Treceți la conținutul principal

Reintoarcerea content-ului

Dupa o serie de tentative de a trece pe noile teme dinamice de la blogger (link), m-am decis pe asta. De ce am facut asta? E destul de simplu: ai ajuns aici ca sa citesti ceva. Nu vreau sa te fatai prin tot felul de pagini doar ca sa apuci sa citesti ce am scris. Vreau sa gasesti pe homepage tot ce ai nevoie pentru a indeplini scopul tau.

De ce functioneaza asta pentru mine? Pentru ca scriu rar. N-am postari zilnice si nici nu incerc sa ofer experienta pe care pro bloggerii au perfectionat-o de-a lungul timpului. Nu mi se potriveste si ne iritam amandoi. In plus, daca as merge pe un homepage clasic - ai gasi postari ce au o vechime destul de mare (o luna) si care poate si-au pierdut relevanta.

Referitor la aspect: de mult sunt in cautarea unei teme simple de blog. Fara prea multe briz briz-uri si flashy stuff. Nu vreau sa iti arat articole asemanatoare sau postari din acelasi tag pentru ca am senzatia ca nu te intereseaza. Nu vreau sa fac un amalgam de poze doar sa te stimulez vizual. Nu asta e scopul meu. Eu vreau doar sa citesti ce am scris. Atat.

Sper sa va placa.

Bonus:  In dreapta aveti in mini meniu ce ramane in permanenta deschis (sper - skill-urile mele de css sunt aproape inexistente) unde puteti sa gasiti cele mai populare postari din ultimele 7 zile, arhiva, tag-urile folosite pe blog, un meniu de abonare la rss sau pe emai si niste date de trafic (afisari pe 7 zile). Search-ul ramane in continuare sfant daca vreti sa cautati ceva pe blog. E powered by Google si ar trebui sa nu dea rateuri.

Orice feedback este apreciat si analizat cu atentie. Inca mai am lucruri de modificat pe ici pe colo. Enjoy!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Deschidere: Shoteria Stația Fantastică

Generația nouă de petrecăreți din Centrul Vechi a dat naștere unui concept interesant: fast bar-ul. Locul unde ajungi să bei ceva cu niște prieteni înainte de poposi într-un club. Așa de încălzit puțin și de intrat în spiritul de petrecere. E locul unde n-ai scaune să te parchezi la povești sau să zăbovești cu orele. Totul e pe repede înainte.

E suficient să ajungi o seară în Shoteria 1 - Stația de primă alcoolizare - să simți pe pielea ta cât de bine a prins. Grupuri și grupuri de oameni care vin să dea un shot - două înainte de a se duce regulamentar la 23:00 în club. Ajută și faptul că au varietate de shot-uri pentru toate gusturile, așa că nu mare e mirarea să vezi grupuri de fete cot la cot shot la shot cu grupuri de băieți.

Lucrurile au mers atât de bine în ăștia 2 ani de Shoteria 1 încât vineri au mai deschis un loc. De data asta s-au concentrat pe long drinks sau shotail-uri cum le zic ei. Un loc puțin mai măricel ca primul, dar sub același concept-umbrelă. Un loc unde să pet…

S-a întâmplat nefăcuta: Chefi la cuțite e mai digerabil ca MasterChef

Nu credeam că o să zic asta vreodată, dar Chefii la cuțite s-au transformat încet, încet într-un fel de Top Gear culinar. Prietenia dintre ei a început să își spună cuvântul și întreg show-ul a devenit mult mai ușor de digerat chit că nu este produs la nivelul calitativ MC.

Între timp au renunțat și la jignirile gratuite, doar de dragul de a fi, așa că întreaga experiență este una care binedispune. Știu că elitismul culinar își face cruce în acest moment, dar nici Chefii și nici MasterChefii n-au emisiuni care să aibă legătură cu gătitul.

M-am uitat la 4 episoade și nici snopit în bătaie moldovenească n-aș putea să îmi aduc aminte de vreun preparat care m-a impresionat sau o tehnică pe care am deprins-o.

Emisiunile sunt pe zona pur de entertainment, iar Chefii fac asta mai bine printr-o carismă tip grup de prieteni. Chit că e pe glume de cartier, recunosc că m-am uitat și am râs de multe ori la emisiunea lor. E posibil ca ăsta să fie un prin semn de stockholm syndrome.

Cu toate asta …

Monitoarele de gaming, 9 ani mai târziu

Săptămâna trecută am dat o fugă să văd cele mai noi monitoare de gaming de la Samsung și mi-am adus aminte de o întâmplare la un lan party de acum 9 ani. Ne-am strâns noi în sufrageria unui prieten și ne-am chinuit regulamentar să facem rețeaua să meargă. Pe vremea aia așa stăteau lucrurile, te strângeai, băgai niște bere și vreo 5 ore te chinuiai să vă vadă rețeaua pe toți.

Octavian Fulger de la WASD primise un monitor de gaming în teste și l-a adus la micul nostru lan party. Ca să înțelegeți ce însemna atunci un monitor de gaming, noi majoritatea încă eram pe monitoare cu tub. Era science fiction ideea de monitor led de gaming.

Ăsta mai avea în plus și comenzile pe touch. Incredibil. Nici nu apăruse prima generație de Iphone, touch-ul era la nivelul fantezist de tehnologie. Eh. Pleacă Fulger să ia niște ceva și ne lasă pe noi, maimuțele, cu monitorul cu touch.

Nu exagerez, cred că 30-40 de minute ne-am chinuit să îl pornim. Ceva nu se lega. Încercam să îl atingem în toate felurile …