Treceți la conținutul principal

Review de filme: Ride Along & I, Frankenstein

Saptamana asta am vazut un fel de Bad Boys si un fel de Underworld. Au ambele azi premiera, dar eu am fost mai norocos si le-am vazut la avanpremiera.

Ride Along (Un politist si jumatate) a fost primul. Marti. Eram cam sceptic pentru ca Rottentomatoes ii daduse un 17% fresh din partea criticilor. Publicul era mai entuziast - 77%. Am zis sa merg totusi. N-am fost dezamagit. Filmul este foarte casual, dar are o serie de glume bune ce te vor face sa razi zgomotos. La unele s-a si aplaudat. In rest, nu are pretentii. E un Bad Boys mai slabut, dar amuzant.

Cum zicea cineva intr-un review de o propozitie:  Ride Along is a film so casual in its conception and execution, it should be titled Drive Thru.  - si asta mi se pare ca descrie perfect filmul.



- Si nu, in trailer nu sunt toate fazele amuzant din film. Doar jumatate.

I, Frankenstein - nu stiam nimic de filmul asta pana sa il vad. Am vazut un trailer cu vreo cateva ore inainte de vizionare. Ah. E facut de ala de a dat viata filmului Underworld? Dragut. Hai sa il vedem.

Este 3D si e destul de bine facut. Am stat in randul 5 la IMAX si m-am simtit ca sunt in film. N-am fost foarte impresionat de unele aspecte ale povestii si nici de unele replici "memorabile", dar mi-au placut muzica si efectele speciale. Ideea de la care pleaca este una destul de interesanta. Nu o sa o spoiler-uiesc exact ce se intampla ca nu e frumos, dar pentru prima oara in industria cinematografica o sa vedem niste classic villains drept personaje pozitive.

Overall este un Underworld putin mai slabut.  Cel putin asa mi s-a parut mie. Este acolo, dar nu reuseste sa puncteze fix unde trebuie pentru a ajunge acolo. Totusi, nu pot sa ma plang prea mult de el. Merge. E genul ala de film :)



In esenta le recomand pe amandoua daca nu ai asteptari prea ridicate. Primul incepe sa ruleze din seara asta la Cinema City iar celalalt la IMAX 3D.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți și nici unul n-a învățat vreodată să gătească

Am o chestie care mă bâzâie recent: oamenii care nu știu să gătească și se laudă cu asta. Sunt mândri și înfumurați de această realizare. Parcă sunt mai buni decât noi ăștia fraierii care ne mai băgam ocazional mâinile prin ulei și grăsimi de animal. Și mă uit la ei și mai că îmi vine să le zic că sunt niște idioți.

Este imposibil să zici că nu știi să gătești. Aaah. Majoritatea tentativelor s-au terminat cu ceva ce nu putea să fie mâncat? Se întâmplă și data viitoare o să iasă mai bine că ai tras niște învățăminte. Dar de aici până la a te alinta și lăuda că nu tu nu știi să faci nimic - e drum lung.

Pui niște ulei în tigaie, arunci o mână de cartofi în uleiul încins, îi învârți până sunt galbeni-maronii - ai cartofi prăjiți. Spargi două ouă deasupra și le amesteci preț de câteva secunde până au aceeași culoare cu cartofii - bum! cartofi prăjiți cu omletă. Hai dă-o dracu că nu e greu.

Dacă ai mâncat vreodată mâncare gătită, șansele sunt de vreo 75% să o poți reproduce doar amestecân…

Avem sute de mii de abonați, dar ce le vindem?

Săptămâna trecută am fost la prezentarea studiului InfluenceMe: A 360 Perspective on Romanian Influencers (comunicat de presa & infografic) unde prin spatele sălii se mustăcea când se vorbea de sutele de mii de views, afișări și abonați pe care influențatorii autohtoni le au. Nu pentru că e ceva în neregulă cu aceste cifre, ci pentru că grosul acestor cifre reprezintă o generație căreia îi este greu să vinzi ceva.

Azi de dimineață un reportaj de pe Pro Tv vorbea despre procentul de 23% dintre tinerii între 20 și 24 de ani care preferă să nu își continue studiile sau să nu se angajeze pentru că le este mai comod să stea pe ajutoare de la stat sau pe banii părințiilor.

Cred că acum o lună vedeam pe Facebook pe un prieten care se plângea de al 3-lea caz de tânăr care a renunțat la job în prima zi de muncă și încerca să înțeleagă ce naiba era în capul lor de au cedat atât de repede mai ales că job-ul era în zona de IT.

Pui toate astea cap la cap și începi să îți faci griji ca om de m…

Carrier has arrived: Starcraft Remastered

Când prin martie anunțam că cei de la Blizzard vor scoate în vară Starcraft Remastered, același joc ca acum 19 cu o grafică mai buna, trebuie să recunosc că m-am bucurat ca o școlăriță. Primul meu joc pe care l-am jucat vreodată în multiplayer urma să primească o a doua șansă.

Ier s-a lansat pentru cei cu precomandă, nu îmi dau seama exact ce înseamnă asta, dar cert e că azi de dimineață am băgat un meci. Și cum mai bine să testez dacă Remastered-ul ăsta mă poartă pe rush-ul nostalgiei dacă nu cu un free for all vs 7 calculatoare pe Big Game Hunter?

A fost o nebunie, mă jur! Este fix același lucru ca acum aproape 20 de ani. A durat o eternitate să scot toate cele 7 calculatoare, 45 de minute la vârsta asta se simt altfel ca la 12-13 ani, dar a meritat! M-am simțit ca în '98 în acel net cafe mucegăit de pe lângă generală unde aveai experții în spatele tău care își dădeau cu părerea ce ar trebui și ce n-ar trebui să faci. #dăsătetreceu

Strategia aplicată a fost cea clasică care mie…