Treceți la conținutul principal

Welcome to India 2012 - Un documentar pe care trebuie sa il vezi

Ultima oara cand am folosit expresia "un documentar pe care trebuie sa il vezi" vorbeam de BBC Planet Earth, astazi vin si zic acelasi lucru despre alta capodopera BBC din 2012. L-am descoperit tarziu, dar mai bine mai tarziu decat niciodata!

Welcome to India este cel mai optimist documentar despre saracie pe care l-am vazut vreodata . In acelasi timp, este si cel mai amuzant. Suna atat de gresit ceea ce zic ca probabil o sa te arcuiesti tot si o sa vrei sa imi lasi niste carnita in frigider. Ai putina rabdare - uita-te la el si apoi o sa imi dai dreptate.

Este fascinant cat de optimisti sunt oamenii astia. Fiecare cacat (efectiv cacat intr-o situatie) reprezinta o oportunitate de afaceri. Fiecare are un telefon mobil si zici ca este cel mai tare antreprenor din lume. La ce determinare au, poate chiar sunt.

Fie ca sunt in cautarea particulelor fine de aur in strada sau recicleaza sticle - oamenii astia vad posibilitati nenumarate de a face niste bani. Nu multi bani dupa standardele noastre, dar suficient cat sa isi permita un upgrade social. Sa treaca de la o camera pe care o imparte cu 15 oameni la una in care e doar el cu baietii (5-6) pe chill. Kid you not. Ai zice ca tot dialogul e scriptat ... la cate glumite arunca oamenii astia ce traiesc in conditii de saracie pe care cu greu ti le imaginezi.

Trebuie sa vezi documentarul asta!



Iti recomand sa bookmark-uiesti acest link si sa te uiti la documentar cand ai timp. Desi fiecare episod are o ora, nu o sa il pot ispravi in 3 zile separate. Aseara cand am vazut primul episod, n-am mai putut sa ma despart de televizor pana cand nu l-am terminat si pe al 3-lea. True story!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

În ultimul an am mers pe jos cam 2480 de km

Zilele astea s-a împlinit un an de când am început să port o brățară de fitness. E vorba de un Garmin Vivofit 2 pe care nu l-am dat niciodată jos în ultimele 365 de zile - doar de curiozitate de a vedea cât merg pe jos într-un an. Răspunsul a fost puțin dezamăgitor:

Cam 2480 de kilometri parcurși pe jos într-un an.

Zic dezamăgitor pentru că speram să trec de 2500 până când scriu însemnarea asta.

Aplicația a contorizat doar vreo 2430 pentru că vreo 5-6 zile extrem de active au reprezentat erori de sincronizare și tot ce am făcut în zilele respective s-a pierdut în neant. Estimez eu că e vorba de vreo 50 de kilometri maxim.

În rest, cam așa arată treaba ca în imaginea de mai jos. Trei milioane și ceva de pași, o medie de 6.8 kilometri parcurși zilnic pe jos și un record de aproape 18 km într-o zi călduroasă de mai.


Problema este că deși valorile par mari, cu siguranță peste media bucureșteană, realitatea e că denotă sedentarismul modern. Citeam acum ceva vreme un studiu similar făcut p…

Deschidere: Shoteria Stația Fantastică

Generația nouă de petrecăreți din Centrul Vechi a dat naștere unui concept interesant: fast bar-ul. Locul unde ajungi să bei ceva cu niște prieteni înainte de poposi într-un club. Așa de încălzit puțin și de intrat în spiritul de petrecere. E locul unde n-ai scaune să te parchezi la povești sau să zăbovești cu orele. Totul e pe repede înainte.

E suficient să ajungi o seară în Shoteria 1 - Stația de primă alcoolizare - să simți pe pielea ta cât de bine a prins. Grupuri și grupuri de oameni care vin să dea un shot - două înainte de a se duce regulamentar la 23:00 în club. Ajută și faptul că au varietate de shot-uri pentru toate gusturile, așa că nu mare e mirarea să vezi grupuri de fete cot la cot shot la shot cu grupuri de băieți.

Lucrurile au mers atât de bine în ăștia 2 ani de Shoteria 1 încât vineri au mai deschis un loc. De data asta s-au concentrat pe long drinks sau shotail-uri cum le zic ei. Un loc puțin mai măricel ca primul, dar sub același concept-umbrelă. Un loc unde să pet…

S-a întâmplat nefăcuta: Chefi la cuțite e mai digerabil ca MasterChef

Nu credeam că o să zic asta vreodată, dar Chefii la cuțite s-au transformat încet, încet într-un fel de Top Gear culinar. Prietenia dintre ei a început să își spună cuvântul și întreg show-ul a devenit mult mai ușor de digerat chit că nu este produs la nivelul calitativ MC.

Între timp au renunțat și la jignirile gratuite, doar de dragul de a fi, așa că întreaga experiență este una care binedispune. Știu că elitismul culinar își face cruce în acest moment, dar nici Chefii și nici MasterChefii n-au emisiuni care să aibă legătură cu gătitul.

M-am uitat la 4 episoade și nici snopit în bătaie moldovenească n-aș putea să îmi aduc aminte de vreun preparat care m-a impresionat sau o tehnică pe care am deprins-o.

Emisiunile sunt pe zona pur de entertainment, iar Chefii fac asta mai bine printr-o carismă tip grup de prieteni. Chit că e pe glume de cartier, recunosc că m-am uitat și am râs de multe ori la emisiunea lor. E posibil ca ăsta să fie un prin semn de stockholm syndrome.

Cu toate asta …