Treceți la conținutul principal

Welcome to India 2012 - Un documentar pe care trebuie sa il vezi

Ultima oara cand am folosit expresia "un documentar pe care trebuie sa il vezi" vorbeam de BBC Planet Earth, astazi vin si zic acelasi lucru despre alta capodopera BBC din 2012. L-am descoperit tarziu, dar mai bine mai tarziu decat niciodata!

Welcome to India este cel mai optimist documentar despre saracie pe care l-am vazut vreodata . In acelasi timp, este si cel mai amuzant. Suna atat de gresit ceea ce zic ca probabil o sa te arcuiesti tot si o sa vrei sa imi lasi niste carnita in frigider. Ai putina rabdare - uita-te la el si apoi o sa imi dai dreptate.

Este fascinant cat de optimisti sunt oamenii astia. Fiecare cacat (efectiv cacat intr-o situatie) reprezinta o oportunitate de afaceri. Fiecare are un telefon mobil si zici ca este cel mai tare antreprenor din lume. La ce determinare au, poate chiar sunt.

Fie ca sunt in cautarea particulelor fine de aur in strada sau recicleaza sticle - oamenii astia vad posibilitati nenumarate de a face niste bani. Nu multi bani dupa standardele noastre, dar suficient cat sa isi permita un upgrade social. Sa treaca de la o camera pe care o imparte cu 15 oameni la una in care e doar el cu baietii (5-6) pe chill. Kid you not. Ai zice ca tot dialogul e scriptat ... la cate glumite arunca oamenii astia ce traiesc in conditii de saracie pe care cu greu ti le imaginezi.

Trebuie sa vezi documentarul asta!



Iti recomand sa bookmark-uiesti acest link si sa te uiti la documentar cand ai timp. Desi fiecare episod are o ora, nu o sa il pot ispravi in 3 zile separate. Aseara cand am vazut primul episod, n-am mai putut sa ma despart de televizor pana cand nu l-am terminat si pe al 3-lea. True story!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Era un bar mișto, dar problema era că mai venea și patronul...

Știți barul ăla făcut de patron în momentul în care a ajuns la 40 de ani și i-a dat cu virgulă bucket listul? Nu? Hai să vă zic cum stă treaba. Toată viața a visat să își deschidă un bar, dar n-a avut timp/bani/motivare. Asta până de curând când s-a dus ca berbecul.

L-a deschis. E mic, simpatic, are un specific bine delimitat, a mers chiar bine la început, dar acum începe să scârțâie. Și ăsta nu înțelege de ce. De ce în fiecare lună vin din ce în ce mai puțini clienți și încasează tot mai pe negativ.

Păi problema majoră e că patronul și-a dorit bar, dar nu și clienți. Am fost în vreo câteva locuri din astea unde noi îl deranjam pe patron. Omul era cu paharul de vin în față, cu gașca de prieteni și cu muzica la maxim. Erau pe distracție și trebuia să o mai pună pe pauză să ne aducă meniurile, să dea muzica mai încet, să ne aducă băutura și la final să ne ia banii.

Omul nu avea chef de noi, chiar dacă eram singurii plătitori de consumație din bar. N-ai cum să ceri prietenilor bani pe c…

Ieri le-am arătat Bucureștiul celor 5 noi beri aduse în România de URBB

De două zile timeline-ul meu s-a umplut de bloggeri care primiseră pachetul din imagine. Poze din toate unghiurile, selfie-uri, nebunie. Eu cred că am primit ultimul lădița care avea frumos atașat următorul mesaj: "Descoperă Europa cu berea care ți se potrivește! #beertrip", așa că presiunea a fost maximă.

Eu ce fel de poză pot să pun ce deja n-a fost făcută de ceilalți? Pe drumul spre casă, ajutat și de constituția specifică de blogger ce trebuia să care 6 kilograme, mi-am zis să fiu o gazdă primitoare și să le arăt celor 5 beri noi o fărâmă de București.

Și pentru că tot zic de ele, dar nu le-am numit, acestea sunt: Grimbergen Ambreé, Kronenbourg 1664 Blanc, Angelo Poretti 4 Luppoli Original, Angelo Poretti 5 Luppoli Bock Chiara și Angelo Poretti 6 Luppoli Bock Rossa.

Alături de ele au fost două mutat aici de ceva vreme: Guinness și Weihenstephaner Hefe Weissbier.

Rezultatul este mai jos.














Problema unui food truck făcut din pasiune e că nu se ia niciodată în serios

Sâmbătă am fost la aniversarea celor de la Ground Zero la Verde Stop - un loc ce a văzut de-a lungul timpului câteva street food festivals. Am ajuns regulamentar la 2, mi-am luat o bere și m-am tolănit regulamentar pe iarbă. Deja de la a 2-a bere au început șoriceii să danseze prin stomac așa că am făcut un tur al food truck-urilor prezente.

La BurgerVan timpul de așteptare era de peste 45 de minute, la Pește Pâine nici nu deschiseseră la aproape 3 ore de când începuse evenimentul, iar la Dianei 4 norocul a făcut să aibă gulașul făcut dinainte așa că puteai să mănânci pe loc. Nu zic că m-am resemnat, că au un gulaș bun, dar speram să bag niște cartofi prăjiți de la Pește Pâine.

Au deschis și ei jumătate de oră mai târziu și imediat s-a făcut o coadă care s-a împrăștiat repede. N-am înțeles de ce, dar mi-am zis că ăsta e momentul să merg să iau niște cartofi. Țeapă. Urmau să îi facă în 30 de minute după spusele lor. Mmda. Bine.


Am mai zăbovit ceva timp la niște vorbe și bere, dar am z…