care vorbeau ei. În afară de ceainării și coffee shop-uri, nu mi-am amintit pe moment de niciun loc în care am fost și nu servea bere la draught. Apoi m-a pălit - o mulțime de restaurante, locații nonconformiste și cinematografe stau destul de prost la capitolul ăsta.



Roboțelul cu care s-au gândit să cucerească această lume fără bere la halbă este celdin imagine și se numește Heineken Blade.Arată mai mult a espressor decât aduce a dozator de bere, iar din acest motiv este și destul de portabil încât să meargă pus cam pe unde e nevoie.

Are aproape 26 de kilograme cu tot cu "butoiul" de 8 litri și poate să răcească 30-32 de draught-uri de 0.25 la 2 grade. Odată înțepat bu…

Dis de dimineață vezi o variantă mai bună de oameni

De vreo două săptămâni de când am început să ies cu bestia p-afară am tot remarcat lucrul ăsta. Oamenii sunt mai buni de dimineață. Mult mai buni. Indiferent de statut social sau ce au de făcut, sunt mult mai prietenoși, dau binețe și chiar intră în mici conversații cu tine ca necunoscut.

Nu zic că nu ajută și cățelul pentru a sparge gheața, dar am văzut mai multe zâmbete diminețile astea decât am văzut în doi ani jumătate de mers cu metroul pe linia Pipera. E ceva în aer când nici nu s-a crăpat de ziuă de relaxează lumea.

N-am văzut pe nimeni să se grăbească sau să pară împovărat de gânduri, iar asta cred că se datorează în mod special lipsei de aglomerație. Bulevardele sunt larg deschise, pe străduțe se circulă fără probleme și chiar mijloacele de transport sunt primitoare și aerisite. Chiar e ceva în aer ce se simte și care parcă spune tuturor: e un nou început.

Studii despre efectul aglomerației și agitația unei metropole probabil că s-au făcut, dar n-am nevoie de ele să îmi întă…