Treceți la conținutul principal

Zi ca-ti place - o docufictiune de Cornel Mihalache

Saptamana trecuta am fost Cinema Studio sa vad o docufictiune facuta de Casa de Productie TVR si Uniunea Cineastilor din Romania. Un film de o ora ce a umplut Studio-ul pana la refuz - oameni de toate varstele ce au ocupat toate locurile si mocheta cinematografului. Film realizat pentru micul ecran si candva in urmatoarea perioada urmeaza sa fie difuzat pe TVR se poate vedea online aici.


In primele 5 minute ale filmului ma gandeam ca este cea mai buna comedie romaneasca pe care am vazut-o in ultimii 5 ani. Dupa 5 minute mi s-a sters gandul asta din minte. Alt film romanesc care sufera de fatidicul ce pare sa caracterizeze orice productie autohtona.

Filmul incepe cu un fel de colaj intre inregistrarile TVR de la dezbaterile prezidentiale cu secvente filmate cu actori candidati la presedentie. Un mix excelent ce a fost intampinat de rasete zgomotoase din partea audientei. Ideea este excelenta! Discursul candidatilor din 96, 2000, 2004, 2009 tinde sa fie de tot rasul, daca mai strecori niste actori ce puncteaza fix unde istoria le da dreptate, combini asta cu secvente excelente ce ilustreaza limbajul nonverbal al candidatilor reali ... pai iti iese o tochitura ce te face sa explodezi de ras.


Din pacate, cum ziceam mai sus, noi nu prea ne pricepem sa facem comedioare. Trebuie sa avem un mesaj. O metafora. O doza de dramatism, ca altfel nu ne place. Cam asa e si cu filmul asta. Cinci minute de ras si apoi 5 minute de liniste profunda in sala. Partea amuzanta e suculenta si din cauza asta te cam paleste din fundul curtii bucata dramatica de teatru teatru. Explozie de drama si seriozitate.

Practic filmul e facut din 2 entitati distincte: un montaj amuzant si o piesa de teatru despre violul continuu al clasei politice napadita de cele 7 pacate capitale. Ambele parti sunt agreabile si puncteaza destul de bine pe ceea ce isi doresc sa realize, dar eu personal preferam sa le vad separat. Impreuna sunt prea reactive pentru a face casa buna.

Si sala a reactionat la fel ca si mine. S-a pierdut intr-un amalgam de sentimente si a ramas muta pe la finalul filmului. Totusi, pot spune ca a fost o experienta interesanta ce mi-a adus aminte de ce nu prea diger filme romanesti: sunt satul de drame si de dorinta de soca audienta.


Daca aveti ocazia sa il vedeti, va recomand sa ii acordati o ora din viata voastra tocmai pentru ca ilustreaza atat de bine ce inseamna filmul romanesc si pentru ca e o drama destul de buna - chiar daca te lasa cu un gust amar.

[Pagina de pe Facebook a filmului]

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

O reclamă mișto cu care să începi ziua de luni

Internetul tinde să nu fie echilibrat în modul în care alege să își premieze favoriții. Un clip teribilist este scăldat în milioane de views, iar o bijuterie precum video-ul de mai sus se chinuie de 10 33 zile să strângă prima sută de mii de vizualizări juma de milion de afișări. Poate pentru că e reclamă, dar să fim serioși - mi-aș dori ca toate reclamele să fie ca ea.

Pe lângă cel mai mișto lucru din tot video-ul, gigelul care a filmat și regizat este tata' lor, suferă și el de molima asta care s-a abătut asupra YouTube-ului de ceva vreme: să punem un thumbnail cât mai incitat că așa oamenii vor da click.  N-au dat, surprinzător.

Oricum, am aberat mai mult decât trebuia pe tema asta pentru că de fapt tot ce doream să zic e să dați play, muzica mai tare și 6 minute să nu vă uitați la notificările de pe telefon. E o rețetă sigură pentru a însenina ziua.

[Later Edit] Ca să explic ce e cu tăieturile astea, video-ul inițial pe care l-am pus nu era originalul. Am remediat acum și i-a…

Spune-mi ce ți se fură din magazin că să îți zic în ce cartier ești

Inițial când mi-a trecut ideea asta prin cap am zis ca fac un research sănătos, dar s-a dovedit până la urmă că rutina învinge și cam prin aceleași 4-5 supermarket-uri ajung cu regularitate. N-am mai avut speranțe că pot să fac asta singur așa că am mai întrebat pe la colegele de birou și am reușit să strâng o mini listă aproape relevantă.

Premiza de la care am plecat este una destul de simplă, supermarket-urile nu pun de capul lor diferite produse în casetele acelea securizate de plastic. Dacă făceau asta, toate magazinele din același lanț aveau aceleași produse. Nu, se apucă sa securizeze produsele care se fură mai mult decât media altor produse. Așa că poți face un fel statistică cu ce preferă locuitorii respectivei zone să mai subtilizeze de prin supermarket.

Spirtoasele sunt o excepție, ele se fură la fel prin fiecare zonă așa că mai toate sunt securizate. Aceeași situație e și cu prezervativele în pachete de câte 15 bucăți. Automat pe astea le exclud pentru că niciun cartier nu…

O investiție în audiobooks și podcasturi: Audio-Technica ATH-ANC9, Noise canceling

Mi-am început aventura în lumea audiobooks-urilor cu niște căști de telefon. Totul bine și frumos până când am citit un studiu și mi-am dat seama că sunt predispus să îmi pierd o parte din auz din cauza volumului ridicat la care eram forțat să ascult datorită zgomotelor din metrou. Cam pe la 90-100% din ce putea scoate telefonul.

Am achiziționat o pereche de căști ieftine Sony (cred că au fost 70-80 de lei) over ear și deja scăzusem volumul la doar 75%, dar cu toate astea tot eram forțat să opresc cartea între Aurel Vlaicu și Victoriei pentru că zgomotul era prea puternic pentru a înțelege ceva. Am mers așa câteva luni până când, la o bere, am testat niște căști cu noise canceling ale unui prieten.

Băi, altceva. În momentul în care a activat NC-ul, terasa gălăgioasă la care eram s-a dus undeva în fundal. L-am întrebat cât costau și mi-a zis că erau undeva pe la 1600 de lei. Bose QC 20 25. Cam scump, dar mi-a rămas asta în cap cu noise canceling. De atunci mai cochetam din când în cân…