Treceți la conținutul principal

Review de filme: Ride Along & I, Frankenstein

Saptamana asta am vazut un fel de Bad Boys si un fel de Underworld. Au ambele azi premiera, dar eu am fost mai norocos si le-am vazut la avanpremiera.

Ride Along (Un politist si jumatate) a fost primul. Marti. Eram cam sceptic pentru ca Rottentomatoes ii daduse un 17% fresh din partea criticilor. Publicul era mai entuziast - 77%. Am zis sa merg totusi. N-am fost dezamagit. Filmul este foarte casual, dar are o serie de glume bune ce te vor face sa razi zgomotos. La unele s-a si aplaudat. In rest, nu are pretentii. E un Bad Boys mai slabut, dar amuzant.

Cum zicea cineva intr-un review de o propozitie:  Ride Along is a film so casual in its conception and execution, it should be titled Drive Thru.  - si asta mi se pare ca descrie perfect filmul.



- Si nu, in trailer nu sunt toate fazele amuzant din film. Doar jumatate.

I, Frankenstein - nu stiam nimic de filmul asta pana sa il vad. Am vazut un trailer cu vreo cateva ore inainte de vizionare. Ah. E facut de ala de a dat viata filmului Underworld? Dragut. Hai sa il vedem.

Este 3D si e destul de bine facut. Am stat in randul 5 la IMAX si m-am simtit ca sunt in film. N-am fost foarte impresionat de unele aspecte ale povestii si nici de unele replici "memorabile", dar mi-au placut muzica si efectele speciale. Ideea de la care pleaca este una destul de interesanta. Nu o sa o spoiler-uiesc exact ce se intampla ca nu e frumos, dar pentru prima oara in industria cinematografica o sa vedem niste classic villains drept personaje pozitive.

Overall este un Underworld putin mai slabut.  Cel putin asa mi s-a parut mie. Este acolo, dar nu reuseste sa puncteze fix unde trebuie pentru a ajunge acolo. Totusi, nu pot sa ma plang prea mult de el. Merge. E genul ala de film :)



In esenta le recomand pe amandoua daca nu ai asteptari prea ridicate. Primul incepe sa ruleze din seara asta la Cinema City iar celalalt la IMAX 3D.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

StarCraft Remastered se lansează la vara

Pe vremea mea, drama băieților de școala generală era că fetele din clasă nu prea se uitau la noi. Băieții de liceu erau pe radarul lor, iar noi practic nici nu existam. Lucrul ăsta s-a schimbat prin clasa a 8-a când toți ne-am înălțat și practic au început să se uite mai cu jind la noi, dar deja era prea târziu.

În '98 când se întâmpla asta, apăruse StarCraft și primele net cafe-uri de prin București, iar toată atenția noastră era captată de acest joc. În fiecare clipă din zi doar asta vorbeam: terrani, protoși și zergi.

StarCraft a fost pentru mine primul joc pe care l-am jucat vreodată în multiplayer. Nici nu aveam calculator acasă pe vremea aia, dar after school-ul îl petreceam în net cafe-uri - fie jucând, fie uitându-mă la alții cum se jucau.

Nu eram deloc bun la joc, îmi luam bătaie cu o precizie elvețiană. Poate și din cauză că singura strategie pe care o aplicam era să îmi fac turrele - câmpuri întregi de turrele, iar mârlanii mei de adversari veneau cu carriere invizibi…

Era un bar mișto, dar problema era că mai venea și patronul...

Știți barul ăla făcut de patron în momentul în care a ajuns la 40 de ani și i-a dat cu virgulă bucket listul? Nu? Hai să vă zic cum stă treaba. Toată viața a visat să își deschidă un bar, dar n-a avut timp/bani/motivare. Asta până de curând când s-a dus ca berbecul.

L-a deschis. E mic, simpatic, are un specific bine delimitat, a mers chiar bine la început, dar acum începe să scârțâie. Și ăsta nu înțelege de ce. De ce în fiecare lună vin din ce în ce mai puțini clienți și încasează tot mai pe negativ.

Păi problema majoră e că patronul și-a dorit bar, dar nu și clienți. Am fost în vreo câteva locuri din astea unde noi îl deranjam pe patron. Omul era cu paharul de vin în față, cu gașca de prieteni și cu muzica la maxim. Erau pe distracție și trebuia să o mai pună pe pauză să ne aducă meniurile, să dea muzica mai încet, să ne aducă băutura și la final să ne ia banii.

Omul nu avea chef de noi, chiar dacă eram singurii plătitori de consumație din bar. N-ai cum să ceri prietenilor bani pe c…

Ieri le-am arătat Bucureștiul celor 5 noi beri aduse în România de URBB

De două zile timeline-ul meu s-a umplut de bloggeri care primiseră pachetul din imagine. Poze din toate unghiurile, selfie-uri, nebunie. Eu cred că am primit ultimul lădița care avea frumos atașat următorul mesaj: "Descoperă Europa cu berea care ți se potrivește! #beertrip", așa că presiunea a fost maximă.

Eu ce fel de poză pot să pun ce deja n-a fost făcută de ceilalți? Pe drumul spre casă, ajutat și de constituția specifică de blogger ce trebuia să care 6 kilograme, mi-am zis să fiu o gazdă primitoare și să le arăt celor 5 beri noi o fărâmă de București.

Și pentru că tot zic de ele, dar nu le-am numit, acestea sunt: Grimbergen Ambreé, Kronenbourg 1664 Blanc, Angelo Poretti 4 Luppoli Original, Angelo Poretti 5 Luppoli Bock Chiara și Angelo Poretti 6 Luppoli Bock Rossa.

Alături de ele au fost două mutat aici de ceva vreme: Guinness și Weihenstephaner Hefe Weissbier.

Rezultatul este mai jos.